ComenteazăVasile Bănescu a spus despre investigația Recorder: „Istoricul raportării Recorder la Biserică indică un decerebrat anticlericalism, o patologică fobie la BOR”.
Folosind aceleași cuvinte precum purtătorul de cuvânt al Patriarhiei putem nota că „istoricul raportării Bisericii la poporul român aflat în criză sanitară indică un decerebrat mandat antiștiință, o patologică fobie la cunoaștere”.
E adevărat că, oficial, au încercat. Prin câteva comunicate formulate parcă în semiclandestinitate, ca să nu se supere electoratul preoțesc, BOR a încurajat vaccinarea. În realitate însă, a fost prăpăd. În Bucovina, popii au trecut din gospodărie în gospodărie și au timorat oamenii ca să nu se vaccineze. „Dacă așa a zis preotul”, ridicau din umeri primarul și medicul de familie. În sudul țării, la fel.
La București, da, Vasile Bănescu s-a exprimat cât a putut. El a intervenit, în general nuanțat și constructiv în conversația națională, până și-a atras, spun oameni din interior, mânia toiagelor care se aud în nopțile cu lună pe scările din dealul Patriarhiei.
Însă țara a avut nevoie nu de implicarea purtătorului de cuvânt, ci de exemplul personal pro vaccinare al Patriarhului.
Credincioșii meritau gesturi dezinteresate, simbolice și ferme din partea înalților prelați. Destui români așteptau vizitele umile ale Patriarhului Daniel în spitalele Covid, ca Preafericitul să-i mângâie pe cei bolnavi sau să participe inopinat la slujbe în bisericile mici de la țară, acolo unde creștinii se uitau, îngroziți, după un semn care să-i îndrume. „Sarea pământului” a fost lăsată la cheremul clerului local, interesat, în general, în menținerea unei dependențe a enoriașilor de el, chiar și cu prețul vieții acestora. Există și exemple remarcabile printre fețele bisericești, nu puține, oameni generoși și empatici, însă linia general-ecleziastică a fost una împotriva organizării sanitare.
Patriarhul nu a înfruntat masa conservatoare a preoțimii, care s-a opus fățiș vaccinării.
Că nici politicienii nu au știut să negocieze cu Biserica, asta așa e. E culpa lor de egolatri civili. Sfinția Sa președintele Iohannis, versiunea laică a Patriarhului Daniel, putea să se ducă și să vorbească, de la om la om, cu reprezentanții BOR. Sau, pur și simplu, să discute cu preoții de la țară. Până la urmă, președintele e ales de cetățeni, nu are prinse în jurul gleznelor formalismele lumii clericale. Putea să facă pasul.
Un dialog deschis între șeful statului laic și Patriarh, la televizor, în fața națiunii, ar fi rămas în istoria concilierii și ar fi construit un momentum. Nu neapărat în favoarea vaccinării, ci în favoarea ideii de împreună.
Evident, fiecare om ar fi decis după propria credință și judecată, însă am fi fost o nație, nu un pluton de execuție în care fiecare să arătăm cu degetul la celălalt până să ajungem la peste 400 de morți pe zi.
Să nu credeți că nu li s-au solicitat interviuri. Presa i-a căutat insistent pe cei doi capi, unul al statului, celălalt al Bisericii. Însă cererile au fost direcționate la adevăratul cap al Bisericii, la Iisus. Se așteaptă încă un răspuns de acolo. Și un ajutor către secțiile ATI.
Biserica nu a făcut în pandemie gesturile pe care le face în general
O implicare reală a BOR ar fi adus mulțumire sufletească și susținere inclusiv celor mulți, foarte mulți, care au nevoie de argumente factuale pentru a le arăta prietenilor ca să se opună sofismului: „Eu nu am nevoie de Biserică, am o legătură directă cu Dumnezeu”.
A fost Biserica atacată insistent în această perioadă? Da. S-au nesocotit lucrurile bune făcute de ea? Da.
Însă BOR ar fi putut să se implice în criza sanitară așa cum s-a implicat, în general, în caritate. Putea să arate celălalt obraz, în timp ce continua să predice salvarea unei populații vulnerabile, elevate măcar de la statutul groaznic de ultimii din Europa. Căci suntem ultimii de pe continent la grija pentru viața noastră și a aproapelui nostru. Suntem cei de pe urmă la iubire dacă există așa ceva.
Mai tare decât orice complot sau interes extern
Încercarea prin care trecem s-a dovedit, până acum, peste puterile noastre nu doar ca Biserică, ci și ca societate.
Înainte de pandemie, un ofițer SRI, activ pe aria Bisericii, spunea într-o discuție neoficială pe care am avut-o că falanga rusească din BOR e extrem de puternică, în special la nivel direct, în teritoriu. Poate.
Dar manifestarea din ultimii doi ani atestă, înainte de orice, o combinație de materialism imediat și de național-comunism remanent de pe vremea lui Ceaușescu. Uneori, ruralul bate geopolitica de-i zboară fulgii.
Vine era populismului
Locul dezbaterilor la lumină, locul simbolic pacificator al Patriarhului și al președintelui de țară au fost luate de limbajul urii pe Facebook. Consecința incompetenței și a dihoniei?
Ne îndreptăm spre un populism la guvernare, urmare a dominanței populismului în sfera publică, are dreptate Violeta Alexandru când anunță asta, ea, o femeie care spune adevărul în numele tuturor bărbaților care o dăm după cireș.
Se anunță refluxul. România TV și Antena 3 sunt difuzoarele noii realități. Nu poți să schimbi postul, poți doar să dai mai tare sau mai încet.
Rolul Facebook și Google
Când nu e Gâdea, e Facebook, când nu urlă bandele de breaking news de la România TV, vine Google să așeze în selecția sa, în continuare, site-uri care propagă teoria conspirației. Da, toată lumea rațională face eforturi, Google încearcă să nu fie rău, însă va dura mult până va repara răul făcut.
Intrăm în zodia populismului. După cum merg lucrurile pe scena politică, preluarea scenei de către radicali se va întâmpla mai devreme, nu mai târziu.
Patriotism poate înseamnă și să nu moară oameni degeaba, nu?
În fața acestor derulări de evenimente, ca și în fața pandemiei, fiecare dintre noi e liber să aibă propriile opinii, dar nu poate avea propriile fapte. Faptele spun că Biserica Ortodoxă Română n-a găsit resursele să ajute.
Poate liderii BOR consideră că sunt conectați la o altă misiune, sacră, națională și patriotică, o ștafetă care vine de la Decebal și merge până la Netflix.
Dar ce poate fi mai patriotic decât să împiedici suferința și moartea evitabilă și în singurătate a părinților, bunicilor și copiilor noștri? Căința e un lucru la care vom avea timp să reflectăm câtă vreme vom fi guvernați și păstoriți în continuare de cei cărora le pasă doar de mărirea lor.
Vine populismul și avem nevoie de toată puterea de a fi împreună.