Comentează2.341 de lei este salariul de comisar de mediu de la Garda de Mediu, instituția care trebuie să fie în prima linie împotriva poluatorilor din România. Deși trebuie să amendeze poluatorii, personalul GNM nu are aparatura necesară și nici nu este acreditat să preleveze și să analizeze probe, în situații unde aceste analize ar fi cruciale. GNM nici nu are suficiente fonduri pentru a apela la companii externe care să realizeze aceste analize, potrivit raportului GENVAL din 2019.
Pentru oricine analizează situația Gărzii de Mediu sau oricine citește măcar concluziile rapoartelor internaționale despre problemele de mediu din România, ar trebui să fie cât se poate de clar că instituției îi sunt amputate atribuții și capacități, parcă pentru a asigura protejarea poluatorilor, nu a cetățenilor.
În loc să acționeze pentru a redresa situația, guvernul Cîțu a dat un OUG – între Crăciun și Revelion – prin care va bloca potențiale reforme atât de necesare ale Gărzii de Mediu, plafonând salariile bugetarilor.
Cu salarii blocate la sume până la 2.341 de lei, din care traiul în București este imposibil, la ce reforme și specialiști să ne putem aștepta? Astfel de salarii atrag fie oameni pasionați, dar care nu vor rămâne prea mult într-un astfel de sistem, fie pe cei care vor ceda corupției, vor accepta bani de la poluatori și vor deveni avocații acestora. În loc să apere cetățenii și țara cu toate resursele ei minunate, dar atacate din toate părțile.
Garda este o instituție cu responsabilități mari, dar nu și cu autoritatea corespunzătoare, și nimic nu sugerează că decidenții politici actuali sunt interesați să schimbe asta. Din contră. Pe lângă blocajele amintite din ordonanța dată de sărbători, nici Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Mediu nu capătă contur. Această instituție esențială în lupta împotriva crimelor de mediu a fost blocată de guvernul PNL și a rămas așa.
Garda de Mediu este instituția care trebuie să intervină când vorbim de poluarea aerului, apei, solului, subsolului, poluarea cu deșeuri și traficul cu deșeuri, poluarea fonică și olfactivă, dar și împotriva celor care distrug pădurile, biodiversitatea, ariile protejate ș.a.m.d. Lucrează non-stop – în afara orelor de program, în caz de urgență, poate fi contactată prin 112.
Dar cum să protejeze râurile, dacă atunci când are loc o deversare nu pot preleva și analiza probe, ci trebuie să contracteze o companie externă – chiar dacă ar avea bani să facă asta, până ar ajunge compania să preleveze, e posibil ca poluarea să fi dispărut pe apa sâmbetei.
Cum să îi amendeze pe cei care poluează aerul, când nu au aparatură cu care să măsoare această poluare în toate locațiile în care aceste măsurători ar fi cruciale? Cum să depisteze toate arderile ilegale masive, când nu au drone, precum colegii lor din Polonia? Cum să apere mediul din România, când au doar vreo 600 de angajați, cât o fabrică medie de confecții din România?
De-a lungul anilor în care am lucrat ca jurnalistă de investigații am întâlnit atât oameni minunați și profesioniști adevărați la Garda de Mediu, cât și câțiva care în mod evident erau de partea poluatorului.
Ca și cetățeană care a făcut reclamații la Garda de Mediu, am avut mai degrabă surprize plăcute: când am reclamat grămezile de azbest dintr-un sat dâmbovițean, am primit chiar a doua zi telefon de la Garda de Mediu pentru detalii, iar în următoarele zile vestea că au amendat primăria și au dispus ridicarea deșeurilor. Când am reclamat deșeuri arse sistemic într-un sat de lângă București, mi s-a răspuns că au avut loc descinderi. Când am reclamat că Romprest nu a ridicat corespunzător deșeuri periculoase din fața casei vecinului, mi-au arătat că au alertat poliția.
Unde am întâmpinat însă marele blocaj, când a venit vorba de problemele de mediu, a fost la poliție și, în general, în sistemul de justiție, care pare orb la crimele de mediu.
Pe problemele penale, Garda de Mediu nu are atribuții – practic, semnalează poliției, care preia cazul cu totul, fără a mai fi obligată să îi implice în echipă pe cei de la Gardă. La poliție, dosarele pot muri lejer și netransparent. De-a lungul carierei, am întâlnit un singur procuror specializat cu adevărat pe mediu, în Constanța: Teodor Niță.
Crearea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Mediu ar fi adresat tocmai această problemă a investigațiilor fușărite, prin realizarea unor echipe transdisciplinare, în care Garda de Mediu ar fi implicată de la un capăt la altul.
Dar decidenții nu iau măsuri care ar ajuta la lupta împotriva poluatorilor și aș pune pariu că sunt mulțumiți că oamenii înjură Garda de Mediu că nu oprește poluarea. Au țapul ispășitor perfect.
Acum se caută un nou șef peste Garda de Mediu – din informațiile publice, un șef de la USR-PLUS. Dar dacă nici acest șef nu va obține pentru Gardă instrumentele de care are nevoie pentru a performa în lupta împotriva poluării, simultan cu eliminarea corupților, mi-e teamă că vom asista la distrugerea organizației din prima linie împotriva poluării. Mai mult, dacă acest șef va pune biciul să muncească mai tare tocmai oamenii pasionați care au tras cel mai mult până acum, dacă va tolera salariile de mizerie, mi-e teamă că organizația va pierde tot ce încă mai are bun.
Dacă nu vor comunica deștept și transparent, pentru ca acolo unde nu pot ei rezolva probleme, măcar să aflăm și noi de ele, mi-e teamă că tot mai mulți cetățeni vor detesta Garda de Mediu.
Cu un guvern indiferent la crimele de mediu, cu un ministru al mediului contestat de societatea civilă, este vital ca instituții ca Garda de Mediu să fie watchdog al mediului.
Fostă jurnalistă, Laura Ștefănuț lucrează acum pentru organizația Greenpeace România, unde se ocupă de comunicare.