5 comentariiCentre de excelență, axe prioritare, competiție, buget uriaș?
Când ai asemenea ambiții se presupune că tu, ca minister, UEFSCDI și toți actorii implicați în acest proces, îți dorești o competiție deschisă, onestă, free and fair, iar mecanismele de selecție să fie în așa fel construite încât să fie selectate cele mai bune proiecte și echipe de cercetare. Pe scurt, să nu planeze nici o suspiciune asupra procesului de selecție.
Și totuși…
Mai mulți profesori și cercetători de la universitățile și institutele de cercetare din România acuză modul în care sunt selecționate proiectele eligibile (petitieonline.com/petitie_-_uefiscdi_iulie_2024).
Practic, multe proiecte au fost declarate neeligibile. Se întâmplă asta nu pentru că propunerile de cercetare avansate nu ar fi bune din punct de vedere ştiinţific, neîntrunind punctajul necesar pentru a fi selectate pentru finanțare. Nu, nici vorbă. Se întâmplă asta doar pentru că unii cercetători au fost nominalizați neintenționat (sau autopropuși) ca persoane-cheie în două sau mai multe propuneri.
Directorii propunerilor de proiecte acuză însă faptul că nu au avut niciun instrument obiectiv pentru a putea verifica prezența unui membru-cheie în mai mult de o aplicație, „instrument care ar fi trebuit să fie pus la dispoziția directorilor chiar de către UEFISCDI prin platforma de depunere a proiectelor.” (citat din Scrisoarea deschisă, link aici: petitieonline.com/petitie_-_uefiscdi_iulie_2024)
Sunt niște mecanisme simple: platforma UEFSCDI ar fi trebuit să poată detecta automat prezența multiplă a unor persoane-cheie în mai multe aplicații, iar un exemplu banal este codul BrainMap introdus în platformă pentru fiecare membru (așa cum se procedează uzual la celelalte competiții). Astfel, nu ar fi fost posibilă validarea/finalizarea încărcării unei aplicații în condițiile detectării unei asemenea incompatibilități.
Ori dacă la competiții precedente, mult mai puțin ambițioase din punct de vedere finaciar ca acest mega-proiect al Centrelor de excelență (CoEx), au existat mecanisme automatizate de detectare a incompatibilităților și criteriilor de eligibilitate, de ce acum când miza este una foarte ambițioasă, centre de excelență naționale!, nu se poate? De ce această scăpare? Și mai ales de ce nu se dorește corectarea ei?
Ori în condițiile în care aproape o cincime (18%) din numărul total de aplicații sunt în această situație de non-eligibilitate pe criterii strict birocratice, ar trebui ca ministerul, UEFSCDI, și toți cei implicați în procesul de selecție, să-și pună niște întrebări.
„Ceva nu a fost în regulă, organizarea competiției a inclus un viciu structural”
De fapt, e posibil ca la nivelul UEFISCDI să se fi pus această întrebare şi se pare că au ajuns la un răspuns similar cu al semnatarilor scrisorii deschise: ceva nu a fost în regulă, organizarea competiției a inclus un viciu structural prevăzând un criteriu de eligibilitate care nu putea fi verificat de către aplicanți!
Astfel, recunoscându-şi indirect vina, UEFISCDI a încălcat el însuși pachetul de informaţii, nedeclarând imediat toate proiectele aflate în această situaţie ca neeligibile, ci oferind în compensaţie o alternativă „imorală”, aplicând o penalizare colectivă (unui întreg consorţiu, compus din zeci sau sute de persoane) pentru o vină individuală (persoanele nominalizate ca persoane-cheie erau singurele care ştiau cu certitudine în care consorţii erau implicate), respectiv aceea ca unele proiecte care împărțeau aceeași persoană-cheie să se retragă din competiţie în mod voluntar, pentru ca celelalte (cu care împărțeau persoana-cheie) să poată fi declarate eligibile.
Un troc absurd și imoral, care din disperare s-a şi întâmplat în unele situaţii. Deşi din partea directorilor de proiect şi a instituţiilor coordonatoare s-a solicitat atât Ministerului, cât şi UEFISCDI, o soluţie echitabilă fie prin eliminarea persoanelor-cheie cu dublă apartenenţă la consorţii, fie prin obligarea acestora de a opta pentru o singură aplicație, toate sesizările au fost ignorate şi lăsate fără răspuns.
Motivația acestor solicitări se referea la imposibilitatea tehnică de a controla în astfel de consorții cu numeroși parteneri (care conțin zeci de persoane-cheie în fiecare aplicație), eventuala prezență multiplă a unor persoane-cheie; această verificare nu putea fi realizată în cunoștință de cauză nici de către directorii de proiecte și nici de către instituţiile coordonatoare.
UEFISCDI trebuia să creeze condițiile pentru preîntâmpina acest incovenient și să dezvolte un mecanism simplu, automatizat, de verificare transparentă a criteriilor de eligibilitate în momentul încărcării aplicațiilor în platformă. Ori dacă nu s-a făcut acest lucru şi penalităţile sunt aplicate colectiv, în condițiile în care se vorbește de excelență în cercetare, înseamnă că există o problemă majoră la nivelul sistemului şi a politicii naţionale privind domeniul cercetării.
În aceste condiţii, Bogdan-Gruia Ivan, Ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării, și Adrian Curaj, Directorul general al UEFSCDI, trebuie să ofere un răspuns și, subsecvent, o soluție de rezolvare a acestui conflict pur birocratic-administrativ de eligibilitate/non-eligibilitate, introdus în pachetul de informaţii fără a fi propus spre consultare publică şi respectiv a aplicării unei pedepse colective pentru o vină individuală.
În situaţia actuală, aproape o cincime dintre proiectele propuse nici măcar nu vor fi luate în considerare indiferent de valoarea lor ştiinţifică, ele fiind descalificate pentru simpla duplicare a unei persoane-cheie, ceea ce denotă un proces de selecție viciat, care prin persistență în eroare riscă să se transforme într-o competiție trucată. Şi totul pe bani publici….
Foto: Agerpres