ComenteazăCând l-am văzut luni seara pe primarul general Nicușor Dan pe scena Galei UNITER 2021, primul meu gând a fost: „Ăsta ce caută aici? N-am avut apă caldă în ultimele zece zile! Acum curge călâie! Și de la 1 august, biletul de tramvai se face 3 lei! Trei lei, Nicușoare!” Apoi, am recunoscut că primarul general n-a venit de capul său, nu avea de ce să dea aceste explicații, că doar nu era în studio la Digi24!
A fost chemat pe scenă de Ion Caramitru, nemuritorul amfitrion al Galelor UNITER, ca să acorde premiul pentru „Cea mai bună regie pentru anul 2020”. Într-un fel, alegerea lui Caramitru a fost inteligentă: un primar este un fel de regizor care se ocupă de problemele orașului.
Numai că desemnându-l pe primarul Nicușor Dan, care s-a dovedit, până acum, un „regizor” mediocru al Bucureștiului, ca să dea premiul pentru „cea mai bună regie”, decizia mi s-a părut de-a dreptul ironică, dacă nu chiar cinică!
Dar mi-am amintit că Primăria Bucureștiului este partenerul principal al evenimentului Gala UNITER, așa încât, din obligație, din recunoștință, Ion Caramitru, probabil cel mai eficient manager cultural în atragerea, conservarea și lingușirea sponsorilor, l-a invitat pe primarul general să dea premiul „pentru cea mai bună regie”.
Ca să justifice în fața asistenței prezența lui Nicușor Dan, Ion Caramitru a făcut un expozeu lung (ca de obicei), dar penibil după gustul meu:
„Fiind bucureștean și cunoscând tot ce se întâmplă în București, mi-am dat seama că Bucureștiul, practic, are cele mai multe teatre din țară. Sunt 14 teatre… (Ce revelație a avut Caramitru! – nota P.B.) Nu mai vorbesc de muzee și de biblioteci! Deci, orașul nostru este un întreg univers. Acest univers trebuie administrat. Și este administrat de Primăria Generală a Capitalei (…) Împreună suntem o creatură minunată, cu mii de capete… Iată de ce, ne-am gândit și cred că este și obligatoriu să-l invităm pe domnul Nicușor Dan…” .
Sigur că este „obligatoriu”, de vreme ce Primăria Bucureștiului este partenerul principal al Galei, dar asta n-am mai spus Caramitru! Trebuia plătit parteneriatul. Oricum, introducerea a fost forțată, mai ales sintagma „creatură minunată, cu mii de capete”, Caramitru a improvizat, e actor obișnuit cu improvizațiile, nicio problemă! El și-a urmărit rolul, pentru că își făcuse „temele”. Mai întâi, l-a pus în dificultate pe matematicianul Nicușor Dan, citând o replică dintr-o piesă a lui Marin Sorescu, pentru a avea un ascendent în fața primarului și pentru a-l domina pe terenul „artei teatrale”, apoi i-a ridicat actoricește „mingea la fileu”:
„Aveți o perspectivă față de ceea ce va fi mai bine sau de ceea ce va fi mai rău pentru cultura Capitalei?”
Răspunsul a fost în nota cu care ne-a obișnuit Nicușor Dan, confuz:
„Despre asta este vorba, cum facem ca fenomenul cultural să nu fie un act de rezistență, cum facem să schimbăm paradigma astfel încât cultura să fie prinsă în mentalul colectiv nu ca o Cenușăreasă, ci ca un motor de dezvoltare și, împreună cu educația, să fie percepută ca o coloană vertebrală a societății românești…”
Vorbe, vorbe și vrăjeli! O scenă de teatru prost. În final, Nicușor Dan a rupt plicul și a citit numele câștigătorului la secțiunea „cea mai bună regie”…
O altă scenă lamentabilă a avut loc puțin mai târziu, când a fost acordat premiul pentru „Cel mai bun spectacol al anului 2020”, între doi actori: Ion Caramitru, fost ministru al Culturii, și Bogdan Gheorghiu, actualul ministru al Culturii. Gheorghiu nu putea să lipsească de la acest eveniment, ca să ofere cel mai important premiu al galei, pentru că ministerul a fost finanțatorul Galei UNITER. N-ai cum să ignori un astfel de finanțator, oricât de proastă este prestația ministrului!
Iată cum fostul ministrul al Culturii, Ion Caramitru, l-a periat pe actualul ministru: „Domnule ministru, v-am urmărit zilele trecute, într-un interviu fluviu la o televiziune importantă, unde am fost impresionat sincer de modul în care ați abordat problemele fundamentale ale momentului…”
Despre cum a abordat ministru „problemele fundamentale”, de când își exercită mandatul, ar putea să vorbească (și să-l boscorodească) editorii, librarii, artiștii independenți și cineaștii.
Gheorghiu se află de vreo două săptămâni într-o campanie de imagine (electorală?), cu interviuri la TVR 1 și Digi24, cel de la televiziunea publică fiind de-o cumințenie greu de suportat (realizatoarea a fost Mirela Nagâț, mai degrabă o PR-istă decât jurnalistă).
Caramitru l-a întrebat: „La ce ne puteam aștepta?” iar Gheorghiu, pregătit ca un actoraș de provincie, a turuit despre „valul patru”, „vaccinarea rămâne singura soluție”, „infectări”, „teatrul a demonstrat reziliență”, a ținut să facă deosebirea dintre „rezistență” și „reziliență”, și-a amintit de un rol pe care l-a jucat cândva într-o piesă de Mazilu, n-a spus ceva memorabil, ca de obicei, discurs de funcționar de partid. Nici Caramitru nu se aștepta la mai mult, dar și-a făcut datoria față de finanțator….
În aceeași seară, Ion Caramitru a mai jucat scene proaste, niște șușe, cu Ramona Săseanu, directorul general interimar al Televiziunii Române, instituția a fost co-producătorul evenimentului, și cu Steven van Groningen, președintele Raiffeisen Bank România, banca fiind sponsorul principal al galei.
Noroc cu Gala, ca s-o vedem cum vorbește pe șefa interimară a TVR, care a dar premiul pentru „cel mai bun critic” și, la insistența lui Caramitru, a promis că anul viitor, la aniversarea celor 30 de ani de Gala UNITER, televiziunea publică se va implica mai mult în acest eveniment. Asta înseamnă că din interimar va ajunge până atunci un director plin, cu ajutorul PNL.
Caramitru s-a gudurat pe lângă Steven van Groningen, invitat pe scenă, încercând să-i smulgă bancherului promisiunea pentru o sponsorizare și pentru anul viitor, o mostră de pupincurism. De parcă n-a aflat Caramitru că Steven van Groningen își va încheia mandatul de președinte Raiffeisen Bank România la sfârșitul acestui an! Dar și-a jucat rolul.
N-ar fi fost mai curat și mai onest ca „cererea” să se întâmple în culise? De ce audiența trebuia să fie martoră la acest teatru ieftin? Pentru că astfel de scene riscă să devină irelevante, penibile și chiar grețoase.
Ion Caramitru trebuie să renunțe la prezentarea următoarelor ediții ale Galei UNITER, vorbește mult și „perie” și mai mult, așa-i în teatrul românesc, dacă nu lauzi cu orice preț atunci nu ești lăudat!, dar să-și păstreze postura de vânător/aducător/seducător de sponsori, pentru că a dovedit că se pricepe, are talent de vânzător, punându-și la bătaie arsenalul actoricesc.
Sănătos ar fi ca pe sponsori să-i lustruiască și să-i aburească în privat, să-i facă să se simtă bine, dar departe de luminile rampei, fără să se dea în spectacol.