Cum îl leagă pe Mircea Geoană gafele pe care le face de vechea Securitate

Unul dintre cele mai grave defecte profesionale ale unui politician este să ajungă să își însușească la un nivel cognitiv atât de profund limbajul de lemn, răspunsurile de-a gata, încât politicianul respectiv nu numai că devine captiv lor, dar, în timp, acestuia i se șterg convingerile intime. Or, discursul public al lui Mircea Geoană sugerează că aceasta este situația în care se află el, nu neapărat faptul că este un simplu gafeur. Dacă ar fi crezut la modul intim că regele Mihai a avut un rol benefic în istoria România, niciodată nu ar fi putut comite o astfel de gafă. Mircea Geoană pare că nu are conștiința trează când vorbește. 

Geoană nu trece prin filtrul gândirii intime pozițiile pe care le asumă pe diverse teme publice, ca să-i permită electoratului să-i înțelegea personalitatea și mai ales viziunea sa privind guvernarea, ci apelează în mod automat la idei primite de-a gata care, crede el, îl scot bine din diverse contexte politice. Sub acest discurs îmbinat de clișee, ego-ul său politic stă foarte ascuns, iar el s-ar putea să se transforme într-un model de leadership nu tocmai democratic, în cazul în care va ajunge să preia cea mai puternică funcție din stat. 

Dacă ar fi să enumăr o particularitate a mentalității figurilor publice formate în grila vechii Securități, aceasta ar fi egalitarismul absolut între viziunile democratice și cele autoritare. Pentru reprezentanții vechii Securități, toate vocile publice sunt egale între ele. Spre exemplu, Corneliu Bjola, care explică relațiile internaționale exclusiv prin filtru democratic, devine la nivel de argumentație publică egal cu Dan Dungaciu, care mestecă propagandă rusă și chineză la o performanță rar întâlnită. Vechea Securitate nu împărtășește convingeri democratice profunde, iar consecința acestei mentalități de cameleon sunt produsele hibride, care șterg linia dintre principiile care definesc democrațiile și autoritarisme. Dacă îi oferi posibilitatea unui urmaș al vechii Securități să-ți formeze o masă cu voci publice care să explice românilor lumea în care trăim, acesta nu va exclude de la acea masă vocile democratice, dar va avea grijă ca pe lângă ele să existe cineva care va spune românilor și narațiunea autocrațiilor. E în mindsetul vechii Securitate să elogieze în același timp NATO, dar și pe spionul român Mihai Caraman care, în timpul dictaturii comuniste, fura informații de la oficiali NATO ca să le ofere sovieticilor. 

Recomandări

Procesul de 9 miliarde de euro dintre foști angajați ai Petrom și Guvernul României, care ar putea secătui bugetul țării

De ce explic mentalitatea vechii Securități? Pentru că în retorica publică a lui Mircea Geoană au apărut deja indicii că, odată întors în politica românească internă, el se întoarce la origini inclusiv din perspectiva mentalității sale. 

Spre exemplu, Mircea Geoană ar trebui să lămurească public declarațiile purtătoarei sale de cuvânt, Alina Achim-Inayeh, care într-un interviu pentru Libertatea, pe 23 februarie 2022, la câteva zile după ce Putin a invadat Ucraina, când o lume întreagă era oripilată de atrocitățile acestui regim, iar ea sugera că România ar trebui să încălzească relațiile cu Rusia:

„Cred că România ar trebui să-și deseneze propria ei politică față de Rusia. Bineînțeles că această politică nu va sări 180 de grade din politica UE și NATO, nici n-are de ce, nici n-are cum. Dar cred că sunt lucruri și în afara cadrului UE și NATO pe care România le-ar putea dori, le-ar putea vedea în viitoarea ei relație cu Rusia. La nivel de societate civilă, cred că se pot aduce în discuție anumite aspecte care la nivel diplomatic sau oficial nu se pot discuta. De exemplu, putem discuta niște relații economice, fie ele și minimale, cu Rusia – asta în cazul în care nu intră sub cele mai grave sancțiuni.  Trebuie să abordăm și securitatea Mării Negre. Cum putem face asta fără să discutăm personal cu Rusia? Sigur, în cadrul NATO, dar tot trebuie discutat.  Tot legat de Marea Neagră, un alt canal de comunicare cu Rusia poate fi ecologia Mării Negre, unde vorbim de un dezastru ecologic. Cu cine discutăm acest lucru, dacă nu cu țările litorale, printre care și Rusia? Eu cred că în câțiva ani, când lucrurile se vor limpezi într-un fel sau altul, un oarecare dialog cu Rusia, fie el și prin second track diplomacy (contacte informale și neguvernamentale între membri ai societății civile, n.r.), nu poate fi exclus”, explica, acum doi ani, purtătoarea de cuvânt a candidatului la prezidențiale Mircea Geoană. De precizat că Alina Achim-Inayeh, în perioada în care oferea acest interviu, era un reprezentant al societății civile, specializată în relațiile internaționale, care, potrivit CV-ului personal, a lucrat în Rusia în perioada 2000-2003. Să fi sugerat oare în acest interviu că ea ar putea fi un astfel de conductor între Rusia și România? La cine anume din zona societății civile românești se referea ea? 

Recomandări

Ce poate face Iohannis pentru România

În calitate de candidat la prezidențiale, Mircea Geoană este dator public să își exprime poziția în legătură cu viziunea geopolitică pe care o împărtășește purtătoarea sa de cuvânt, cea care îi coordonează campania electorală. 

Mai mult, sunt de notorietate relațiile privilegiate cu vechiul sistem comunist ale familiei lui Mircea Geoană, atât din partea tatălui său, cât și din partea socrilor săi. 

În CV-ul oficial, publicat pe site-ul NATO, Mircea Geoană susține că a început să lucreze în Ministerul Afacerilor Externe în anul 1991, primind în mod direct o funcție de director. Informația este însă contrazisă de un document al Ministerului de Afaceri francez, publicată pe pagina sa de Facebook de către Cristian Preda, care arată că Geoană lucra în MAE încă din octombrie 1990. Întrebarea e când mai exact a devenit el angajat MAE? 

În această perioadă electorală, Mircea Geoană are obligația să explice dacă înainte de decembrie 1989, a avut orice fel de contacte cu vechea Securitate. Vechiul său rival Traian Băsescu, cel care cu care în mod absurd se războiește și în prezent, s-a dovedit a fi fost colaborator al Securității. 

După 30 de ani de democrație, în care românii s-au luptat din răsputeri ca toate prelungirile vechii Securității să dispară din funcțiile înalte ale statului român, astfel încât democrația chiar să aibă o șansă în România, nu ar trebui să existe niciun fel de dubiu că un alt Petrov, cu un alt chip uman, va ocupa funcția prezidențială. 

Recomandări

Alegeri prezidențiale 2024. România a avut patru președinți după Revoluție. Istoricul alegerilor începând cu 1990

În această campanie electorală, toți candidații ar trebui să treacă prin acest filtru de securitate democratică, și anume verificarea oricăror tipuri de conexiuni cu vechea Securitate. Mircea Geoană avea 30 de ani la Revoluție. Fiind cel mai în vârstă dintre candidați, este și primul să ofere explicații. 

Urmărește-ne pe Google News