ComenteazăDacă în prima parte, principalul aspect analizat de PAH a fost munca de acasă, așa cum s-a derulat în această perioadă, cu lucruri bune sau mai puțin bune, în episodul doi, jurnalistul analizează modul în care dispare modelul relațional feudal, iar tehnologia înlocuiește șeful supraveghetor. Plus faptul că noile relații de muncă modifică piața imobiliară.
În cele ce urmează, în episodul III, PAH analizează diferențele între modul în care oamenii se comportă în mediul rural și în cel urban, dar și cum ni se va schimba obiceiul de a face cumpărături, atunci când biroul „se mută” acasă.
Rușinea și teama funcționează la sate
Se spune că în sate comunitatea controlează mai bine devierile de la comportamentul social majoritar acceptat. Și este normal. În comunități mici, în care fiecare se știe cu fiecare, unde există o supraveghere reciprocă mult mai aplicată, rușinea și teama funcționează ca autoblocante, sunt motoarele principale ale autocenzurii comportamentale.
Când locatarii celor zece case de pe uliță te știu pe tine, îți știu părinții, și bunicii, verii, socrii, nașii și finii, îți vine mai greu să te dai în spectacol. Bunul renume este în continuare destul de important în astfel de comunități.
În orașe e diferit. Suntem mai mulți și mai înstrăinați. Deseori de-abia ne cunoaștem din vedere vecinii de scară. Ne aduc față în față mai degrabă conflictele iscate de inundații sau de curățenia spațiilor comune, de respectarea orelor de liniște sau de neplata întreținerii. Nu împărtășim bucuriile, aniversările ori sărbătorile, poate doar decibelii, și ăia cu nervi. Nu suntem apropiați, nu simțim că ne-am datora, neapărat, respect.
Ne simțim nesupravegheați și ne permitem mai mici sau mai mari abateri de la regulile unei vieți în colectivitate. Iar când ieșim din raza de acțiune a propriului bloc suntem deja descătușați. Nu ne cunoaște nimeni, nu știe unde să ne găsească pentru a ne trage de urechi și nici nu ne poate pârî părinților.
Se întâmplă asta pentru că petrecem, totuși, destul de puțin timp acasă. Dar dacă am lucra de acasă în număr mare, aceste lucruri s-ar schimba mult.
O altfel de comunitate, căreia-i pasă mai mult
Civismul nu înseamnă doar participarea la manifestații de protest, nu începe la ora fixă și nu se termină atunci când ai stins lanterna de la telefonul mobil. Civismul este o preocupare non-stop.
Stând mai mult acasă, unde se mută și locul de muncă, inevitabil comunitatea mică din jurul unei scări de bloc sau al unui bloc se schimbă iar oamenii devin mai implicați.
Una e să te deranjeze sunetul bormașinilor când tocmai ai venit de la serviciu, alta e să te deranjeze când ești la serviciu și când, poate, ești în videoconferință. De asemeni, dacă teleșcoala se extinde, ceea ce are mari șanse să se întâmple, orice zgomot deranjant din bloc va deveni subiect de interes și reacție.
Mai mulți ochi privind mai multă vreme pe geamurile apartamentelor vor suprinde mai multe momente ale zilei, cu siguranță. În loc să observi gunoaiele aruncate pe lângă tomberoane noaptea, pe întuneric, atunci când revii din oraș, te vei lovi de ele zilnic, iar asta va fi neplăcut. Vei vrea să știi cine arată atâta lipsă de respect față de comunitate, ca să strângă sau ca să fie amendat. Să plătească într-un fel sau altul.
Nu înseamnă neapărat că va fi vorba de comunități mai bune, armonioase. Dar cu siguranță vor fi mai active, mai implicate. Dacă nu din alte considerente, măcar pentru propriul confort.
Comerțul, între online și magazine de cartier
Acum niște decenii, un mare lanț de super-marketuri din SUA a cerut consultanță pentru a-și crește vânzările. Publicitatea și promoțiile erau insuficiente pentru nevoia de profit a acționarilor. Consultanții au venit cu o soluție plasată mai degrabă în zona amenajărilor interioare decât a marketingului: au propus reducerea dimensiunii pătratelor din podea.
Plăcile de gresie au devenit mai mici, rosturile dintre ele puțin mai mari și, deliberat, nu au fost montate chiar uniform, lăsând loc pentru denivelări. Scopul, altfel simplu, a fost atins: împingerea cărucioarelor de cumpărături a devenit mai dificilă iar timpul petrecut în fața rafturilor mai lung. Vânzările au crescut, la fel și profitul.
Cumpărăm nu doar de nevoie, din pură necesitate, ci și pentru că magazinele ne sunt în drum. Avem sau nu avem nevoie, la un moment dat tot vom intra într-unul dintre magazinele aflate în drumul nostru dinspre serviciu spre casă. Din curiozitate, atrași de o vitrină sau pentru o variație în program. Iar dacă vom intra, există șanse să ne mințim că avem pe listă o achiziție pe care o tot amânăm. Acum, că produsul e în fața ochilor…
În acest moment, marile complexuri comerciale în care găsești de toate, deși plasate la periferiile orașelor, sunt, totuși, în drumul celor care se întorc acasă de la serviciu. Mai ales în drumul celor care se deplasează cu autoturismele proprii. Aceste drumuri, însă, vor dispărea în condițile mutării biroului la domiciliu. Inevitabil, obișnuințele de achiziție se vor modifica. Consumul crescut la domiciliu va crea nevoi punctuale, mărunte, pentru care deplasarea la ieșirea din oraș reprezintă un efort prea mare. Magazinul de cartier, de proximitate, va fi o soluție mai rapidă, preferabilă. Așa se crează obișnuința.
Când marile supermarketuri se transformă în magazine de cartier
Magazinele de cartier nu vor fi, însă, vechile magazine familiale, ci, mai degrabă, magazine de dimensiuni reduse ale unor mari rețele de retail precum Delhaize care, rulând un volum mare de marfă, pot obține de la furnizori prețuri la fel de bune precum marile supermarketuri.
Lunile de izolare i-au determinat, deja, pe mulți să descopere comerțul online. E mai comod și, pe alocuri, mai avantajos financiar. Poți compara prețuri ale mai multor magazine, te documentezi mai mult asupra produsului, îl comanzi și-ți vine la ușă. Este, iarăși, o chestiune de obișnuință. Dar, în momentul în care descoperi gustul și te familiarizezi inclusiv cu faptul că nu e neapărat nevoie să probezi hainele și încălțămintea în magazin, având posibilitatea de a le returna dacă nu-ți plac, mall-urile și galeriile comerciale vor pierde bătălia cu magazinele online.
Restaurantele urmează clientul
În zonele cu mari concentrări de clădiri de birouri au înflorit cantinele, micile bistrouri, unitățile de alimentație de tip fast-food și firmele de catering.
Dacă birourile se relochează, toate aceste unități de alimentație publică vor rămâne fără clienți. Dar clienții nu dispar, doar se mută. Iar restaurantele care vor să supraviețuiască se vor muta și ele în zonele rezidențiale. Cum nu poți găti în timp ce muncești, va fi nevoie de soluții de alimentați convenabile și acesibile. Da, există livrările la domiciliu, dar nu sunt suficiente și, uneori, sunt prea costisitoare ca să devină un obicei.
Mulți vor prefere să se deplaseze în cartier, aproape, eventual cu întreaga familie pentru o masă de prânz rapidă și convenabilă financiar. Totul este ca această ofertă să existe. Și va exista oricum, covrigăriile și micile patiserii sunt departe de a fi afacerile viitorului.
În episodul viitor vom trata schimbările ce s-ar putea produce în domeniul trasnporturilor și al mediului, iar în ultimul episod al seriei vom atinge zona administrației și a democrației post pandemie.
foto: Hepta