În același timp, pe burtiera de pe ecran scrie: „Hidroelectrica și CEC, printre companiile scoase la «măritat»”.
Aoleo, își spune telespectatorul, guvernul vinde CEC-ul, vinde aeroporturile, vinde tot ce e profitabil! „Cârligul” jurnalistic aruncat de Cristache în audiență este: guvernul vinde!
După acest „cârlig”, Cristache invită telespectatorii să urmărească anunțul făcut de premierul Florin Cîțu. Este o declarație făcută în timpul zilei, la guvern, în care Cîțu spune că a fost aprobat un proiect de act normativ mult așteptat de economia privată, care abrogă „acea lege care a creat foarte multă rumoare și neîncredere, care suspenda un lucru firesc pentru o economie de piață: dreptul companiilor din România, acolo unde statul este acționar majoritar, să acceseze fonduri din sectorul privat. Astăzi reparăm această nedreptate, proiectul de lege merge la Parlament”.
Ce-a spus Cîțu, prin decupajul lui Cristache, nu se prea înțelege: care-i „nedreptatea”? Care-i legea aia care a fost abrogată? Telespectatorul rămâne în ceață, dar păstrează ideea lansată de Cristache: guvernul vinde!
Cristache: „De ce să vândă niște acțiuni la companii profitabile?”
Cristache îi prezintă pe invitații săi, cu care va discuta „despre privatizarea care se pregătește”: Cornel Nistorescu, Mircea Dinescu și (prin skype) Radu Soviani, analist economic. Au acești invitați competențele profesionale pentru a vorbi despre „privatizarea care se pregătește”? Oare și-au făcut „temele” (documentarea) pentru a discuta un subiect greu? Rămâne de văzut.
Cristache (atacă): „De ce, Dumnezeu, se gândește un stat să vândă niște acțiuni la companii profitabile? Te-ai fi gândit să vândă acțiuni la niște companii neprofitabile, aducând un management privat, care să le facă profitabile… Și de ce să vinzi acțiuni la niște companii care produc pentru statul român, în plină criză, când prețul este oricum foarte jos… (ridică mingea la fileu). Pare că se fac niște servicii cuiva, domnule Nistorescu!”.
E clar că privatizarea asta e dubioasă: guvernul face servicii cuiva! – gândește telespectatorul. Sigur că, în calitate de moderator, Cristache trebuie să încălzească subiectul, să provoace, chiar dacă se vede de la o poștă că habar n-are ce este „management privat”, își dă cu părerea despre „prețul foarte jos”, alegațiile sale pun benzină pe focul pregătit, important este că guvernul vinde țara, asta trebuie să rețină telespectatorul! Dar să vedem ce zice Nistorescu!
Nistorescu: „Cîțu este un speculant”
Nistorescu (arogant și țâfnos): „Vă dați seama că această mișcare, care e singura pe care o are în cap primul ministru, el este un speculant, nu uitați că el a făcut o speculație pe moneda națională, e o poveste veche, care-i cunoscută în lumea bancară. Trebuie să vândă ca să facă bani, altceva nu știe! Nu are o echipă cu care să genereze o creștere economică (…) Trebuie să plătească, în același timp, multinaționalelor în care se află într-o relație destul de strânsă…”
Ahaaaa, se lămurește telespectatorul: Cîțu vinde CEC-ul și companiile profitabile ale României la multinaționale!
Nistorescu (prezintă dovada): „D-aia l-a trimis pe Isar la Banca Europeană, d-aia l-a și pus consilier de onoare, ca să facă legătura pe zona multinaționalelor și vânzările pe care le pune la cale în România…”.
Cine-i Isar? – se întreabă telespectatorul. Nu contează! Nistorescu a dezvăluit omul de legătură dintre Cîțu și multinaționale, este convingător, guvernul vinde! Totuși, Cristache îl corectează timid, sunt niște „prezumții jurnalistice”, dar Nistorescu îl contrazice categoric: „E o deducție logică!”. Telespectatorul rămâne cu „deducția”: guvernul vinde multinaționalelor, adică vinde țara!
Cristache: „Ce faci cu doi lei?”
Cristache (către Soviani): „Ce faci cu doi lei pe care i-ai putea lua de pe o tranzacție sau alta? Până la urmă, care-i semnalul în condiții în care, pe vremuri de furtună, statele puternice capitalizează, cumpără ele, pentru a ține avuția națională și pentru a o fructifica atunci când prețurile cotațiilor sunt sus, astfel încât câștigul să fie unul maximal…
Gata, am aflat prețul: guvernul vinde pe doi lei! Cristache are pregătire de broker de bursă, știe prețul, „doi lei”, chiar dacă este o metaforă, dar se gândește la avuția națională și la fructificare acesteia când „prețurile sunt sus”!
Soviani apreciază întrebarea lui Cristache, „e foarte bună întrebarea”, dar nu răspunde la întrebare, începe, ca de obicei, să mitralieze o mulțime de cifre, deficit, datorie, procente, e greu ca telespectatorul să-l urmărească, prea repede vorbește, prea multe cifre, amintește despre privatizarea Petrom, Petromidia, are și el o agendă prestabilită, trebuie să-și mărturisească vechea obsesie, cea cu Isărescu, care ține dobânzile mari, băncile comerciale jumulesc populația și firmele, parcă a mai spus acest lucru și într-o intervenție la Telejurnal, în urmă cu câteva zile…
Nistorescu: „Devalizarea economiei”
Pe Nistorescu îl irită mitraliera lui Soviani, oftează cu o grimasă evidentă, se foiește pe scaun, până la urmă, cu tupeu, îi taie „macaroana” analistului economic, pentru că e nerăbdător să-și spună agenda. Fiecare analist sau comentator intră într-un studio cu o agendă, prost ești dacă nu-ți bifezi agenda, pentru interesele altora!
Nistorescu: „Să lămurim lucrurile! Mai este o componentă în aceste vânzări, care ține mai degrabă de devalizarea economiei…”.
Asta-i, domle: guvernul devalizează economia! – recunoaște și aplaudă telespectatorul.
Să recapitulăm ce s-a adunat până acum în mintea telespectatorului: vânzare, devalizarea economiei, complicitatea lui Cîțu cu multinaționalele, preț de doi lei, avuția națională – totul este „o deducție logică”, vorba lui Nistorescu. Telespectatorul este indignat, montat, lămurit, se duce resemnat la culcare, are ce povesti mâine dimineață vecinilor: guvernul vinde pe doi lei, asta s-a zis la „România9”, la Televiziunea Română!
Ce-a spus Mircea Dinescu chiar nu mai contează, oricum el este mereu supărat, depresiv, iritat la cote de infarct, exprimă durerile poporului, e om care ascultă vocea poporului, dar se salvează cu o glumă simpatică sau o poezie, dar acum nu-i moment poetic: guvernul vinde avuția națională!
O lecție exemplară de manipulare
N-are rost să mai pierdem vremea cu „România9”.
Acest tip de jurnalism, practicat în prime time la TVR 1, este o lecție exemplară de manipulare. Nu este nicio diferență dintre Televiziunea Română a lui Emanuel Valeriu, Paul Everac și Răzvan Theodorescu, „Nu ne vindem țara!”, și cea a Doinei Gradea și Ionuț Cristache, „guvernul vinde avuția pe doi lei”.
N-ar fi fost normal ca Ionuț Cristache să-l ia prin telefon chiar pe premierul Cîțu, pe ministrul economiei, pe ministrul energiei sau pe un reprezentant al guvernului care să explice care este motivul deciziei de a abroga legea ce interzice vânzarea acțiunilor la societățile de stat (lege adoptată de regimul Dragnea)?
Să explice care-i viziunea, care-i procedura, ce anume se urmărește, cum se reglează prețurile la bursă (cerere și ofertă), care sunt avantaje și care riscurile, astfel încât să priceapă telespectatorul! Să judece singur telespectatorul, fără ajutorul unei „deducții logice”. Să nu rămână doar cu vânzarea pe doi lei!
Doar să difuzezi o declarație a lui Cîțu (mai puțin de un minut!) și apoi să clănțănească „babele” în studio, asta nu este o emisiune la standardele unei televiziuni publice. Dar care sunt standardele TVR?
Ca orice talkshow politic de pe piața TV, „România9” își are tribul său de analiști și comentatori, nu se cunosc criteriile pe baza cărora sunt invitați, selectați, probabil pe renume, pe notorietate, pe pile, pe prietenii, pe recomandări, pe ordinele care trebuie executate. Dacă vorbești despre privatizare, apoi trebuie să inviți niște specialiști ai bursei, analiști bancari, consultanți în afaceri, oameni competenți. De ce să lași acest subiect pe mâna unor urechiști și păreriști?
Invitați „de marcă”
De la începutul anului, în 16 ediții de „România9” (11 ianuarie – 4 februarie), monitorizarea arată că prezența la „unitate” a fost următoarea, fie fizică, fie prin telefon: Ion Cristoiu (4 apariții), Mircea Dinescu (4), Cornel Nistorescu (2), Doru Bușcu (1), Liviu Mihai (1) și Traian Băsescu, în calitate de analist și politician eșuat, care a apărut de două ori.
Este acest trib de analiști și păreriști relevant și reprezentativ pentru politica editorială a emisiunii „România9”, dar mai cu seamă pentru publicul TVR? Dacă se tot vorbește despre reformă, pentru că e un termen la modă, n-ar fi momentul ca „România9” să-și reformează oferta de analiști? De ce o păstrează pe aceasta, care este depășită, plină de frustrări, închistată în resentimente și obsesii? Pentru că face rating? (E departe de concurenții de pe canalele de știri).
De ce nu sunt schimbați „peștii” din „acvariul” lui Cristache? Pentru că sunt „carnivori”? Sunt ei atât de competenți încât să inducă idei memorabile, cu impact în societate?
O altă emisiune memorabilă
Să luăm de exemplu ediția din 20 ianuarie a.c., ziua în care Joe Biden a preluat mandatul la Casa Albă. În studioul lui Cristache au fost prezenți Mircea Dinescu și Ion Cristoiu. A fost o emisiune ratată, jalnică, în care o bună parte a fost consumată de Ion Cristoiu, care s-a lăudat că s-a vaccinat, a povestit cum Adrian Sârbu (patronul de la Aleph News) l-a chemat să se vaccineze și cum l-a filmat, apoi filmulețul a devenit viral… Într-adevăr, o „poveste” foarte importantă pentru telespectatorii TVR 1…
În perioada amintită, la emisiunea lui Cristache au apărut șase miniștri din actualul guvern: Raluca Turcan, Cătălin Drulă, Stelian Ion, Claudiu Năsui, Sorin Câmpeanu (telefon) și Vlad Voiculescu. Din partea Opoziției, au fost prezenți, câte o singură dată, Marcel Ciolacu și George Simion.
În aceste ediții, n-am semnalat ceva memorabil jurnalistic, care să mă convingă că ar merita să investesc încredere în „România9”. La o bursă a talkshow-urilor TV din România, oare câte parale ar face acțiunile „România9”?