Gratis e mai scump. Măsurile eco se transformă în veritabile „taxe pe sărăcie”, care ne scumpesc traiul fără a oferi alternative economice viabile

În anumite momente ale zilei, energia este la rândul ei aproape gratis pe bursa de profil, iar în altele are chiar preț negativ.

Deși activiștii de mediu precum Greenpeace propovăduiesc beneficiile energiei eco, aceasta nu este nici atât de verde pe cât cred ei și nici atât de ieftină pe cât vor.

Spre exemplu, panourile solare și bateriile sunt adevărate „otrăvuri”, iar palele eolienelor nu se pot recicla.

Însă Uniunea Europeană, organizațiile de mediu și propagandiștii rămân blocați în idee de fiecare dată când cineva le demonstrează pe date că efectele nu sunt nici pe departe cele din utopiile promovate.

Și asta pentru că economia nu funcționează niciodată pe bază de wishful thinking.

Energia lui Schroedinger

Acest lucru este valabil cu vârf și îndesat în privința energiei verzi. Iar aceasta este ca „energia lui Schroedinger”: este ieftină, dar în același timp în facturi ajunge la prețuri foarte mari.

În primul rând trebuie explicat că nicio energie nu este egală cu alta. La fel cum și brânza e de mai multe feluri și de varii calități, la fel e și energia. Cea mai de calitate energie este cea produsă în bandă, adică aceea produsă continuu.

Nu orice energie e la fel ca alta

Recomandări

Browserul Google Chrome valorează 20 de miliarde de dolari. Gigantul american ar putea fi forțat de justiție să îl vândă

Iar cea mai proastă este cea produsă intermitent. Și fix așa este energia eco: se produce doar când bate vântul și doar când e soare. Doar că, surpriză: vântul nu bate nonstop, iar noaptea nu e soare.

Așa că în acele momente trebuie pornit ceva rapid în loc. Pornirea unei centrale pe cărbune se face în 6 ore, așa că e extrem de greu. Nu e în primele opțiuni pentru operatorii sistemelor energetice.

În România se pornesc dintr-un buton hidrocentralele pentru compensarea deficitului energetic, plus centrale pe gaze. Hidroelectrica face singură peste 80% din echilibrare.

Eficiență slabă

Ei bine, există un indicator care ne măsoară eficiența tipurilor de energie. Acesta se cheamă factorul de capacitate și arată astfel: 93% la nuclear, 61,7% la termocentralele pe gaze, 42% la cărbune, 34% la energia hidro, 33% pentru eolian și 23,3% pentru panourile fotovoltaice, conform Statista.com.

Pe românește, pentru a produce aceeași cantitate de energie din nuclear trebuie să instalezi de trei ori mai multe centrale eoliene și de aproape cinci ori mai mult în fotovoltaic.

Cât de mult este prea mult?

Astfel, ca să produci cei 1.400 MW pe care îi face centrala nucleară de la Cernavodă trebuie să instalezi 4.200 MW în eolian și 7.000 MW în fotovoltaic.

Recomandări

Nicolae Ciucă, interviu integral la 55 de întrebări – powered by Libertatea: „Mă scoate din sărite șmecheria” | EXCLUSIV

Numai că toate aceste capacități costă, iar investițiile trebuie recuperate de investitori, altfel nu le-ar face nimeni.

Echilibrare extrem de scumpă

Ba mai mult, cu cât induci mai multe regenerabile în sistem, cu atât ai dezechilibre mai mari: fie trebuie să pornești ceva rapid când nu mai bate vântul, fie trebuie să deconectezi centrale atunci când toate capacitățile verzi produc în același timp.

Iar recent am văzut pe piața de echilibrare și prețuri de 68.000 de lei pe MWh, ba chiar și un record de 190.000 de lei pe MWh. Iar aceste prețuri sunt suportate fix de cei care produc dezechilibrele, adică furnizorii de energie și producătorii de regenerabile.

Culmea, prețurile mari îi afectează acum fix pe producătorii de regenerabile, care se plâng că au ajuns să plătească prețuri insuportabile pe piața de echilibrare, conform Organizaţiei Patronale a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din România (PATRES), citată de site-ul de profil E-nergia.ro.

Imposibilitate economică

Ca să nu mai zic că o rețea bazată exclusiv pe energie regenerabilă pur și simplu nu poate exista, pentru că trebuie să pornești gaze la echilibrare. Sau poți avea baterii de rezervă, dar acestea au limitări de capacitate și sunt extrem de scumpe.

Recomandări

Milionarul Dorel Tamaș, urmărit internațional timp de 13 ani, a scăpat de închisoare prin prescriere. Unde s-ar fi ascuns în acest timp

Tehnologia pur și simplu nu există pentru asta. Energia verde în sine funcționează doar acolo unde contribuabilii oferă subvenții substanțiale, în rest nu e rentabil. E prea scumpă și creează prea multe probleme.

Acesta este motivul pentru care atât de multe capacități noi sunt instalate în țările bogate: pentru că fără subvenții și fără beneficii fiscale, acestea nu pot funcționa.

Dar cum poate fi energia verde atât o promisiune pentru un viitor bine și un coșmar de preț în același timp?

Secretul murdar al energiei verzi

Secretul murdar al energiei verzi este că pentru ca energia eco să servească drept coloana vertebrală a unei rețele, trebuie să fie susținută de stocare. Aceasta poate lua forma bateriilor, a hidrogenului sau a hidrocentralelor în pompaj, precum cea de la Tarnița.

Toate acestea sunt costisitoare; niciuna dintre ele nu se poate scala. Statul român încearcă de zeci de ani să facă o hidrocentrală pe pompaj la Tarnița, iar nimeni nu se înghesuie, deoarece costă prea mult și nu știi dacă îți recuperezi banii.

Bateriile nu sunt o soluție

Mai departe, stocarea unui kilowatt-oră de energie electrică într-o baterie costă mult mai mult decât generarea acesteia într-o centrală nucleară. Iar bateriile nu pot ține mii de MWh timp de câteva ore. Pentru a face acest lucru trebuie instalate extrem de multe baterii, ceea ce mai departe crește din nou costurile.

Acesta este motivul pentru care o rețea 100% de energie verde ar fi extrem de scumpă, chiar dacă generarea energiei solare este practic gratuită.

Realitatea, lăsată de izbeliște

Din nefericire, acest mic secret murdar este lăsat deoparte de Comisia Europeană și de activiștii de mediu, deși e o realitate fundamentală a funcționării pieței electrice.

Mașina de promovare a energiei verzi continuă să promoveze beneficiile energiei regenerabile fără a înțelege prea bine cum se integrează aceasta în tot contextul.

Burgeri și frigidere

Francisco Toro, un contributor pe platforma Persuasion, și Guido Núñez-Mujica, șeful departamentului de Data Science la Institutul Antropocenului, au scris pe platforma Persuasion o comparație cu hamburgeri pentru a vedea exact problema.

„Imaginați-vă că vă treziți mâine la vestea că oamenii de știință au inventat o mașină care face hamburgerii atât nepoluanți, cât și aproape gratis. Ecologiștii sunt încântați! Există o singură șmecherie: mașina face hamburgerii la întâmplare, iar dacă nu îi mănânci în momentul în care sunt făcuți, se strică”, scriu aceștia.

Copilul preocupat de mediu te presează să iei un astfel de aparat, mai zic ei.

„Acesta intră în acțiune la ora 8.47 și face trei burgeri, numai că tu te duci la școală exact la acea oră”, continuă cei doi.

Apoi aparatul produce iar la 14.09, când mănânci burgerii, dar mașina pornește iar la 16.12, când ești la sală. Altă dată nu a produs nimic un întreg weekend.

Oricât de gratis sunt acei burgeri, tot trebuie să te duci la magazinul de la colț să iei mâncare. Magazinul de la colț e energia clasică.

Obligația legală

Apare însă un politician ecologist care decretează că, din moment ce acești burgeri aproape gratis sunt atât de ecologici, magazinul alimentar va fi obligat să cumpere de la tine orice burger.

Aceasta este obligația Transelectrica de a prelua orice megawatt-oră regenerabil.

„Cu noile reguli, magazinul alimentar este obligat să cumpere burgerii produși de mașina dumneavoastră, chiar și atunci când nimeni nu dorește burgeri. Magazinul alimentar nu are opțiuni bune pentru ce să facă cu acești burgeri nedoriți”, mai arată cei doi experți.

În curând își dă seama că are nevoie să cumpere un frigider de înală tehnologie pentru a stoca burgerii preluați, altfel va trebui să plătească burgeri degeaba.

„În acest moment, copilul vostru ecologist se bucură: preț negativ la burgeri! Viitorul este aici!”, continuă cei doi.

Haos

Numai că, între timp, totul s-a transformat într-un haos pentru magazin și acționarii săi.

„Mai rău, atunci când aparatul unui client începe să descarce burgeri pe care nimeni nu-i dorește, aparatul fiecărui client începe să descarce burgeri pe care nimeni nu-i dorește. Frigiderele de înaltă tehnologie necesare pentru a le stoca sunt extrem de scumpe, iar capacitatea lor este limitată”, mai arată aceștia.

„Uneori, situația devine atât de gravă, încât magazinul alimentar este nevoit să pună în aplicare măsuri de reducere a numărului de hamburgeri: clienții sunt plătiți să își deconecteze aparatele pentru hamburgeri, astfel încât să nu inunde magazinul cu hamburgeri nevandabili și imposibil de depozitat”, afirmă cei doi.

Aceasta este piața de echilibrare.

Scumpirea

Operațiunile magazinului alimentar sunt acum vraiște. În timp, magazinul este nevoit să crească prețurile la produsele obișnuite, pentru a acoperi costurile cu frigiderul și cu distribuția de burgeri „gratis”.

Dar nu se termină aici: „În acel moment, copilul tău își dă ochii peste cap și se întreabă cum poți fi atât de prost încât să plătești prețuri din ce în ce mai mari pentru mâncarea aia urâtă de la magazinul ăla vechi și șubred, când burgerii pe care îi face aparatul sunt gratis”.

Iar activiștii eco vor lua în derâdere supermarketurile poluante și învechite care cresc prețurile în epoca burgerilor „gratis”.

Sunt competitive doar dacă se manipulează piața

Operatorii de energie au nevoie de energie constantă pentru a evita pene și blackouturi generalizate.

Cei doi scriu că prețurile negative sunt mai mult o dovadă a unei piețe periculos de dezechilibrate.

Energia regenerabilă și bateriile sunt competitive din punctul de vedere al costurilor doar dacă se manipulează piața în favoarea lor.

Urmează la alimente, încălzire pe gaze, bilete de avion, auto

Din păcate, vedem același model de lucru promovat de către Comisia Europeană peste tot: alimentele eco sunt scumpe, astfel că se introduc obligații de mediu agricultorilor, ceea ce duce la creșteri de prețuri.

Tot aici se discută introducerea unor taxe de emisii în prețul cărnii, până când alimentele alternative, precum carnea crescută în laborator sau insectele, devin mai atrăgătoare financiar pentru clienți.

Gazul e mult mai ieftin pentru încălzire decât pompele de căldură, dar UE va introduce certificate de carbon, iar acestea vor aduce cu sine noi scumpiri pentru cei cu centrale de apartament. Bruxelles-ul vrea și înlocuirea sobelor clasice pe lemne cu pompe de căldură, dar acestea costă până la 15.000 de euro, ceva de domeniul fantasticului pentru pensionarii ce abia achită acum facturi de 100 de lei la curent…

În domeniul aerian se discută de introducerea unei taxe verzi pentru pasagerii ce zboară des cu avionul, lucru care va scumpi din nou concediile și vacanțele.

Volkswagen clatină Germania

La fel a fost și cu industria auto: s-au introdus norme ce elimină vânzarea de mașini noi cu motoare termice din 2035, dar, deși au crescut în ultimii ani, marea majoritate a clienților le resping pentru că sunt mult mai scumpe și infrastructura de încărcare nu e la îndemână.

Lucru care începe deja să pună industria auto europeană pe butuci, grupul Volkswagen – cel mai mare producător european – anunțând intenția de a închide trei fabrici în Germania și una în Belgia, concedierea a 30.000 de lucrători și scăderea salariilor cu 10%.

Dincolo de graniță, în Franța, Renault avertizează că dacă nu se schimbă legislația, atunci constructorii auto urmează să plătească amenzi de zeci de miliarde de euro pentru că nu își îndeplinesc normele de emisii, conform Reuters. Ceea ce e absurd, pentru că ei oferă mașini eco la vânzare, dar nu le cumpără oamenii.

Schimbăm dependența de Rusia cu cea de China

În schimb, câștigă teren producătorii chinezi, susținuți masiv de stat cu subvenții. BYD a depășit deja Tesla…

La fel și în energie: Europa a dat dependența de gazele din Rusia pe dependența de China, fiind acum dependentă de echipamentele sale, fie în panouri solare, fie în baterii.

Acestea sunt probleme reale, pe care partidele mainstream nu le discută, iar Comisia Europeană și activiștii le eludează.

Intrăm în zodia protestelor

Protestele din ianuarie ale agricultorilor și transportatorilor din toată Europa nu sunt decât o manifestare a acestor probleme băgate sub preș de promotorii agendei verzi.

Cu cât aceste probleme reale ale oamenilor nu sunt discutate și rezolvate, cu atât Europa este pusă de activiștii ecologiști pe tavă pentru partidele de extremă dreapta, care e singura ce le discută, chit că schimonosit.

Cine e bogat își va permite, cine e sărac va fi numit troll

În același timp, toate aceste taxe eco devin de facto niște „taxe pe sărăcie”. Pentru că cine era bogat își va permite totul în continuare: își va permite mașini electrice, facturi mari la curent și gaze, prețuri mai mari la carne și bilete de avion.

Iar cine e sărac va fi făcut putinist, troll, retrograd ce nu vrea să se schimbe, deși tot ce vrea e să aibă ce să mănânce și unde să stea fără să fie căsăpit de facturi.

Singurul mod în care tranziția energetică se poate face sustenabil este prin progres științific, nu prin taxe noi și obligații legale…

Fără rezolvarea problemelor ce țin de facturi și de costurile imense asociate trecerii la energia verde se întrevede o altă revoluție.

Dar nu una eco, ci una cu furci și topoare!

Urmărește-ne pe Google News