”Luni dimineață îl dau în judecată pe Patrick André de Hillerin și-i fac și plângere penală”, ne-a transmis aseară Alexandru Cumpănașu.
Motivul este articolul critic pe care PAH l-a publicat vineri în Libertatea.
”Acestă poveste, aparent banală la început, a devenit, rapid, radiografia cruntă a unui stat corupt, incompetent și dezinteresat în a-și apăra cetățenii”, începe editorialul din ziar.
PAH taxează apoi anunțul unchiului Alexandrei de a se lansa în cursa pentru alegerile prezidențiale.
Cumpănașu a început să arunce cu acuzații înspre foștii săi parteneri de afaceri, oamenii din Interne și din sistemul judiciar. Brusc, din pușculița generalilor, a devenit răzbunătorul numărul unu, omul antisistem, justițiarul
PAH în editorialul din Libertatea
Este dreptul lui Alexandru Cumpănașu să dea în judecată pe orice jurnalist. Dar apelul său la procurori este, pur și simplu, ridicol.
Judecățile de valoare nu sunt pedepsite penal decât dacă ele sunt din categoriile asociate xenofobiei, discriminării sau incitării la violență, domeniu unde, din păcate, se califică mai degrabă Alexandru Cumpănașu, prin permanentele chemări gen ”mor cu ei de gât”.
În rest, doar în regimurile totalitare vin procurorii când ai o opinie diferită față de cine nu trebuie.
Cumpănașu a făcut și destule lucruri bune în aceste săptămâni de coșmar. Numai că, așa cum bine a punctat fostul ministru al justiției, Raluca Prună, curajul care ne-a inspirat pe noi toți a fost cel al Alexandrei și al apelurilor ei la 112.
Într-un mesaj către Alexandru Cumpănașu, Prună i-a spus: ”Tu ai un merit important, dar limitat și mult ulterior acestor apeluri. Alexandra Măceșanu prin curajul ei a făcut ca în acest caz să nu poată fi pusă batista pe țambalul festivist la care tu pare că ai fost parte de prin 2004 pâna în zilele noastre”.
Pe cât de repede a urcat Cumpănașu în încrederea publică, pe atât de repede se va prăbuși dacă va continua să-și expună vanitatea și să facă ceva ce e clar că nu se pricepe: să pozeze în reprezentant al nevoilor altora.
Cumpănașu e mult prea impulsiv, confuz, nespecializat în ceva concret și obsedant de centrat pe propriile opinii ca să aibă pretenția de a-i sluji eficient pe ceilalți.
Toate semnele ne spun că românii au rezonat profund la cazul Caracal, dar nu acceptă ca cineva să câștige voturi sau orice altceva în urma dramei, cu excepția dreptului de a munci mai mult pentru a încerca să reparăm un stat defect.