5 comentariiPrintre banalitățile prezidențiale, s-a numărat următoarea declarație referitoare la propunerea sa, pe care o va face în Consiliu, pentru „flexibilizarea ajutorului de stat” ca instrument folosit pentru creșterea competitivității Uniunii Europene.
Klaus Iohannis: „Dacă vrem să atragem investiții relevante, investiții de înaltă tehnologie, este clar că trebuie să folosim, într-o oarecare măsură, și ajutorul de stat, pentru a face locația economică România interesantă și importantă…”.
Trec peste ideea că statul ar trebui să ofere ajutoare în această direcție, adică bani pentru creșterea competitivității. Investitorii nu trebuie ademeniți și convinși cu ajutoarele de la stat. Statul poate crea prin măsuri fiscale o piață atractivă în oportunități pentru investitori.
Ceea ce mi-a zgâriat timpanele a fost sintagma „România interesantă și importantă”. În viziunea președintelui, România, prin acordarea de ajutoare de stat, cu binecuvântarea și flexibilitatea de care ar da dovadă Bruxellesul, ar deveni o „locație economică interesantă și importantă” pentru investitori. „Interesantă și importantă” – doi termeni care nu spun nimic, dar contribuie, involuntar, la răspândirea valurilor de ceață. Sigur că este ceață și în mintea președintelui. (Cum ar funcționa ajutorul de stat pentru atragerea investitorilor? Ar fi în stare președintele să dea un răspuns pragmatic și… interesant?) Tocmai această ambiguitate trimite rapid declarația președintelui în uitare.
„România interesantă”. Cum poți să vinzi această sintagmă unor investitori (străini)? Dar românilor care trăiesc și muncesc în această „locație economică”? Sigur că pentru oficialii europeni, care utilizează acest limbaj de plastic, „interesant” este termenul potrivit care spune totul și… nimic. Ei oricum discută chestiuni „interesante” și formulează opinii „interesante”. Iohannis se integrează perfect în această birocrație… interesantă.
O paranteză. Există în lumea culturală românească (și numai) un cuvânt magic care te scoate din orice situație: interesant. Dacă ai ghinionul să te întâlnești față în față cu regizorul unui spectacol de teatru sau cu autorul unui roman, pe care l-ai văzut/citit, dar nu ți-a plăcut, și trebuie să-i răspunzi la întrebarea „ce părere ai?”, nu poți să fii brutal, prost-crescut, nesimțit și să-i spui adevărul despre ceea ce crezi. Pentru că autorul te va urî până la moarte. Orgoliile sunt imense. Cine are curajul să-i spună în față unui autor că opera sa este o prostie, un eșec, o porcărie? Cine dintre creatori are puterea să suporte, să îndure un astfel de verdict: ai făcut o prostie, o porcărie, este un eșec? De aceea, s-a inventat și se vehiculează cu ipocrizie „cuvântul magic”: interesant. De aceea, trebuie să-l folosești neapărat, obligatoriu, ca să trăiești liniștit: interesant! Ai scăpat cu acest interesant! Te-ai scos din situația delicată: interesant! Iar artistul, care-i familiarizat cu acest cuvânt de aur, interesant, va înțelege că nu ți-a plăcut opera. Vă strângeți mâinile și vă despărțiți prietenește. O prietenie interesantă. Închid paranteza.
O minciună cu care trăim zilnic
„România interesantă” este o minciună pe care o trăim zilnic. Este de-ajuns să urmărim în fiecare seară programele televiziunilor de știri care, de mai bine de un an de când există Coaliția, se feresc să atace în direct vreun ministru. Au numeroase motive. Iar când îl atacă sunt sancționate de CNA (vezi B1 TV – Lucian Bode). Acestea, inclusiv televiziunea publică, mimează critica, investigația și spiritul combativ. Baletul jurnalistic este dizgrațios, dar… interesant. Cu o tăcere inocentă, ca un rând de ziduri de apărarea a cetății, televiziunile protejează guvernul, care s-a tot bâlbâit în numeroase decizii importante. Este vreo televiziune interesată să-i ia la întrebările pe miniștrii cabinetului Ciucă despre reformele pe care le-au inițiat până acum? Reforma este un subiect inexistent pe agenda guvernanților. Reforma este un subiect „interesant” în „România interesantă”. Reformele promise? O minciună. Televiziunile noastre „interesante” servesc în continuare interesului public. Cu minciuni, manipulări și eludări. Un public care „înghite” resemnat dezbaterile „interesante”. Din programe „interesante” la alte programe „interesante” și din „provocări” în „provocări”, viața merge înainte în „România interesantă” spre un viitor „interesant”. Dar să nu ne jucăm cu cuvintele!
„România interesantă” ar fi un proiect de țară, poate ultimul, care ar putea fi inițiat de președintele Klaus Iohannis. Să uităm de „România educată”! Mult mai cinstită este o poziționare modestă, fără pretenții, fără ifose: România interesantă. Să facem o „României interesantă” pentru toți românii. Cine nu și-ar dori să mai trăiască și să muncească într-o „țară interesantă”? O altă „provocare”. Românii s-au obișnuit cu minciunile, țepele, frustrările și dezamăgirile. Totul să se ambaleze oficial într-un brand de țară: interesant.
România, o țară interesantă, cu un președinte interesant, care a avut două mandate interesante. Ghinion!
foto: Hepta