Dacă siguranță și încredere nu prea sunt, măcar să fie lumină

N-am să înșir aici motivele care au dus la o astfel de percepție. Am să spun doar că reflectă o realitate. Inclusiv în recenta epocă a coronavirusului, în care, înarmată cu ordonanța militară, Poliția, prin reprezentanții ei, a dat deseori dovadă de rele practici, transformând ”grija” față de cetățeni în abuz.

Protocolul încheiat însă de Ministerul de Interne și BOR, prin care polițiștii sunt puși, la propriu, în slujba cetățenilor în noaptea de Înviere, e o lovitură de imagine dată abil de Vela. Ministrul internelor și-a asumat un risc mare, dar și are toate șansele să schimbe măcar puțin percepția populației asupra Poliției Române. Și să-și consolideze, desigur, imaginea personală.

Riscul e ca însuși ministerul responsabil cu protecția populației să fie artizanul unor îmbolnăviri în masă. Și ar fi un dezastru, din toate punctele de vedere.

Dar decizia ca forțele de ordine să escorteze voluntari ori să ducă ele însele lumină credincioșilor are și două componente puternic pozitive. Mii, zeci de mii, poate sute de mii de oameni sunt închiși în case, privați de una dintre cele mai frumoase și încărcate de simboluri sărbători religioase – aș îndrăzni s-o duc chiar la superlativ.

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea. Alegeri parlamentare primele trei locuri: PSD – 31,4%, AUR – 19,7%, USR – 13%. Ce alte partide mai depășesc pragul de 5%

Până și pentru aceia mai puțin religioși, comuniunea socială din miez de noapte, la biserica din cartier, prilej de a-și saluta vecinii, de a-și îmbrățișa prietenii sau ignora dușmanii, are simbolistica și forța apartenenței la un grup. La o sărbătoare. Oameni care nu calcă în nici una dintre zilele unui an la biserică o fac însă cu bucurie în noaptea de Înviere. Ca pe o datorie față de ei, față de comunitate, ca o împăcare, ca pe o celebrare a vieții, căci asta e, în fond, Învierea. Speranță.

Și cu atât mai puțin în vremuri atât de întunecate, ca acestea pe care le traversăm, nu le poți lua oamenilor speranța. Dar le-o poți da.

”Mamă, mori!”, i-a spus fiul bătrânei care plângea că nu poate să ajungă la biserică să ia Sfânta Lumină în noaptea de Înviere. ”Poți să te îmbolnăvești și să mori”, a insistat omul.
Cu un gest de soldat în fața bătăliei finale, bătrâna și-a înnodat mai bine broboada, și-a ridicat bărbia și-a răspuns cu o șoaptă mai puternică decât un strigăt: ”Da. Dar măcar mor împăcată.”

Căci ăsta e spiritul poporului născător de Miorițe și ciobani resemnați. ”Cu moartea pre moarte călcând/ și celor din morminte viață dăruindu-le”. Lumina din noaptea de Înviere e o promisiune a vieții de apoi, în fața căreia viața de acum își pierde forța.

Recomandări

Două ținte de mici dimensiuni, identificate în spațiul aerian de la Marea Neagră. Suspiciuni de război electronic împotriva României

Protocolul lui Vela are, așadar, și un al doilea aspect pragmatic. În mod cert, în multe zone, oamenii ar fi încălcat prevederile ordonanței și-ar fi ieșit din case, adunându-se în preajma bisericilor închise. Au făcut-o și în zilele anterioare, cu atât mai mult erau dispuși să riște în noaptea de Înviere. Iar treaba forțelor de ordine ar fi fost să-i împrăștie, să-i ”prigonească” pe credincioși, transformându-se încă o  dată într-un organ represiv.

Dar, nu. Ministrul a decis altfel. Cu mașinile ei inscripționate mai degrabă simbolic cu ”siguranță și încredere”, Poliția Română duce acum, către credincioși, un adevărat simbol: lumina.
Fie ca…

Urmărește-ne pe Google News