Dacă ți se cenzurează filmele, să știi că ești luat de prost

Știrea suna cam așa: „Ministrul culturii, Raluca Turcan, a anunțat miercuri că Arhiva Națională de Film reziliază contractele prin care două filme rusești urmau să fie prezentate în două cinematografe de stat din București. Filmele sunt considerate propagandă soft de către experți”. Filmele interzise au fost „Provocarea” (2023) și „Vremea celor dintâi” (2017).

Raluca Turcan a adăugat o cugetare: „Este inacceptabil ca astfel de producții cinematografice, vădit propagandistice, finanțate de statul rus, în contextul războiului declanșat de Rusia în Ucraina, să beneficieze de spații de difuzare în cinematografe publice”.

Ei bine, gândul că Raluca Turcan îmi alege filmele pe care să le văd și pe care să nu le văd m-a liniștit în mod straniu: sunt toate pe net, o să mă uit fix la filmele pe care le interzic Turcan și echipa ei de experți în propagandă „soft”. De ce? Pentru că de aia ne educăm, de aia citim, vedem filme, ca să sesizăm singuri propaganda.

Un film interzis spune mai multe nu despre puterea care încearcă să-și trimită mesajele, ci fix despre puterea care le interzice. Și dacă a ajuns să-ți fie frică de filme science-fiction, atunci e clar că liderii noștri sunt la genunchiul broaștei din punct de vedere politic, dar au și ajuns la un grad periculos de dispreț față de cetățeni.

Recomandări

Avocata din București care a angajat un asasin să o ucidă pe fosta iubită a fiului său mort a fost reținută

De ce prezintă rușii diverse reușite în spațiu? Sigur că e o componentă naționalistă, nu mai mică decât multe filme în spațiu americane, chinezești etc. Se prezintă un fel de excepționalism rus, dar e bazat pe o istorie veche nu doar a cuceririi spațiului în Războiul Rece, cucerire reală și a rușilor, și a americanilor, ci și pe o istorie veche a luptei de propagandă în ficțiune „cosmică”.

„Vremea celor dintâi” nu-i un film rău, are realizări tehnice deosebite. Oricum, orice alternativă la un anumit tip de film SF, că e ea rusească, europeană, chinezească, devine interesantă, tocmai din cauza dominației Hollywoodului. Și, vorba aia, și de acolo am mâncat pe pâine cu tona excepționalism american. Matt Damon cultivă cartofi pe Marte și rezistă un an, Sandra Bullock repara singură o stație spațială și ajungea vie pe pământ. Cine s-a uitat la ele ca să se infuzeze de americanism sănătos? Nimeni. Ne-am uitat pentru că, pentru categoria lor, un fel de suspans ingineresc, tehnologic, sunt chiar bune.

Problema chinezească

Dorința de cenzură în partea noastră de lume e și mai evidentă când vine vorba despre TikTok. Orice efect negativ ar avea o rețea de socializare, același efect îl are și TikTok. Nu e mai rău sau mai bun decât Facebook sau X (Twitter). Problema e cu deținătorii. E o formă de a spune „lăsați manipularea numai patronatului vestic, altfel devine periculos”. De aceea spuneam că tendințele de cenzură din lumea vestică, în general, ne arată chiar problemele reale ale părții noastre de glob: concentrarea puterii economice și mediatice în câteva mâini private.

Recomandări

Un bărbat analfabet, internat la Psihiatrie, apare a fi contestat prin e-mail o candidatură la Senat. PNL și PSD se acuză reciproc

Cartea SF de senzație a lui Cixin Liu, „Problema celor trei corpuri”, a fost ecranizată și de Netflix. Chinezii încercaseră ceva, dar filmul arată ca o telenovelă cu actori prost plătiți. La Netflix n-a fost problemă de bani, proiectul a fost al echipei care crease „Game of Thrones”. Au modificat personaje, locul acțiunii, a ieșit tot prost față de carte, dar ceva mai bine. Însă, apropo de propagandă, culmea e că preluarea vestică a romanului chinezului e mult mai blândă și mai conformistă. În cartea lui Cixin Liu există critici dure la adresa regimului popular chinez din anii 60, plus alte meditații mult mai „periculoase” decât în film.  În varianta vestică a ieșit mult mai soft.

Concluzii

Una peste alta, ideea cred că e simplă. În loc să interziceți filme, mai bine ați lăsa cetățenii să decidă ce e rău și ce e bun pentru ei. Propaganda de război e oricum insuportabilă în aceste zile, lăsați măcar filmele și cărțile în pace. Sigur că va fi greu să explici cum a ajuns Soljenițîn, anticomunistul sanctificat pe tărâmurile noastre ani întregi, să fie sprijinul ideologic al lui Putin. Ar trebui să recunoști că timp de decenii, anticomunismul însuși a fost o propagandă periculoasă la sânul căruia au crescut noi hormoni de extremă dreapta. Nici Turcan, nici mulți alții nu sunt capabili de asemenea subtilități. Atunci, lăsați subtilitatea pe seama noastră, dar dați-vă jos labele de pe producțiile artistice. Orice produs artistic, foarte bun sau foarte prost, are o componentă ideologică. Putem decide singuri dacă e benignă sau malignă.

Foto: Agerpres

Urmărește-ne pe Google News