ComenteazăÎntrerupem programul obișnuit despre virusuri, muncitori exploatați și rasism elitist pentru a coborî cu picioarele pe pământul pe care politicienii noștri se fac, în continuare, că ar munci pentru neam și țară.
Dan Barna, președinte USR, scrie la începutul unui video ce poartă titlul înălțător „Mesaj către sibieni“, postat de „Dan Barna, președinte USR“ pe pagina sa de Facebook. Dar nu faptul că locul trei de la prezidențialele de mai an simte nevoia să se supraidentifice în ochii electoratului e amuzant. După ce s-a oferit să-i dea un autograf lui Emerich Jenei, în campania electorală în loc să-i ceară, cu modestie, unul, probabil Dan Barna face acum penitență și în fața membrilor propriului partid, recomandându-se plin de umilință ca și cum aceștia nu l-ar cunoaște și n-ar ști cine le este baci până la adânci bătrâneți.
Ce a stârnit însă amuzamentul mai tuturor bulelor autonome și-n același timp reunite ale online-ului românesc este secvența de câteva secunde de la începutul filmulețului.
Pentru cei care au deschis calculatoarele, telefoanele, ba chiar televizoarele cu întrâziere, în acele prime secunde, Dan Barna mimează, realmente, că ar folosi tastatura laptopului, terminând un text sau un mesaj ce nu suferea amânare. Nici măcar un muzician de secol XVI-XVII nu s-ar fi prefăcut atât de prost că apasă tastele pianului, pus prima dată în fața unei camere de filmat fără să i se explice cum se face un playback de calitate.
Vezi-Doamne, peste Dan Barna au năvălit paparazzi chiar în timp ce lucra pentru viitorul națiunii. Al celei sibiene, al celei românești, nici nu mai contează. Națiune să fie și să aibă nevoie de un om providențial care muncește 24/7. Căci, iată, omul acela a sosit. Adică am sosit noi peste el, peste intimitatea biroului său de acasă, de unde el, deși izolat întru respectarea ordonanțelor militare, nu se dă bătut și luptă pentru binele nostru, al tuturor.
Am râs la fel cum au râs, probabil, zeci de mii de români cu acces la internet. După care, dacă aș fi fost mai slab de înger, aș fi plâns. Căci e de plâns. De plâns cu lacrimi de crododil, cu hohote, cu urelte, cu tăvălit pe jos și smuls părul din cap. Oricum n-avem voie la frizer, în perioada asta…
Nicicând de la alegerile parlamentare din 2106 încoace USR n-a mai avut o lună întreagă la dispoziție pentru a reflecta și pentru a veni cu soluții și propuneri viabile. Dar n-a folosit aceste 30 de zile în vreun fel constructiv. N-a zidit nimic. Nici n-a mai dărâmat, că n-avea unelte pentru a pune la pământ ruine. Dar trebuie că izolarea i-a frustrat peste măsură. Parlamentarii USR au fost nevoiți să doarmă acasă, nu în Parlament. Au fost lipsiți de principalele lor modalități de exprimare politică: boxele, live-urile pe FB, brasardele, pancartele și zgomotul. Nici n-ar prea putea să facă zgomot prin casele lor, căci i-ar amenda colegul de partid care se ocupa cu măsurarea și raportarea decibelilor. Puteau, în sfârșit, să se concentreze, să gândească în liniște, să proiecteze viitorul imediat și cel ceva mai îndepărtat.
N-au făcut-o. Au rămas blocați la nivelul superficial al fumurilor înșelătoare. Păcat. Mare păcat. Când lumea va aștepta de la ei soluții, vor prezenta scuze penibile: „Știți, dar am fost și cam izolați când eram mici…“.
Dane, nu dezarma! Fă-te în continuare că muncești. Iar lumea,
recunoscătoare, se va face, la rându-i, că te votează. Se va face, doar.