De bine despre București | Puține metropole din lume au o ofertă mai bogată de evenimente artistice și culturale

Cine e pasionat de filme, spectacole, evenimente, artă, lansări de cărți și spune că se plictisește în București este ori rău intenționat, ori preocupările lui au loc într-o zonă despre care mai bine nu vrem să știm.

O lună de Festival George Enescu (o dată la doi ani) în care poți asculta și vedea cele mai mari filarmonici din lume, cei mai mari artiști ai lumii, o vară întreagă de concerte, de la Metallica la Jon Bon Jovi și, iată, anul continuă cu Festivalul Național de Teatru, care are loc în aceste zile, dar și cu Festivalul Les Films de Cannes a Bucarest, care se desfășoară în același timp cu cel de teatru (v-am zis că agenda Bucureștiului este supraîncărcată!).

Nu mă numesc cinefilă, nici măcar nu văd foarte multe filme, dar iubesc filmele de la Cannes și îmi displac (în mare parte) cele americane, care m-au făcut de multe ori să-mi pierd vremea.

Așadar, încă de la anunțul programului mi-am făcut liste întregi cu filmele pe care n-am reușit să le văd la Cannes în acest an sau în anii anteriori și iată, le pot vedea în București.

Iar aici nu vezi doar filmele de autor, dar îi poți și întâlni pe autori în carne și oase, lucru pe care cu greu, foarte greu, l-ai putea face la Cannes sau la orice alt festival, unde accesul e mult mai dificil, mai scump și, de multe ori, e greu să prinzi bilet.

Recomandări

Dosarul asasinatului de la Arad. Lipsurile care au dus la eliberarea suspecților și cine este marele absent din boxa arestaților

Am avut onoarea să ies în acest weekend la cină și să-i cunosc pe regizorul palestinian Elia Suleiman și pe soția lui libaneză, artista Yasmine Hamdan.

Suleiman este o figură emblematică pentru cinematografia internațională, aproape toate filmele lui au fost selectate în competiție la Cannes, în 2006 fiind și parte din juriul festivalului. Elia Suleiman tratează în filmele lui tema conflictului dintre Israel şi Palestina într-o manieră profund personală și cu umor.

Nu-i văzusem încă filmul „It Must Be Heaven”, care a luat o mențiune specială din partea juriului de la Cannes în acest an, și nici prea multe recenzii nu citisem.

Însă o văzusem pe Yasmine într-un cameo în „Only Lovers Left Alive”, un film de Jim Jarmusch, alături de Tilda Swinton. Momentul ei a fost scurt, dar extrem de intens, interpretând o piesă în arabă care m-a trimis direct la YouTube, unde i-am devorat toată muzica.

Discuția de la cină a virat-o spre multe subiecte, de la protestele care tocmai aveau loc pe străzile din Beirut (și Elia o tachina pe Yasmine, care era conectată la ce se întâmpla în timp real, că, în loc să fie în stradă, stă într-un restaurant luxos), la problemele cu care se confrunta Libanul, la designeri români, la comunism, la Palestina…

Recomandări

Trei măsuri arbitrare ale regimului comunist au cauzat catastrofa de la Certej. Un munte de nămol și cianură a îngropat de vii 89 de oameni

Am fost surprinsă să aflu despre abuzurile din Liban, ca, de exemplu, faptul că politicienii au propus să se pună taxă pe social media, pe Facebook și Instagram!!! Este doar una dintre noile taxe propuse, în țara cu o economie precară, fapt ce a și declanșat revoltele.

Dar nimic nu m-a pregătit, a doua zi (adică ieri), pentru filmul „It Must Be Heaven”. Un film minimalist ca gen, la care am râs mult, m-am amuzat, m-am întristat, am învățat, m-a intrigat… m-a făcut să merg acasă și să citesc toate interviurile pe care Suleiman le-a dat… Mă rog, exerciții de care am nevoie. Și cred că noi toți avem nevoie.

Stresul și viața ne golesc, ne seacă, avem nevoie de aceste răstimpuri de acumulare ca să mergem mai departe fericiți, și nu cocoșați de grijile cu copiii, jobul etc. (să nu credeți că n-am făcut și lecții când am ajuns acasă).

Vă sfătuiesc să mergeți la film, la teatru… e terapeutic. Profitați de aceste momente.

Les Films de Cannes a Bucarest se desfășoară între 18 și 27 octombrie.
Festivalul Național de Teatru are loc între 18 și 27 octombrie.

Urmărește-ne pe Google News