ComenteazăDacă Dăncilă nu ajungea la BNR era o problemă: nu invers. Pentru că așa e desenat jocul de putere transpartinic din România. În acest moment, țara are mult mai puține ascensoare sociale decât în epoca comunistă. Și urcarea în ierarhia socială este mai puțin rațională și cu mult mai puține filtre.
Ce înseamnă acest lucru? Distrugerea multor ascensoare sociale – o problemă imensă pentru societate.
Asta înseamnă că nu mai avem mecanisme complexe de selecție de cadre și de pași cât de cât raționali în urcarea pe treptele ierarhiei, de mecanisme de verificare: de unde și calitatea tot mai slabă a cadrelor.
Asta mai spune că avem un sistem tot mai limitat de cadre și tot mai închis: circuitul este foarte restrâns. Asta mai înseamnă lipsa totală de reprezentativitate – apariția limitată a unor oameni care vin din multiple grupuri, pături sociale: grupurile lor sunt excluse din circuitul posibilității de ascensiune.
În „noua boierie” fidelitatea bate orice formă de competență
Cum se construiește ierarhia?
Principalul mecanism de construire a ierarhiei este sistemul de rentă. E ceva destul de medieval. De multe ori noi confundăm corupția cu acest mecanism.
Renta este o formă de plată, de recunoaștere a rangului, de recompensă pe bază poziției în ierarhia socială.
Ca să intri în circuit trebuie să fii deja parte a unui „rang social” – a unei „boierii”, grup, clan, familii. Între ei își reglează relațiile de putere pe baza unei rente – recompense.
Al doilea element fundamental: apartenența la grup se stabilizează prin fidelitate. Fidelitatea, subordonarea, bate orice formă de competență. Cum bine se știe în istoria luptei politice: există o luptă mai veche decât lupta dintre bine și rău – lupta dintre brutalitate și ipocrizie. Fidelitatea ipocrită bate orice sistem de valori, competențe și mecanisme meritocratice.
Al treilea element: utilitatea în cadrul sistemului. Vă mai amintiți de Mircea Geoană care a fost „branduit” în campania prezidențială de „lumea bună” ca fiind „vândut la ruși”, „antioccidental” și „prost”. O campanie violentă și isterică. Unde este acum? Omul doi în NATO. Cazul se repetă și aici – există un sistem de rețele, de rente, de obligații, de servicii în interiorul „clasei privilegiate”. Sistemul te protejează și te folosește.
Legătura dintre stat și marile companii
Cazul Dăncilă este unul emblematic. Întrebarea este: Dăncilă a fost recompensată cu un astfel de post pentru că a fost șefă PSD sau și pentru că soțul este șef la OMV Petrom?
Atenție: la noi lucrurile sunt bine cuplate. La noi toate partidele și toate companiile importante, indiferent dacă sunt de stat sau private, lucrează pe acest sistem.
Dacă ne uităm atent la cum sunt construite rețelele din nucleele dure ale puterii, o să vedeți că e un soi de „incest relațional” – adică totul e atât de legat, toți sunt atât de legați unii de alții, că o dau în „incest”.
Atenție: noua stratificare socială se face nu doar prin monopolizarea unor ascensoare sociale: școala bună – doar pentru cine-și permite, de exemplu, sau monopolizarea circuitului de joburi bine plătite prin diverse mecanisme, precum recomandările și protecționismul din interior – pentru cei aleși.
De ce, zeci de ani, multe bănci nu raportează profit în România?
Mai există o puternică stratificare prin sisteme de legi preferențiale și sisteme de impozitare. Câteva exemple aleatorii: de ce sistemul de pensii favorizează pe unii și îi exclude pe alții? Cum se creează rețelele de joburi-rente cu sume fabuloase? Acolo e o adevărată mină de aur pentru „privilighenția” românească.
Dar asta face și privatul, nu doar statul: ei sunt mână în mână, dacă nu chiar au putere mai mare față de statul slab.
Cum s-a redactat noul Cod al Muncii şi noua Lege a Dialogului Social în epoca Boc-Băsescu-PDL? Cine a cerut modificarea legii? Ele nu au fost modificate la cerința Confederației Patronatelor şi a Sindicatelor locale, ci la cererea expresă a Consiliul Investitorilor Străini şi Camerei de Comerț Americană. În favoarea muncitorilor sau corporațiilor?
De ce munca e mai impozitată decât capitalul? Adică cei săraci duc greul impozitelor, nu cei ce dețin capital. Până și FMI, și Banca Mondială ne avertizează – halucinant. De impozit progresiv nu mai vorbesc – noi și rușii mai folosim acest sistem: transformăm țara într-un soi de „paradis fiscal”. Să ne spună băncile cum reușesc zeci de ani să nu aibă profit în România? Sau ele sunt tratate special și au mecanisme de sustragere a profitului prin diverse mecanisme „gri”?
Deficit de democrație
La ce duc toate acestea? La o stratificare radicală: cu o mică elită care deține monopol pe resurse, finanțe, joburi și o largă populație care trăiește din salariu minim – „mâna ieftină de muncă” și damnată la sărăcie. La o ruptură tot mai mare între cei puțin foarte bogați și cei mulți săraci. Acest tip de inegalități sociale știm unde duc – spre frământări sociale și violență.
Dar dincolo de toate ce spune asta? În esență: asta înseamnă un total deficit de democrație și un deficit serios de putere. De ce? Aceste grupuri mici se reprezintă doar pe ele și sunt al naibii de vulnerabile și ușor de controlat.