ComenteazăPentru cei care nu știu, procedura de numire a procurorilor
care vor ocupa funcțiile de conducere în parchete este un moment cheie pentru
viitorul raport de țară monitorizat de Bruxelles.
De corectitudinea acestor numiri vor depinde, pe plan extern, modul în care ne vor trata oficialii europeni ( dacă mai suntem sau nu considerați un stat-membru problemă privind respectarea statului de drept), iar în plan intern, decizii importante privind soarta unor dosare în curs de instrumentare sau continuarea luptei împotriva corupției.
O primă observație asupra numelor alese de ministrul Justiției este că a optat pentru procurori cu evidente vulnerabilități, dar care au prezentat drept avantaj faptul că sunt agreați de SRI. Loialitatea a bătut competența pe lista lui Predoiu. Atât Gabriela Scutea, cât și Giorgiana Hosu sau Bogdan Licu sunt procurori agreați de SRI din perioada în care SRI era un actor implicat în lupta împotriva corupției. De ce este rău acest principiu?
În primul rând, se creează confuzie în rândul celorlalți
procurori competitori înscriși în cursă că ar fi discriminați din start. De pildă,
care este explicația logică pentru care Cătălin Predoiu l-a propus pe Bogdan
Licu pe postul de prim-procuror adjunct, câtă vreme asupra lui planează atâtea
controverse pe care Libertatea le-a explicat în amănunt: legături cu oameni de
afaceri controversați, suspiciuni de apartenență la masonerie și acuzații
multiple de furt academic? Legăturile sale cu SRI sunt de notorietate și
asumate inclusiv de el.
Faptul că Bogdan Licu este un jucător politic arată și faptul că nu a lămurit nici până în ziua de azi, dosarul lui Carmen Iohannis, instrumentat de Parchetul General, dosar care ar fi trebuit închis demult, potrivit surselor mele, pentru că în el sunt vizate infracțiuni prescrise.
Câtă vreme clasa politică nu vine cu o legislație coerentă
privind relația SRI cu poliția și parchetele, legislație care să treacă și de
controlul de constituționalitate, orice suspiciune de continuare a paradigmei
trecute devine nocivă statului de drept. Serviciile secrete, așa cum
funcționează ele la acest moment, sunt sub controlul ( cel puțin aparent) al
clasei politice, iar acest balet de a mulțumi, pe de o parte, actorii politici
ai momentului, iar de pe altă, cultivarea relațiilor cu procurorii, devine una
problematică.
Mai mult, Bruxelles-ul ar trebui să fie mai vigilent în monitorizarea acestui proces
de selecție al procurorilor și să stea de vorbă și cu procurorii respinși,
pentru a putea înțelege un pic mai bine culisele acestor numiri.
ONG-urile alese să colaboreze cu oficialii de la Bruxelles, pentru raportul MCV, de cele mai multe ori trimit rapoarte sterile, pentru că nu cunosc culisele mediului judiciar ca să-l înțeleagă în profunzime. Ba chiar, din pozițiile publice pe care le-au avut în trecut, se întrevede un bias anti-PSD, legitim până la un punct, dar care devine un handicap evident pentru monitorizarea obiectivă a tuturor influențelor nocive ce vin asupra justiției.
Mai mult, Predoiu a respins, fără nicio explicație, doi
procurori experimentați ai DNA, Paul Dumitriu și Claudiu Dumitrescu, și ei, la
fel ca Licu, singuri candidați pe loc, dar pentru șefia unor secții ale DNA.
Cum se poate să alegi pentru șefia DIICOT cel mai slab
candidat, când ai în fața ta procurori cu CV-uri impecabile asupra cărora nu
atârnă nicio vulnerabilitate? Cum se poate să alegi pentru șefia parchetului
care luptă cu mafia și crima organizată, un procuror al cărui soț este judecat,
în această perioadă, pentru presupuse fapte de corupție, când ai posibilitatea
să alegi un procuror cu CV imbatabil, unul premiat chiar de americani?
Ministrul Justiției nu a adus argumente de bun simț atunci când și-a explicat alegerile, lăsând să se înțeleagă că este și el, ca mulți alți miniștri ai trecutului, un om al sistemului care nu are putere să întrerupă aceste ritualuri nocive de la vârf, la care restul magistraților participă neputincioși.