„Dorim doar o recunoaștere la ceea ce a fost, nu schimbam cu nimic istoria. Nu cerem să ni se dea ceva, cerem doar o recunoaștere. În cazul în care Biserica Ortodoxă va refuza așa cum a făcut-o până acum, noi atunci ne vedem nevoiți să apelam la instanța de judecată”, a spus presei Dorin Cioabă. Eu i-am văzut declarația la Știrile TVR.
Cum „se scuză” biserica
Ce zice Biserica, prin purtătorul de cuvânt? „Ține de onestitate intelectuală și morală să spunem public și răspicat că nu toți romii erau robi, că nu toți robii din Țările Române erau romi și că robi au fost și foarte mulți români, tătari sau turci în aceeași epocă și în același spațiu geografic”.
Nu că biserica și-ar fi cerut vreodată scuze de la români, tătari sau turci, căci despre acest minim act reparatoriu e vorba. Dacă ar fi făcut-o până acum, cu siguranță „onestitatea intelectuală și morală” îi obliga să-i menționeze și pe romi.
Ce înțeleg de aici? Romii sunt urecheați că nu sunt exacți cu informarea lor, așa că nu se justifică cererea pe care o au.
În aceeași știre, istoricul Mihai Manea continuă în același registru, de parcă s-ar fi înțeles cu domnul Bănescu: „Nu cred că trebuie să blamăm o singură instituţie, că este vinovată. Deopotrivă, clasa boierească a avut un rol important, depotrivă toţi domnii medievali din Ţările Române”. Dar cum și boierii, și domnii medievali sunt morți, ce scuze?, îmi permit să exagerez. Să fie nevoită doar Biserica, ce n-are altă vină decât că a supraviețuit, să-și ceară scuze?
Istoricul recunoaște totuși că „reabilitarea unei populații întotdeauna în suferință sau care a fost marcată de o tragedie este necesară în istorie”.
Dacă agresorul te eliberează, totuși, agresiunea nu se mai pune
Ne dă cu cartea corectitudinii datelor istorice în cap și cercetătorul științific Luigi Bambulea. „Există o distincţie între robie şi sclavie. Robia presupunând o anumită reciprocitate în natură şi Biserica a intrat în relaţie cu romii potrivit unor instituţii sociale uzuale în perioada istorică respectivă. Apoi, aspecte de fond. Primul proiect de eliberare a romilor i-a aparţinut Mitropolitului Neofit Cretanul. Să nu se uite asta”, spune Bambulea pentru TVR.
Îmi traduc: așa erau vremurile, așa făcea toată lumea. Apoi, tot Biserica i-a eliberat, deci nu se pune dacă s-a corectat.
Luigi Bambulea este, pe lângă cercetător științific, și „licenţiat în Teologie Ortodoxă, profil Teologie, specializarea Teologie Pastorală”, potrivit CV-ului său. Poate că ar fi bine să menționăm și acest statut.
Fiindcă răul nerecunoscut se propagă
În mai 2021, a fost descoperit un cimitir cu rămășițele a 215 morminte nemarcate în apropierea unei școli canadiene pentru copiii indigeni. A fost doar începutul, pentru că alte și alte rămășițe umane au fost găsite în ultimii doi ani, ultimele în ianuarie acest an, în apropiere de Ontario, potrivit NYTimes. Aceste morminte sunt considerate o dovadă incontestabilă a brutalității așa-numitului sistem de educare a populației indigene, „un genocid cultural” și descoperirea lor a dus la proteste în toată țara, chiar de ziua națională a Canadei.
„Ne pare rău. A fost ceva din trecut ce nu putem repara, dar putem să ne angajăm în fiecare zi să reparăm în prezent și în viitor. Aceasta înseamnă să recunoaștem daunele, impactul, traumele intergeneraționale, ciclurile de provocări cu care se confruntă mult prea multe popoare indigene din această țară din cauza acțiunilor pe care guvernul federal și alți parteneri le-au întreprins în mod deliberat și voluntar”, au fost scuzele publice ale Guvernului canadian prin vocea lui Justin Trudeau. Apoi toți ochii s-au uitat spre Biserica Catolică.
Puterea spovedaniei
În timpul vizitei din iulie anul trecut, pe care a numit-o „pelerinaj de penitență”, Papa Francisc s-a adresat canadienilor: „În fața acestui rău deplorabil, Biserica îngenunchează în fața lui Dumnezeu și îi imploră iertarea pentru păcatele copiilor ei. Cer cu umilință iertare pentru răul comis de atât de mulți creștini împotriva popoarelor indigene”.
Să revenim la noi, dacă aceste gesturi par prea departe de noi. Gestul simbolic al condamnării comunismului din Parlamentul României a fost un moment istoric și necesar. Unii au spus că a venit cam târziu, abia în 2006, dar e bine că totuși s-a întâmplat.
„În numele statului român, îmi exprim regretul şi compasiunea pentru victimele dictaturii comuniste. În numele statului român, cer scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, într-un fel sau altul, şi-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii”, a spus Traian Băsescu în Parlament atunci.
De ce nu poate Biserica Română de azi, instituție care încurajează penitența, smerenia și respectul față de oameni, să ceară scuze pentru suferința și răul pe care le-a făcut romilor în 500 de ani de robie (și românilor, și tătarilor, și turcilor)? Da, știm că vremurile erau altele și oamenii gândeau altfel, dar în cei 138 de ani de când e instituție autocefală, Biserica a învățat cu siguranță câtă putere stă în spovedanie.
radumatei • 09.03.2023, 16:10
Cred că întrebarea „De ce Biserica nu le cere iertare romilor” este legitimă, chiar dacă nu este sinceră și nici nu e adresată cu bună credință, ci provine dintr-un reflex ideologic neomarxist. Pe scurt, BOR nu își cere scuze pentru că romii nu au nevoie de ele. Obiceiul "scuzelor publice" e unul politic, e un instrument de marketing politic lipsit de orice conținut și e apanajul unor politicieni ahtiați după atenție ca Dorin Cioabă, Băsescu, Trudeau și chiar Papa Francisc. Oamenii de rînd nu dau doi bani pe scuze și, la drept vorbind, nici nu sunt așa preocupați de chestiuni istorice care au expirat acum 150 de ani. Dacă d-na Archip este așa preocupată de obiceiul ăsta, ar putea vorbi cu șefii dumneaei de la Libertatea/Ringier să-și ceară scuze public pentru manipulările și abuzurile la care au fost complici în perioada pandemiei.
RalucaVasilescu • 09.03.2023, 11:05
Chestiunea este mai complexa. In tara noastra, de-a lungul anilor, multe categorii de persoane au fost discriminate/chinuite/nedreptatite pe diverse criterii. Actele impotriva acestor persoane s-au savarsit in general de catre mai multe institutii din stat atat laice cat si, in unele cazuri, religioase. Obtinerea pacii sociale necesita un efort al guvernantilor sa incerce sa recunoasca aceste nedreptati rand pe rand. Ca sa dau un singur exemplu: comunismul a facut mult rau multor categorii de persoane: intelectualii, "burghezii" sau cum am spune noi astazi micii intreprinzatori, preotii, oamenii cu gandire libera, etc. Eforturile de recunoastere a acestui rau au fost palide. Nu stiam de declaratia dlui Basescu, dar chiar daca ar fi adevarat, este putin. Intorcandu-ne la "scandalul" Cioaba vs. BOR, este clar ca focul de paie este cumva "pus" artificial cu intentia de a destabiliza BOR. Macar doua argumente vin in sprijinul acestei teze: 1) robia (care a afectat nu numai *** ci si pe altii) a fost introdusa prin reglementari care tineau de precedesorii guvernului de astazi. Regulamentul Organic de pilda nu a fost un act emis de Biserica. In conditiile acestea, civilizat era sa se discute despre robia tuturor categoriilor ca nu a fost in regula si sa se recunoasca la nivelul statului suferinta lor. 2) momentul. Dl. "imparat" stia de multa vreme, sau ar fi trebuit sa stie de multa vreme cum a fost istoria. De ce i s-a casunat tocmai acum si cu atata tam-tam?
Acest comentariu a fost moderat pentru: rasism.