3 comentariiÎn modernitate, separarea puterilor în stat există, iar puterile ca atare există. În România, justiția este o farsă care nu face dreptate. Face loc. Faptele arată modul de lucru: se parchează o grupare ca să se facă loc la bugetărit alteia. Și pentru toate aceste înalte servicii – pensioară specială și pensionare înainte de primul fir de păr alb, spre a fi frumos.
În modernitate, presa liberă există și are un rol igienic în societate. În România, oazele de libertate în presă sunt mai rare decât un om cinstit în Casa de Toleranță a Poporului. Popor care, la rândul lui, are fix atâta presă câtă plătește și de calitatea pe care o consumă. În România, puterea presei libere este micuță, practic nu există bombe de presă, ci tiribombe de presă. Și după ce sunt „detonate” vine votul popular și pune dregătorii la locul lor firesc, Beni, deschide! Câinele de pază al democrației este la români, în nouă cazuri din zece, câinele de companie al puterii.
În modernitate, indivizii umani ajung să fie promovați în ierarhii pe bază de competență. În România funcționează doar piramida, tribul, haita, gașca, șleahta, partidul. Și cel mai important dintre toate e tribul, care cu nășica, cu nepotul, cu mătușa, cu nepoțica, cu cumnatul și bunica. Nu e deloc întâmplător că un baron ca Marian Oprișan a reușit frumoasa performanță de a fi în același timp și mama, și bunica sa.
În modernitate, societatea are filtre – școală, presă – care împiedică, într-o oarecare măsură, impostorii să conducă. În România, încă tânjim după diploma de Bacalaureat a unui prim-ministru care nu vorbește boabă de limbă străină (și torturează și româna când o prinde) și avem prin Parlament indivizi umani care s-au remarcat prin aceea că au făcut greva foamei între prânz și cină.
În modernitate, serviciile secrete nu controlează politicul, economia, societatea, media. În modernitate, criminalii sunt pedepsiți, hoții sunt pedepsiți. În România sunt premiați cu viața în țări cu climat călduros. Calde salutări tuturor criminalilor și hoților fugari, vorba aceea.
În modernitate, la școală te duci spre a te deștepta, nu spre a te tâmpi și a te alege cu aripile amputate și un set frumos de cunoștințe inutile. În modernitate, la spital te duci spre a te face bine și în niciun caz cu plicul înainte, să fie primit. În modernitate, biserica e separată de stat. În România, pe lângă videochat și păcănele prosperă și ridicarea de lăcașe de cult din bani publici, să fie primit.
În România, statul de drept e cel mult o glumiță. Statul e eșuat, președintele de acum e o calamitate costisitoare, iar cel care va urma se anunță și mai rău, oricât de greu ar putea părea. Bine măcar că prosperă nepotul lui Ciolacu, trăind visul românesc.
Societatea s-a ales cu ce a dorit în mod real în 1989: citrice în magazine și televiziune în culori, să fie primit. Prea puțin pentru o lume care să funcționeze. Merge și așa. Până când n-o să mai meargă deloc.
Căci România e încă în picioare prin bunăvoința plăcilor tectonice. La primul dezastru natural, capitala țării dispare și puținii supraviețuitori se vor bucura de colivă în rămășițele Catedralei Neamului. Asta dacă nu vin înainte rușii. Ei, și ce, de-aia nu se mai face țuica anul ăsta? Atenție, cade tencuiala, atenție, cad țurțuri și viața (deși e mult spus) trece.
Foto: Inquam Photos / George Călin