De Ce Emoția Va Decide Cine Va Fi Președintele României

Din perspectiva personalității lor, oferta politică poate fi considerată una diversă, dar niciunul dintre ei nu bifează, în același timp, cele două condiții fundamentale: integritatea și competența politică. Separat, da, dar nu împreună.

La capitolul integritate, Mircea Geoană pică cu brio acest test. Nu numai că și-a început cariera în diplomația românească pe ușa privilegiată a sistemului conectat puternic la regimul comunist, nu numai că nu există explicații logice pentru rapiditatea cu care a sărit gradele diplomatice până la momentul culminant în care a ajuns chiar ambasador în Statele Unite, dar și cariera sa politică în PSD îl leagă de multe probleme de integritate.

În perioada de politician PSD, Mircea Geoană s-a înconjurat de personaje sulfuroase, toate lovite de dosare penale. De la Marian Vanghelie la Cristian Rizea sau Rareș Mănescu, grupul de interese care a gravitat în jurul său ar deveni vulnerabilitate la securitatea națională, în ipoteza în care Mircea Geoană ar câștiga președinția României. Mai mult, cumnatul său, Ionuț Costea, are, la ora actuală, statut de fugar internațional, în fapt, el se ascunde în Turcia pentru a nu-și executa pedeapsa cu închisoarea în România.

Recomandări

Culisele achitării lui Călin Popescu Tăriceanu și a lui Petru Berteanu în dosarul mitei de la Fujitsu-Siemens. Ce au declarat martorii VIP la proces

Acum câțiva ani, dezvăluiam că firma lui Costea, în care a fost asociat și Mircea Geoană, a primit granturi în valoare de 360.000 de euro din partea Agenției de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare (RoAID), condusă de fostul șef SIE, Cătălin Harnagea, iar un raport al Curții de Conturi a descoperit nereguli grave. Deși au existat sesizări penale pentru cum a cheltuit firma lui Costea banii dedicați cooperării internaționale, dosarele au fost mușamalizate.

Indiferent cât ar marșa, în discursul său politic alb, pe ultimii cinci ani, perioadă în care a deținut funcția de înalt demnitar NATO, restul de 29 de ani, care îl leagă de sistemul românesc, nu este deloc unul în favoarea sa. Faptul că se prezintă „un independent”, în condițiile în care Mircea Geoană ar putea reprezenta definiția personajului de sistem, arată mai degrabă până unde este în stare să întindă limitele ipocriziei, pentru a induce în eroare electoratul.

Nici candidatul PSD Marcel Ciolacu nu este departe la capitolul contraperformanțe față de Mircea Geoană. Chiar dacă a curățat partidul de vocile profund antieuropene, care deveniseră extrem de vocale în perioada lui Liviu Dragnea, în fapt, din perspectiva problemelor privind integritatea și corupția, acest partid pe care îl conduce Ciolacu a rămas neschimbat.

Recomandări

O garsonieră din Aiud, placă turnantă pentru un transport uriaș de cocaină pe ruta Ecuador – Olanda, via România. Cine e în spatele afacerii

În calitate de președinte PSD, Marcel Ciolacu mai degrabă își protejează baronii locali sau primarii loviți de dosare penale decât să se distanțeze de ei. Între Florentin Pandele, Robert Negoiță (un apropiat al PSD de care îl leagă dezvăluiri recente de presă) sau Paul Stănescu și cei care gravitau în jurul lui Mircea Geoană nu există mari diferențe. Laura Vicol, cunoscută drept avocata interlopilor, nu ar fi putut ajunge președinta Comisiei Juridice din Camera Deputaților fără aprobarea lui Ciolacu. Faptul că se distanțează de ea la o lună până la terminarea mandatului parlamentar nu înseamnă nimic. Poate doar că, în prezent, Vicol nu îi mai este de folos.

Mai mult, în cazul său, aceste vulnerabilități sunt dublate și de slaba sa pregătire intelectuală pentru funcția care îl va obliga să reprezinte statul român în politica externă.

Candidata USR Elena Lasconi face notă discordantă față de cei doi, dar nici ea nu reușește să treacă cu brio ambele teste. Dacă din perspectiva integrității, Lasconi este un personaj politic curat (cel puțin până la acest moment), prestația sa publică, în calitate de aspirant la cea mai importantă funcție în stat, îi trădează mai degrabă subțirimea intelectuală. Singurul „progres” pe care l-am observat, în interviurile care au atins și teme de politică externă, este că Lasconi a învățat să introducă sintagma „pro-Vest”. Este pe drumul cel bun, dar nici pe departe suficient.

Despre candidatul PNL Nicolae Ciucă am explicat relativ recent de ce este nepotrivit pentru această funcție de înaltă însemnătate politică. Lipsa de personalitate, duplicitatea față de PSD, lipsa de fermitate față de controversele protectorului său politic, Klaus Iohannis, de care nu are puterea să se distanțeze, sunt slăbiciuni politice care îi distrug complet autoritatea lui Ciucă. Liderul PNL a ratat rolul armăsarului învingător care strânge pariurile dreptei înaintea cursei, fiind mai degrabă acel personaj difuz care coagulează opțiunea votanților nemulțumiți de Geoană și Lasconi, doi competitori mai bine conturați ca personalitate politică decât el.

Pentru votanții cu valori democratice puternice, liderul naționalist AUR, George Simion, nu poate fi o opțiune politică de luat în considerare. Ca atare, nici nu dezvolt profilul său politic.

Paradoxul acestor alegeri prezidențiale este că, deși aparent există diversitate, iar buletinul de vot va fi plin de opțiuni, în realitate, procesul de alegere între candidați, din perspectiva motivațiilor raționale, va fi unul complicat. Iar când rațiunea este cea care ne împinge un pas înapoi, de distanțare și nemulțumire față de candidați, iar ea nu ne luminează opțiunea, cea care ar putea decide câștigătorul acestor alegeri este partea irațională din noi, și anume emoția.

De ce emoția va decide cine va fi președintele României

Știri mondene

Știri România