De ce „fițuica” purtând antetul Guvernului indică o problemă gravă?

Cîțu luptă cu Orban pentru șefia partidului. E o bătălie care o să distrugă partidul!, spun unii care nu mai pot de grija puterii. Dar e, de fapt, un rezultat al încleștării între organizații clasice de partid reprezentați de Orban (și de diverși baronași de provincie care încă așteaptă momentul când să-l trădeze) și un Cîțu susținut de forțele din umbră sau de la lumină ale președintelui Iohannis. 

Aceste alegeri fac deja praf PNL-ul: se vede cu ochiul liber de partea lui Cîțu o camarilă ex-pedelistă, obișnuită să stea lipită de Cotroceni – servicii, și un „vechi PNL” pe care încearcă să-l mobilizeze Orban.

Va apărea „a treia cale?”

Deja se vehiculează un al treilea nume care „să aducă normalitatea”. Până la normalitate însă, avem un haos cât casa creat de o „fițuică”. Iar vreo soluție „normală”, cu un al treilea candidat plonjat de Iohannis, nu va arăta decât și mai multă lipsă de democrație partinică.

Un document apărut în urmă cu câteva zile ne arăta o strategie de presă deloc surprinzătoare pregătită de echipa lui Florin Cîțu. Ce aflam de acolo? Că lumea se împarte în buni și răi, în ai lui Cîțu și ai lui Orban, că trebuie hrănită presa cu „impulsuri” anti-Orban, după o recoltare de turnătorii din interiorul partidului. 

Recomandări

România, cea mai stresantă țară pentru condus din lume. Aglomerația din trafic ne plasează pe primul loc în clasament

Din păcate, așa arată luptele de culise. Sunt mai curând lupte de PR negativ sau pozitiv, de mânjire, compromitere. 

Deci nici măcar pasajul în care se făcea apel la turnătorie anti-Orban în respectivul document nu constituia vreo surpriză. 

Unde apare neregula gravă? Chiar în faptul că acel document purta o semnătură și un antet. Antetul Guvernului, adică bani publici, pe o fițuică de luptă de PR mediocru-mizerabil. 

De ce nu s-au ferit? Pentru că merge și așa

Semnătura nu era directă, era acea semnătură pe care o reține un document Word, iar acest document o indică drept autoare pe Mioara Costin, a dezvăluit G4Media. Costin e secretar de stat la Cancelaria premierului. Trebuie spus că o astfel de „semnătură” e banal de înlăturat, deci avem de-a face cu o neglijență. Însă mi-e greu să cred că prezența antetului e tot neglijență.

Se știe că așa merge, se știe că o funcție în guvern e folosită de miniștri prin campanie electorală, se știe că o aluzie la vreun proiect public rămas fără bani poate alinia imediat politicieni diferiți din anumite zone. Se știe, dar mai greu se poate dovedi. 

Recomandări

Primele ipoteze legate de moartea lui Silviu Prigoană. Surse medicale: a suferit un AVC sau un stop cardio-respirator

Se mai știe că un secretar de stat nu trimitea hârtii cu antet de capul lui. Mioara Costin nu s-a apucat de instrucțiuni fără să știe Cîțu într-o formă sau alta, de aceea explicații de până acum sunt sfidări, nu explicații.

Ce face DNA?

Când ai oficializat cu antet faptul că cheltui bani publici ca să plătești un om să distribuie mizeriuțe din astea, atunci, da, au dreptate cei care spun că avem o situație similară cu problema care l-a băgat în pușcărie pe Dragnea. 

Sigur, de aici încep discuțiile, mulți se întreabă: nu cumva a fost DNA prea scrupulos cu șeful pesedist, iar acum DNA nu dă niciun semn pentru că e vorba de favoritul puterii de la Cotroceni? Au tot dreptul să se întrebe. 

Și să spunem ceva foarte clar. Într-o țară „normală” (cu un singur „r”, nu ca la Iohannis, cu mai mulți), Dragnea ar fi plătit amenzi să-l usture pentru acele angajări fictive, dar nu cred că ar fi fost închis, ar fi fost scos din politică altfel, democratic.

Iar Cîțu și ai lui, tot într-o țară normală și democratică, ar fi fost deja luați și ei la întrebări de instituții anticorupție. Pentru că e vorba tot de bănuiala că instituții publice, la cel mai înalt nivel, sunt folosite în scop personal.

Recomandări

Silviu Prigoană a murit. Avea 60 de ani și i s-a făcut rău într-un restaurant din Bran

Resursele, la Cîțu, sursele, la Orban

Are și Orban o echipă care lucrează fix la fel, cu arme de discreditare. N-o mai fi având Orban guvernul, dar ceva „insideri” tot mai are trimiși pe acolo, cât să-i scape un forward. Orban nu-i picat de ieri în politică, așa cum e Cîțu. Ultimul are resursele, Orban are „sursele”.

Florin Cîțu a ridicat și azi din umeri, după ce negase în prealabil documentul cu totul. În primul rând o dă pe Orban care a criticat situația: „despre hârtii, documente editabile, fițuici care apar în presă nu pot să comentez. Eu pot să comentez doar documente oficiale”. Apărarea constă deci în faptul că acel document putea fi editat/falsificat. Adică iei un „word” cu antet și adaugi în el diverse chestiuni compromițătoare. Bun, atunci verifică!, promite lămuriri!

Cîțu nu face asta, neagă în bloc documentul și, într-un fel, își lasă și proaspăta angajată în ofsaid – pentru că, de fapt, spune că, dacă s-au făcut prostii cu antet, nu s-au făcut cu știrea lui.

Orban îi cere secretarei de stat demisia, nu cere anchete. Însă tocmai de o anchetă e nevoie. Unde a ajuns e-mailul, în ce formă, e adevărat că a fost apoi editat?  Toate sunt întrebări legitime.

Iar pe vremuri DNA sărea și când era complet antidemocratic s-o facă, investigând OUG-uri (proaste-bune, cum or fi fost), emise perfect legal de Guvern.

Concluzia: Acel antet prezent pe o fițuică de partid e extrem de important. Că își face Cîțu imagine pe banii guvernului e o acuzație de „editorial”. Adică vedem cu toții cum s-a autopromovat până și prin campanii de vaccinare. Până aici eram subiectivi, să zicem. Când e cu antet treaba se schimbă radical, radical tot după standardele lui Cîțu, care nu mai putea respira de indignare pe vremea lui Dragnea-cel-abuziv-în-serviciu.

Și un îndemn pentru ziariștii antipresă

Am văzut asta de nenumărate ori. Ziariști care sunt angajați direct din vreo redacție în funcții de imagine ale unor lideri politici. Cîțu și-a adus „ziariștii” lui la Cancelarie. I-a avut și Orban pe ai lui. I-a avut și Iohannis.

Mulți ziariști sunt angajați să rupă cu știința lor credibilitatea colegilor și a inamicilor. 

Are și primarul Băluță pe ziaristul lui de atac pe bani publici, Cristian Zărescu, cel care a plecat din presă în cușca cu lupte politice. 

Exemplele sunt nenumărate. Nici măcar nu condamn în bloc, cu unii dintre ei am lucrat, nu i-am bănuit de rea-voință până când lucrurile n-au devenit clare. 

Meseria de ziarist e precară, stresantă, ești supus la presiuni patronale, guvernamentale, iar tu ești un biet reporteraș care o duce de pe o lună pe alta. Nu-i ușor. Scuze se găsesc, dar și joburi se mai găsesc, onorabile, chiar și în Guvern. Sfatul meu însă e să nu fiți cinici, nu mergeți să faceți ce v-au făcut alții vouă, nu lucrați la obscurizarea informației, nu răspândiți la comandă „știri” și imprecații. Pentru că s-ar putea ca șefu să ridice din umeri și voi să rămâneți cu semnăturile prin documente.

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Urmărește-ne pe Google News