De ce glumițele rasiste nu sunt inofensive. Marea problemă e că rasismul nu înseamnă același lucru pentru toată lumea

Ca să facem o analogie, în contextul epidemiei COVID-19, dacă cineva te ceartă că nu ți-ai acoperit gura când ai strănutat, reacția sănătoasă e să-ți revizuiești obiceiurile, nu să te aperi că nu i-ai dat o flegmă în față.

Raluca Toma este cercetător în cadrul Median Research Centre, un think tank independent bazat în București. A studiat științe politice la Universitatea Central Europeană (Budapesta, Ungaria) și Kenyon College (Ohio, SUA). Raluca Toma scrie în Libertatea analize și articole explicative în care elucidează fenomene sociale, clarifică statistici și încearcă să ofere o imagine informată asupra unor subiecte la zi. 

Faptul că Vladimir Tismăneanu a preluat recent pe profilul său de Facebook o glumă rasistă postată de Denisa Comănescu de la Editura Humanitas a stârnit reacții diverse online.

După ce a fost criticat, acesta a șters postarea și a spus inițial că nu a înțeles de fapt ce posta. 

Ulterior a scris o postare mai amplă în care recunoaște că ar fi trebuit să se gândească mai bine și promite să învețe din acest incident. 

Mulți au zis că e vorba de rasism, alții au insistat că Tismăneanu nu poate fi acuzat de așa ceva. Parte din problemă e că “rasismul” nu înseamnă același lucru pentru toată lumea.

Recomandări

Afacerile românești ale familiei Irinei Vlah, candidata prorusă la președinția Republicii Moldova. Opozanta Maiei Sandu, decorată de patriarhul Kirill

Câteva explicații din științele sociale și câteva argumente despre glumele aparent inofensive.

Despre ce vorbim când vorbim de rasism

De multe ori ne contrazicem despre ce sau cine este rasist, pentru că, de fapt, ne referim la lucruri diferite.

Rasismul se poate referi la:

• o atitudine
• un comportament 
• un sistem de relații dintre oameni. 

Rasismul ca atitudine. Uneori, când vorbim de rasism (mai ales când zicem că cineva este rasist) ne referim la un anumit mod de a te gândi și anumite reacții pe care le poți avea față de un grup sau de membrii lui.

În literatura socio-psihologică scrisă în engleză, se folosește termenul-umbrelă de “prejudice”, cuvânt pe care-l voi traduce ca “prejudecăți” (dar care nu e un corespondent perfect).

E vorba de un mod de a te raporta la ceilalți care combină diferite idei conștiente cu diferite stări afective și reacții față de celălalt. 

Nu e vorba doar de idei, ci și de stări afective pe care le avem față de anumite grupuri

Simplificând puțin, majoritatea cercetătorilor în domeniu, de la Gordon Allport (unul dintre părinții acestei arii de studiu) încoace, sunt de acord că nu vorbim doar de un element cognitiv – idei preconcepute, stereotipuri negative pe care le avem -, ci și niște stări afective pe care le trăim legat de un grup sau membrii lui.

Recomandări

„I-am întins bucuros mâna și mi-a aruncat cu un lichid în față. Am crezut că îmi dăduse cu acid”. Fragmente exclusive din cartea „Patriot. Memorii” de Aleksei Navalnîi, care va apărea în România pe 22 octombrie (II)

Potrivit mai multor studii, ce resimțim nu este întotdeauna dispreț sau teamă (așa cum ar sugera termenul de xenofobie), ci poate fi descris și ca invidie uneori sau chiar milă (situație complicată și de faptul că mecanismele prin care oamenii categorisesc trăirile lor afective sunt încă studiate și disputate). 

Gordon Allport a descris atitudinea despre care vorbim ca fiind “o antipatie bazată pe o generalizare eronată și inflexibilă”, care face ca membrii grupului să fie văzuți în primul rând ca exponenți ai grupului și nu ca indivizi.

Paul Sniderman și Louk Hagendoorn au scris despre “predispoziția de a desconsidera minoritățile, de a le antipatiza, de a le evita, de a le disprețui și de a avea o atitudine ostilă față de acestea”.

În proiectul de cercetare “Less Hate, More Speech” la care eu am participat în calitate de cercetător – și în care Median Research Centre a colaborat cu Gazeta Sporturilor pentru a elabora reguli de moderare a comentariilor online – am apreciat că un element esențial al acestei atitudini este o raportare față de un grup și membrii lui, care implică superioritatea ta și a grupului tău (vezi explicații aici la p. 20). Am pus accentul, așadar, pe negarea egalității între tine și celălalt.

Recomandări

De ce crede fostul ministru Constantin Niță că merită eliberat mai repede din pușcărie: s-a spovedit, a văzut filme. Răspunsul judecătorilor

Ce face un gest să fie rasist

Comportamentul rasist. Când zicem că un comportament este rasist, implicația este fie că acel comportament e bazat pe o gândire care neagă egalitatea dintre oameni, fie că are efectul de a submina egalitatea (sau amândouă). 

Ce înseamnă că o glumă e rasistă? În ziua de azi sunt considerate rasiste, de exemplu, imaginile sau apelativele care reduc un grup la o singură trăsătură (culoarea pielii, forma ochilor sau forma nasului, de exemplu). 

Sunt rasiste pentru că e un tratament dezumanizant și inegal,  adică unul pe care nu-l aplicăm și grupului nostru. E cu atât mai grav dacă acea trăsătură a fost folosită de-a lungul timpului pentru a dezumaniza grupul sau a a instiga la ură. 

Când îi faci “ciori” pe romi, asta nu e un alint, ci o batjocură

Gluma proastă preluată de Tismăneanu se bazează pe faptul că unii folosesc termenul de “cioară” pentru a vorbi despre romi și pe asocierea între Țăndărei și romi, pe de o parte, și Țăndărei și măsurile de izolare socială, pe de altă parte. Fără a avea aceste asocieri în minte, imaginea pur și simplu nu are sens.

Să facem explicit rasismul: a numi romii ciori este rasist pentru că îi reduce la o trăsătură (culoarea mai închisă a pielii), îi dezumanizează și îi tratează cu batjocură (toată lumea știe că e un termen folosit cu intenția de a jigni, nu un alint). 

Asta nu înseamnă că nu există lucruri mai grave decât o glumă. Allport a creat o schemă care ilustra unele din comportamentele bazate pe prejudecăți și nivelul lor de gravitate, plecând de la glume, trecând prin discriminare și mergând până la violența motivată de ură. Dar nu înseamnă nici că gluma nu contează și explic mai jos de ce.

Apărarea: Tismăneanu nu e rasist

Este o glumă mai puțin rasistă dacă persoana care o preia nu are intenția de a supăra? Este un tricou mai puțin roșu dacă îl poartă un daltonist? 

Fiecare poate decide cât de mult cântărește și intenția unui gest. Dar invocarea unor intenții inocente nu ne poate absolvi ad infinitum de responsabilitate pentru ceea ce facem, mai ales când am avut ocazii multe de a ne educa.

Este un om rasist dacă preia o glumă rasistă? Mulți dintre cei care-l apără pe Tismăneanu zic că el nu e un om rasist. Afirmația s-ar putea traduce cu “nu are o atitudine (conștient) rasistă față de romi” (adică nu are prejudecăți față de romi sau îi antipatizează) sau “în alte situații, în comportamentul lui nu discriminează (conștient) romii”. Ceea ce poate fi adevărat.

Poți să fii capabil de unele gesturi rasiste și nu de altele.  Cineva care nu crede că are prejudecăți sau că ar discrimina poate totuși să facă o glumă rasistă pe care o consideră inofensivă sau la care pur și simplu nu s-a gândit deloc din perspectiva impactului ei asupra altora. 

A face o glumă rasistă nu înseamnă neapărat că ai discrimina pe cineva la locul de  muncă. 

Dar faptul că nu ai participa la anumite forme de discriminare nu te scuză de la a-ți corecta alte comportamente dacă ți se atrage atenția asupra lor. 

Rasismul ca raport de putere. Când vorbim de rasism mai vorbim uneori și de un sistem sau o societate în care raporturile de putere sunt în defavoarea unui anumit grup. 

Unii experți consideră că dacă vrem să vorbim de rasism, atunci trebuie să ținem cont și de cine a avut puterea în mod istoric.

Glumele nu sunt mereu inofensive pentru cei care sunt ținta lor

Într-o societate în care grupul minoritar a fost subjugat sau dezavantajat istoric, impactul prejudecăților este și el diferit, în funcție de cine e ținta lor. Astfel, unii preferă să definească rasismul ca reprezentând combinația dintre prejudecăți, raportarea la un grup ca și cum ți-ar fi inferior, plus “puterea socială” care face aceste ca aceste prejudecăți să se materializeze în mod sistematic într-un o situație care dezavantajează ținta prejudecăților.

Glumele rasiste, oricât de mărunte ar părea, reproduc și alimentează ierarhiile care fac ca romii să fie în mod sistematic dezavantajați. 

Pentru că trăim într-o societate inegală, e cu atât mai important să ținem cont că nici glumele nu sunt neapărat atât de inofensive pentru cei care sunt ținta lor.  Faptul că e ceva e făcut în glumă nu înseamnă că e inofensiv.

“Oare eu cum m-aș simți în situația asta?”

Unii au argumentat că postarea lui Tismăneanu și discuțiile iscate de ea nu schimbă mare lucru pentru situația romilor în România. Aceștia spun implicit că dacă ne pasă de egalitate ar trebui să ne concentrăm pe alte lucruri. 

Dar faptul că vorbim doar de niște glume pe internet nu înseamnă că totul este inofensiv. În primul rând, n-ar strica să ascultăm ce au de zis chiar reprezentanți ai comunității rome, precum Ciprian Necula, membru fondator al Platformei Aresel, care a scris recent despre incidentul Tismăneanu în Libertatea.

În al doilea rând, glumițele rasiste de la Tismăneanu sau din alte părți contează pentru că pot răni. Cei care spun că nu contează se comportă ca și cum țintele glumelor n-ar vedea și auzi (prea des) aceste lucruri jignitoare. Cât ne costă să ne punem întrebarea “Oare eu cum m-aș simți în situația asta?” și să ne punem problema dacă îi respectăm pe ceilalți cum dorim să ne fim și noi respectați?

Și nu în ultimul rând, glumele și remarcile despre romi sau alte grupuri sunt semnale către restul societății. Ele se încadrează într-un mecanism de reglare a comportamentelor. 

Oamenii sunt influențați de ce văd că fac alții și ce cred că gândesc alții. Multiple studii în științele sociale demonstrează că învățăm unii de la ceilalți ce e acceptabil sau nu și ne modelăm comportamentul în funcție de semnalele pe care le primim. 

În funcție de context, același om poate avea un comportament rasist sau unul egalitar. 

Chiar dacă convingerile sunt aceleași poate (deși și ele pot evolua în timp), manifestările se schimbă. 

Perpetuând glumițele rasiste sau scuzându-le nu facem decât să le transmitem celorlalți că asta este norma. 

Suntem oameni și aproape nimeni nu vrea să fie criticat sau să fie numit rasist. Majoritatea oamenilor din România spun în sondaje că nu vor să se comporte într-un mod rasist și nu vor ca ceilalți să creadă că au prejudecăți. 

Spre exemplu, într-un sondaj național derulat în proiectul “Less Hate, More Speech” în 2016 (n = 1,961, CATI), trei sferturi dintre respondenți au indicat că încearcă să se comporte într-un mod care nu este bazat pe prejudecăți. 74% au spus că atunci când vorbesc cu o persoană de etnie romă e important pentru ei ca acesta să nu creadă că au prejudecăți.

Cu toate acestea, mulți oameni exprimă stereotipuri și atitudini negative în aceleași sondaje.  

Trebuie să vorbim ca societate despre ce înseamnă egalitatea, ce înseamnă respectul reciproc și ce înseamnă discriminarea și prejudecățile, pentru a putea să fim cu toții acea versiune mai bună a noastră, cea care-și dorește să fie tratată și să îi trateze egal pe ceilalți. 

Un prim pas este să îi ascultăm pe cei care sunt ținta prejudecăților și să nu ne găsim scuze nouă sau altora când dăm cu bâta-n baltă.

Foto: Eli Driu /Libertatea

Urmărește-ne pe Google News