3 comentariiDe fapt Marcel Ciolacu, lider reșapat exact ca un cauciuc după ce a explodat încă din primul tur al prezidențialelor (și după o demisie de la șefia partidului, „irevocabilă”), după ce a scos cel mai prost scor din istoria PSD la parlamentare, anunță acum că PSD pierde și guvernarea, în cel mai complicat moment economic de la criza din 2008-2012 și până acum.
Anunțul e una, interpretarea mea este alta: PSD se retrage tiptil dintr-o scenetă a formării guvernării și pasând responsabilitatea deteriorării finanțelor publice, pe care au dus-o la un nivel fără precedent, unora față de care Victor Ciorbea pare fratele lor mult mai inteligent (Ciorbea – premierul guvernării Convenției Democratice Române din 1997).
Pragmatic, anunțul lui Ciolacu înseamnă pentru mine doar trei lucruri:
- Ciolacu și ceilalți boși din PSD se duc în opoziție, în principal ca să numere banii nepoților;
- Partidul de stânga anunță oficial că dă un mandat în alb, necondiționat, partidelor de dreapta;
- Criza economică se va accentua, cu intenție.
Legat de mandatul în alb, priviți-l ca pe un buget. Faceți două coloane, în stânga, ce active nete mai aveți (bani și datorii), în dreapta, ce bani urmează să faceți. Americanul ar spune „On the left side, there is nothing right. On the right side, there is nothing left”. Adică, pe stânga totul este în neregulă, pe dreapta, nu a mai rămas nimic.
Coloanele astea de planificare bugetară funcționează și la partidele care au jucat în sceneta economică a formării unui nou guvern: pe stânga, la PSD, nimic nu mai e în regulă, pe dreapta (la PNL și USR), nu a mai rămas nimic. Prin urmare, unii care s-au dovedit total în neregulă în gestionarea economiei vor susține acum un guvern „nimic” (exagerez, dar vă rog să interpretați în cheia că PNL și USR chiar reprezintă nimic din punctul de vedere al perspectivei de a face o guvernare stabilă, având în vedere procentele lor din Parlament).
La ce să ne așteptăm din punct de vedere economic
În primul rând, la transformarea a ceea ce Ciolacu vrea să pară doar propria criză de nervi (se retrage de la scenetă pentru că X și Y au vorbit urât de el la televiziunile pe care chiar el le-a finanțat, din bani publici de propagandă), într-o veritabilă criză economică profundă.
Nu mă refer la mizilicul din ziua anunțului de la Bursa de Valori București, unde scăderea de 2,3% a fost definită imatur ca o prăbușire. În esență, bursa de la București doar a internalizat ceea ce s-a întâmplat miercuri pe adevăratele piețe financiare (după decizia și anunțurile FED – banca centrală americană, pe care nu le detaliez), unde principalii indici au scăzut cu 2,58 până la 3,56%. Ci mă refer la situația în care acțiunile PSD de joi, 19 decembrie, îi fac pe cei de la agenția de rating Fitch să-și muște buzele.
Am arătat cum agenția de rating a transmis miercuri, 18 decembrie, că România e la doar un bobârnac distanță de categoria „junk” (tradus simplu – investiți doar dacă vă asumați riscuri foarte mari și pentru asta percepeți o dobândă mult mai mare). Și bobârnacul e aproape aici.
Pe 18 decembrie, după retrogradare, dobânzile din România au săltat cu 0,26 de puncte procentuale, ajungând la un nivel pentru care plusul de dobândă pentru finanțarea unei datorii publice cât a României însemna jumătate de miliard de euro în plus. După creșterea din ziua următoare, probabil încă pe atât.
Fitch arăta în prognoza pentru România că este un risc înalt pentru economie faptul că viitoarea coaliție „de patru partide” (în fapt rămăseseră deja 3) se poate dovedi fragilă. Acum că s-a retras și partidul cu cel mai mare scor mic la alegeri, fragilitatea este și mai mare. Dacă anunțul pus pe seama crizei de nervi ar fi fost făcut la începutul săptămânii, retrogradarea era probabil și mai mare.
În al doilea rând, deși Ciolacu anunță o susținere oarbă pentru „inamicii” lui care îl spurcă la TV, este greu de crezut că această „dreaptă” va reuși să conceapă măcar un buget, altfel decât din pix.
Prin urmare, este foarte probabil ca România să înceapă anul 2025 fie cu un buget total mincinos și nerealist, fie, cel mai probabil, fără buget. Asta înseamnă că în ianuarie 2025, România va putea cheltui doar a 12-a parte din bugetul pentru 2024. Ceea ce se traduce în înghețarea salariilor și pensiilor (despre care oricum guvernarea Ciolacu și-a asumat, aproape explicit față de Comisia Europeană, că fondul de salarii se va majora cel mult cu rata inflației).
În al treilea rând, orice măsură care nu este luată acum va accentua și mai mult datoria publică și costurile de finanțare, necesitând ajustări mai mari. Țineți minte cum Băsescu și Isărescu mințeau în 2008 că „această criză nu ne va atinge” (Băsescu) și Isărescu: „ce criză? Poate criză de nervi!” și „nu vom avea nevoie de acord cu FMI”. Ce a urmat, știți bine: majorarea TVA de la 19% la 24%, tăierea salariilor cu 25%, tentativa de tăiere a pensiilor cu 15%, acord cu FMI și Comisia Europeană de peste 30 de miliarde de euro.
Așadar, în condițiile de azi, celelalte agenții de rating ar avea toate motivele să retrogradeze, la fel de intempestiv ca Fitch, calificativele României, ceea ce înseamnă dobânzi mai mari, investiții mai mici spre deloc, secarea finanțării pentru o țară care pare că vrea să demonstreze în toate felurile că nu este guvernabilă, cu o clasă politică de „agitați nedecisiv și nevrotici”, conform descrierii, făcute la un moment dat, în publicația The Economist.
În al patrulea rând, deși se spune că nu este bine să te bați cu Banca Centrală („dont fight de Fed”), cât ar fi ea de bancă centrală, continuarea politicilor ei de până acum se va dovedi și mai păguboasă pentru economie. Nici măcar BNR nu are câte 6 miliarde de euro pe lună să îi arunce din rezerva valutară a țării, pentru că, în termen de 2-3 luni, BNR rămâne ca în romanul lui Zaharia Stancu – „desculț”, irosind rezerva pentru un nivel de curs care nu poate fi apărat.
Iar dacă reușește totuși pe termen scurt, o face creând o altă distorsiune care, la rândul ei, va pârjoli economia: majorând și mai mult dobânzile care oricum sunt pe parte ascendentă. Deci, depreciere de curs și dobânzi mai mari.
Concluziv, în timp ce Ciolacu și boșii de stânga se pregătesc să stea în opoziție (ca să numere banii făcuți de nepoții lor pe mandatul cât unchii au fost la putere, dar și după), Ciolacu, Bolojan și USR-iștii se pregătesc să repete performanța guvernului Ciorbea și anume să întrerupă perfuzia de bani europeni, singurii care mai țin economia cât de cât.
Fără buget realist și fără ajustările bugetare asumate de România (pentru a repara excesele din mandatele din ultimii cinci ani fix ale PNL, USR, PSD), finanțările europene (perfuziile), singurele care au contribuit în mod sustenabil la menținerea economiei pe linia de plutire, vor fi smulse.
Ciolacu și „noul PSD” se pregătesc să facă ceea ce a făcut „vechiul PSD”, al comuniștilor lui Iliescu, imediat după pierderea alegerilor (unde au avut un scor mai bun decât acum) din 1996: să buzunărească din spatele scenei, pentru că de pe scenă nu o mai pot face. Sau poate mă înșel total și atitudinea lui Ciolacu arată că „cel mai deștept cedează”.
Foto: Inquam Photos / Octav Ganea