ComenteazăPlătiți de fermier doar după intervenția autorităților și escortați de poliția germană, muncitorii români au ajuns vineri, 7 august, la aeroportul din Nuremberg cu 4 autocare. La ora 19.00, cursa a aterizat pe aeroportul din Cluj-Napoca, după care a continuat drumul spre București.
Cronologia Covid 19 de la ferma de legume din Bavaria Inferioară
La sfârșitul lunii iulie, la o fermă de legume din orășelul Mamming, Bavaria Inferioară au fost depistați 178 de muncitori sezonieri infectați cu Covid-19, dintr-un total de de 480. Dintre cei infectați, majoritatea erau români.
Acest caz, descoperit de proiectul Faire Mobilität al Uniunii Sindicatelor Germane (DGB), nu este unic, după cum s-a putut observa din multe materiale de presă apărute în ultimele luni și după cum afirmă reprezentanții asociațiilor și activiștilor din Rețeaua de Sud, organizația asociațiilor româno-germane din Bavaria și Baden-Württemberg.
Criza Covid-19 a scos din plin la iveală atât dependența lanțurilor de consum alimentar vestice de forța de muncă ieftină și flexibilă din țări estice precum România, cât și dimensiunea exploatativă a acestui sistem bazat pe mână de lucru nesindicalizată și vulnerabilă în fața abuzurilor angajatorilor și intermediarilor.
Criza Covid-19 a mai adus și o atenție sporită din partea mass-mediei românești față de situația migranților sezonier și a celor care muncesc în străinătate în regim de detașare.
Însă foarte importantă, în contextul în care una dintre marile chestiuni invocate cu privire la situația migranților sezonier și detașați este lipsa de organizare și cunoaștere insuficientă a drepturilor și a legislației, mi se pare evoluția relației acestora cu o serie de asociații și sindicate preocupate de semnalarea și combaterea abuzurilor care-i vizează.
”Implicarea noastră a început din data de 10 aprilie, la prima cursă sosită pe Aeroportul Albrecht Dürer din Nürnberg. De atunci, am reușit să stabilim contacte cu mulți muncitori sezonieri, oferindu-le consultanță gratuită în toate temele și cerințele lor”, spune unul dintre reprezentanții unei asociații care monitorizează situația sezonierilor români și îi susține pe aceștia în diversele probleme pe care le întâmpină în relația cu intermediarii, angajatorii sau autoritățile germane.
Au cerut ajutor temându-se de infectare
Și în cazul sezonierilor români de la ferma din Mamming, alături de cei de la sindicatul Faire Mobilität, asociațiile NOSA Nürnberg – Forumul Româno-German e.V. și integRO Mittelfranken e.V., și reprezentanți ai mass-media române de pe teritoriul Germaniei s-au activat pentru a veni în sprijinul celor rămași blocați în fermă în urma depistării focarului de Covid-19.
Temându-se de o eventuală infectare, o parte dintre sezonieri au cerut ajutor asociațiilor menționate și prin intermediul lor, Consulatului General al României la München, pentru a se putea întoarce în țară și pentru a-și putea obține plata pentru munca prestată.
Conform declarațiilor celor implicați în acest efort, Consiliul Regional Dingolfing a fost prima instituție locală care a răspuns solicitării lor și care s-a implicat în soluționarea problemei.
Scăparea lor din ferma devenită focar și scoaterea din încurcătură a fermierului angajator de către autoritățile germane a venit abia vineri, când Consulatul General al României la München și Guvernul Regional Bavarez au organizat transportul sezonierilor români de la ferma agricolă ”Alois Wagner – Gemüsebau” din Mamming, Bavaria, înapoi spre România, printr-o cursă specială Tarom, a căror costuri au fost suportate de autoritățile germane.
Îmbarcați în 4 autocare și escortați de poliție, peste o sută de sezonieri testați negativ au fost transportați spre aeroportul din Nuremberg, de unde au zburat spre Cluj-Napoca și București.
Mobilizarea a dus și la rezolvarea, cel puțin parțială, a chestiunii plăților restante, în urma intervenției autorităților fiindu-le achitate lucrătorilor și lucrătoarelor plățile aferente orelor muncite, ”mai trebuie clarificat cum rămâne cu orele suplimentare”, declară o sursă, care i-a însoțit pe sezonieri până la aeroport.
Faptul că au început să povestească ce se întâmplă, nemulțumește
”Rolul nostru astăzi la aeroport a fost să arătăm prezența comunității românești. Așa cum la începutul sezonului, le-am urat bun-venit, dându-le informații privind drepturile lor generale ca angajat și contacte unde se pot adresa în cazul în care apar probleme, așa le-am urat acum: drum bun și multă sănătate”, a declarat aceeași persoană.
Pentru reprezentanții asociaților implicate în soluționarea acestei situații, povestea reprezintă un succes și o încununare a eforturilor de luni de zile, atât în direcția apropierii de sezonieri și monitorizării situației acestora, cât și în privința colaborării cu Consulatul General al României de la München, descriindu-se ca o punte de legătură între sezonierii români și autoritățile române de pe teritoriul Germaniei.
Este de înțeles o astfel de atitudine și reacție, având în vedere că în multe situații asemănătoare activitățile diverselor asociații și sindicate nu stârneau prea mult entuziasm și suport din partea autorităților germane sau române.
O posibilă cheie de înțelegere a acestui episod ține, foarte probabil, de înmulțirea cazurilor în care muncitorii sezonieri își fac vizibile poveștile și demască abuzurile la care sunt supuși, atât prin intermediul relației cu mass-media, cât mai ales prin cea cu asociațiile și sindicatele active la firul ierbii.
Drumul sezonierilor în străinătate continuă
Actuala criză medicală, pe lângă funcția de turnesol al disperării și vulnerabilității celor angrenați în acest mecanism al muncii grele și prost plătite, pare să aibă și potențialul de catalizator al unor energii și demersuri organizatorice transnaționale în vederea ameliorării situației migranților sezonieri.
Sau ar trebui să aibă, având în vedere că dincolo de unele declarații, reacții și măsuri generate de situații tensionate, precum explozia de cazuri Covid-19 în abatoarele Germaniei, autocarele continuă să ducă și să aducă mii de muncitori și muncitoare sezoniere către barăcile și plantațiile fermelor germane (și nu numai), fără schimbări substanțiale în privința condițiilor de muncă și locuire, precum și fără impunerea obligativității asigurării medicale pentru contractele sub 70 de zile.
Ne putem întreba ce se întâmplă cu muncitorii aflați în situații asemănătoare, dar lipsiți de susținerea unor asociații sau sindicate, atât în raport cu autoritățile germane, cât mai ales cu angajatorii și intermediarii.
Cum își pot obține ei plățile restante, dacă într-o situație cu o mobilizare apreciabilă chestiunea datoriei fermierului față de muncitori a fost rezolvată doar parțial?
Cum își pot organiza ei întoarcerea acasă, fără a risca infectarea cu Covid 19 și implicit fără a risca să-i îmbolnăvească pe cei rămași acasă, vârstnici și copii?