De ce ne împușcăm ciocârliile și caprele negre. Despre barbaria și lipsa de empatie a majorității parlamentare

Chiar dacă a fost amânată prin atacarea la CCR de către USR, apoi prin trimiterea la reexaminare de președintele Klaus Iohannis, lobby-ul vânătoresc din Parlament și Guvern, demn de cauze mai bune, a făcut ca legea să treacă peste toate obstacolele într-un an și o lună. În acest timp, două propuneri legislative, prin care ciocârliile de câmp și caprele negre ar fi incluse pe lista speciilor protejate, sunt blocate, după aproape trei ani de la depunerea lor, la Camera Deputaților. Discuțiile asupra lor au fost reluate recent în comisiile de specialitate, dar cu scopul de a fi respinse!

Nu e pentru prima dată când impostura, interesele clientelare și discursurile manipulatoare își dau mâna în Guvern și Parlament pentru a respinge argumentele științifice, cele din petițiile publice cu zeci de mii de susținători ori decizii ale Justiției. Nivelul de primitivism al acestei legi și înverșunarea cu care a fost susținută (de către vânătorii din Parlament și de către susținătorii din spatele afacerilor clientelare dezvoltate pe seama împușcării ciocârliilor și a altor păsări migratoare) denotă o lipsă de empatie totală față de viață, în general. Inclusiv față de viața oamenilor.

Recomandări

Marian, un tânăr de la casa de copii, e dator Fiscului cu 1,54 milioane de lei. ANAF îi oprește o mie de lei din cei 3000 pe care îi câștigă

Miza: afaceri din vânarea ciocârliilor!

Vânarea la liber a ciocârliilor și a altor păsări migratoare a devenit lege, pe 25 mai, cu votul majorității PSD, PNL, UDMR și minorități și abținerea AUR. Doar 42 de deputați USR, 14 deputați independenți și câte unul de la PNL, UDMR și minorități au votat „împotrivă” (foto). Curtea Constituțională a României a respins deja sesizarea USR, înainte ca președintele Klaus Iohannis să o trimită la reexaminare, astfel că singura șansă pentru a mai salva păsările de măcel ar fi o propunere legislativă care să abroge actuala modificare, un demers, însă, cu șanse minime de reușită în contextul actualei majorități din Parlament.

Desigur, probabil că mulți se întreabă de unde această înverșunare a celei mai mari părți a parlamentarilor de a legifera masacrarea păsărilor migratoare, într-un moment în care, totuși, există suficiente alte priorități care ar necesita o mobilizare cel puțin asemănătoare. Răspunsul e direct, simplu și deloc surprinzător: afacerile dezvoltate pe seama partidelor de vânătoare, îndeosebi la ciocârlia de câmp.

Recomandări

Companiile care beneficiază de pe urma războiului din Ucraina. Cum a ajuns România al doilea exportator de motorină al Kievului

O specie aflată pe lista speciilor cu un statut de conservare nefavorabil a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UCIN) și care se mai vânează doar în câteva țări europene: Franța, Italia, Malta, Cipru, Grecia și o parte din Spania (mai mult, aici). 

În același timp însă, e o specie vizată de gusturile gastronomice ale unor vânători italieni (în mod special), dispuși să „investească” nu doar în împușcarea ciocârliilor, ci și în tot pachetul „turistic” adiacent: cazări, mese festive, suveniruri.

Pe parcursul dezbaterii acestei legi, susținătorii ei au negat permanent că ar fi vorba de ciocârlii. Unii dintre ei au pretins expres că legea n-ar viza această specie vulnerabilă care este, în același timp, un simbol al țării noastre. Afirmațiile lor sunt contrazise însă flagrant de aceeași parlamentari majoritari care, de mai bine de doi ani, țin blocată la Camera Deputaților, o propunere legislativă prin care ciocârlia de câmp ar fi inclusă în Anexa 2 a Legii Vânătorii, cea cu speciile protejate (a căror „recoltare”/împușcare e strict interzisă).

Într-un final, luna trecută, Comisia de Agricultură și Silvicultură a Camerei Deputaților a deblocat legea de salvare a ciocârliilor, însă doar pentru a-i da un raport de respingere. Mai urmează un vot în Comisia pentru Mediu, după care votul în plen, iar speranțele salvării de la măcel măcar a ciocârliilor sunt minime. Pentru că, așa cum am arătat, ciocârliile sunt principala specie pe care unii administratori de fonduri de vânătoare își construiesc afacerile. Într-o situație similară se află și propunerea legislativă pentru salvarea caprelor negre.

Recomandări

O garsonieră din Aiud, placă turnantă pentru un transport uriaș de cocaină pe ruta Ecuador – Olanda, via România. Cine e în spatele afacerii

Învinși în Justiție, se răzbună în Parlament!

Cum s-a născut însă această lege? Totul a pornit de la mai multe procese pe care Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor le-a pierdut în instanță, mai multe ONG-uri (Asociația Alianța pentru Combaterea Abuzurilor, OTUS, Coaliția Natura 2000, Declic) reușind să anuleze cotele de vânătoare, stabilite anual, pentru vânarea păsărilor (nu doar a celor migratoare, detalii aici și aici). Principala motivație care a dus la aceste decizii judecătorești țin de faptul că respectivele cote nu aveau la bază, așa cum ar fi fost normal, studii de specialitate, fiind stabilite pe estimări destul de aproximative.

Pentru a nu se mai încurca „în detalii”, vânătorii din Parlament au venit cu așa-zisa „soluție” de a elimina cotele anuale, care ar trebui să se bazeze pe studii, cu niște cote/vânător/zi pentru păsările migratoare. Un lucru, evident, imposibil de controlat și de verificat.

„Argumentul” pușcașilor sună cam așa: „nu avem cum să numărăm păsările migratoare care vin în fiecare an în România”. Practic, au invocat propria incompetență pentru a justifica măcelul.

La pachet au mai venit și cu exemple din alte țări, citate însă trunchiat (fără a spune că unde se mai practică o astfel de „soluție”, există mult mai multe restricții – număr de zile de vânătoare, centralizare a exemplarelor vânate, sancțiuni mai drastice pentru încălcarea cotei – ba, mai mult, deja sunt țări care au renunțat la acest sistem tocmai pentru că s-a dovedit greșit!).

Calculele care dau fiori

Dacă și-ar pune mintea deținătorii de permise de vânătoare din România, populațiile mai multor specii de păsări migratoare ar putea fi exterminate, la propriu. Cu titlu de exemple, conform calculelor făcute de Societatea Ornitologică din România (SOR), aplicarea legii ar putea duce la împușcarea a peste 1,14 milioane de ciocârlii de câmp (comparativ cu aproximativ 400.000 de exemplare, cât era permis prin cotele anuale, anulate, oricum, de instanțe, pentru că nu aveau la bază studii științifice), a peste 865.000 de exemplare de gârliță mare (comparativ cu 50.000 prin cotele anuale) sau a peste 900.000 de exemplare de turturică (comparativ cu 40.000 prin cotele anuale).

Ideea că aceste cifre nu ar fi atinse, pentru că nu toți vânătorii împușcă specii migratoare (cum pretind inițiatorii legii), nu stă în picioare. Pe de o parte, pentru că respectarea cotelor de tip nr. de păsări/vânător/zi este imposibil de controlat și de sancționat eventualele încălcări. Pe de altă parte, aceste calcule nu includ și vânătorii de „import”, exact cei pe care vor să-i atragă unii administratori de fonduri de vânătoare prin promovarea „recoltării” de ciocârlii de câmp ca „atracție turistică”.

Tragedii pe bandă rulantă. Soluția? Relaxarea legii!

Mai mult, actuala modificare a Legii Vânătorii aduce o prevedere menită să faciliteze înmulțirea numărului de deținători de permise de vânătoare, prin reducerea la jumătate a perioadei de stagiatură, de la un an la șase luni. O modificare care periclitează nu doar fauna sălbatică a României, ci și integritatea fizică a oamenilor – în ultimii ani existând numeroase cazuri de accidente cu arme de vânătoare, încheiate cu moartea sau rănirea gravă a unor persoane, produse fie în timpul unor partide autorizate, fie în acțiuni de braconaj, fie de utilizări neglijente a armamentului, în mod ocazional, fie în tentative de sinucidere.

Cu titlu de exemple, la o simplă căutare, în viteză, pe Google, am găsit: acum două săptămâni, un adolescent de 17 ani, din Bistrița-Năsăud, s-a împușcat cu arma de vânătoare a tatălui său; tot în această lună, un pensionar de 75 de ani, din Argeș, a fost găsit împușcat, în propria locuință, cu arma de vânătoare; în februarie 2022, un bărbat de 41 de ani, din Arad, a fost împușcat mortal de un coleg, în timpul unei partide de vânătoare; tot în februarie, în acest an, un consilier local, de 36 de ani, din localitatea Deta (Timiș), a fost împușcat mortal, la vânătoare, de nașul fiicelor lui; în decembrie 2021, un copil de 14 ani, din Sălaj, a fost împușcat cu arma și muniția lăsate nesupravegheate în timpul unei partide vânătoare; în mai 2021, un bărbat de 46 de ani, din Bihor, a fost împușcat în cap, la o partidă ilegală de vânătoare.

Lista accidentelor cu arme de vânătoare este însă mult mai lungă (iar multe dintre ele nici măcar nu ajung „știri” în mass-media). Exemplele prezentate mai sus sunt strict din perioada de după depunerea propunerii de modificare a Legii Vânătorii (aprilie 2021), prin care timpul de stagiatură pentru obținerea permisului de vânătoare se reduce la jumătate! În goana după profit pe spatele împușcării ciocârliilor și a altor păsări migratoare (dar și a altor „trofee”, precum caprele negre), toate aceste tragedii (cărora le cad victime inclusiv copii și/sau persoane care n-au vreo legătură cu vânătoarea) au fost ignorate de majoritatea parlamentară.

Și nu aveau cum să nu fie ignorate, atâta vreme cât la nivelul Parlamentului și al Guvernului lobby-ul vânătorilor este unul dintre cele mai puternice. În deschiderea Congresului Asociației Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România (AVPS), de la începutul lunii mai, de la Băile Herculane, se aflau în prezidiu și au luat cuvântul trei „mândri” vânători, din trei generații politice diferite, fostul prim-ministru Adrian Năstase, fostul ministru al justiției, fost președinte al Camerei Deputaților și actual președinte al Consiliului Legislativ (care a avizat favorabil legea), Florin Iordache, precum și actualul ministru al agriculturii, Adrian Chesnoiu

Asociațiile private care administrează o mare parte a fondurilor de vânătoare și asociațiile de vânători din România sunt conduse și/sau împânzite de politicieni de mai toate culorile, cu funcții de conducere în partid, la nivel local sau central, dar și cu funcții publice (consilieri locali, județeni, primari, președinți de consilii județene, parlamentari și/sau miniștri). Într-o investigație din decembrie 2019, Pressone a identificat nu mai puțin de 11 senatori și deputați care sunt vânători cu acte în regulă (inclusiv fondatori și/sau cu funcții de conducere în asociații de vânători) DOAR în comisiile pentru mediu, agricultură și silvicultură ale celor două Camere (cele care au competențe de raport pe legile care privesc vânătoarea și fondul cinegetic).

Precizări și concluzii

Cunosc și am discutat cu mulți vânători care nu susțin această modificare legislativă și care sunt preocupați, cu adevărat, în activitatea lor, de partea cu „protecția fondului cinegetic” din lege. Vânători care nu sunt de acord nici cu reducerea perioadei de stagiatură pentru dobândirea permisului de vânătoare (dimpotrivă), nici cu cotele stabilite din pix (cu atât mai puțin cu vânarea fără niciun control a unor specii), fără a avea la bază studii științifice care să justifice necesitatea și care să stabilească numărul și exemplarele care pot fi extrase/„recoltate” fără a pune în pericol respectiva specie.

Sunt vânători care recunosc că nu există nicio justificare pentru împușcarea ciocârliilor de câmp ori a caprelor negre (chiar și dacă nu ar fi într-o situație vulnerabilă).

Nu pun în pericol viața oamenilor, bunurile și culturile acestora. Dimpotrivă, ciocârliile (dar și alte păsări) au un rol determinant în combaterea dăunătorilor. Nu e anecdotă, ci realitate tragică: în 1958, dictatorul chinez Mao Zedong a ordonat exterminarea vrăbiilor, pe motiv că mănâncă cereale; masacrul zburătoarelor – sute de milioane de vrăbiuțe omorâte – a dus la înmulțirea explozivă a lăcustelor și a altor insecte, care au devastat culturile agricole, declanșând ceea ce istoricii au numit Marea Foamete; estimările privind victimele umane ale foametei variază între 30 și 45 de milioane de persoane!

De asemenea, carnea de capră neagră nu se consumă (mă rog, doar în caz de mare disperare), iar consumul limbii și a celor câtorva grame de carne ale unei ciocârlii e un moft cinic, un gust gastronomic mai mult decât discutabil. Nota bene: împușcarea caprelor negre lasă fără resurse de hrană și populația de carnivore mari, care ajunge să compenseze deficitul prin atacarea turmelor și a altor animale din gospodării. Cât despre argumentul că aceste genuri de vânătoare ar reprezenta un „sport”, vă las pe dumneavoastră să apreciați ce ar fi „sportiv” în toată povestea asta.

Dar, desigur, după un model patentat la o scară și mai tragică în Est, de către Putin, nimic nu-i împiedică pe unii „mândri” vânători să pretindă că negrul e alb ori invers. Ideile că doar prin împușcarea, fără studii științifice și fără vreun control real al faunei speciile respective ar fi (atenție!) protejate, că cei care practică asemenea activități sunt cei care salvează speciile respective (de parcă speciile în discuție n-ar fi supraviețuit sute de mii și milioane de ani înainte de a fi vânate pe scară largă de oameni!) sunt exact din același film și din aceeași categorie cu afirmațiile lui Putin  legate de „eliberarea” Ucrainei și/sau „salvarea” ucrainenilor de ei înșiși…

Vânarea fără studii științifice și fără niciun control a oricărei specii, în cazul unora dintre ele, fără absolut nicio justificare, reprezintă un moft, iar singurii care câștigă sunt administratorii unor fonduri de vânătoare, care au transformat împușcarea faunei în afacere strictă.

Beneficiile pentru economia autohtonă sunt însă absolut minore în comparație cu efectele distrugerii biodiversității (atât din punctul de vedere al distrugerii echilibrului ecologic, cât și al pierderilor economice care rezultă din asta). Iar dacă vrem să dezvoltăm turismul, chiar avem alte atracții, mult mai tentante, în țara asta.

Faptul că toate argumentele științifice, logice, factuale, istorice etc. sunt ignorate de susținătorii acestei legi (care sunt și cei care blochează includerea ciocârliilor de câmp și a caprelor negre pe lista speciilor strict protejate) nu e vreo surpriză. Impostura, conflictul de interese, lobby-ul fără scrupule, rețelele clientelare nu reprezintă noutăți atunci când vorbim de cea mai mare parte a reprezentanților din Parlament și Guvern. Barbaria (la propriu) și lipsa de empatie față de ceea ce înseamnă viață a majorității parlamentare, așa cum rezultă din adoptarea acestei legi, adaugă frisoane suplimentare. Cum să te aștepți ca unor asemenea politicieni să le pese de problemele, dramele și suferințele unei nații, în ansamblul ei, și a fiecărui cetățean în parte?

Foto ilustrativ: Shutterstock

Urmărește-ne pe Google News