De ce nu avea ce căuta Biserica Ortodoxă la bojdeuca lui Creangă. Poveste mai puțin știută despre tinerețea răspopitului din Humulești

Zilele trecute, niște inși de la Iași au lansat la apă o bojdeucă refăcută european, a lui Creangă. Cuvântul „bojdeucă” în dicționar este explicat astfel: „casă țărănească mică, sărăcăcioasă”. Acum arată bine, nu mai e sărăcăcioasă. Cetățenii mai critici ar putea spune că alde Costel Alexe și ai lui au uitat să-i pună un infinity pool și un grătar elegant de prăjit vită Kobe. În rest, nimic din ideea de bojdeucă n-a mai rămas. E un resort de vizitat, un loc aspirațional pentru toți cetățenii români.

Nici măcar restaurarea dubioasă nu mi se părea o problemă. E și ciudat să iei fonduri europene ca să conservi sărăcia lui Creangă. Sărăcia nu poți s-o restaurezi. O trăiești. Dar ce se uită, se pare, e că Ion Creangă a ajuns în bojdeucă după niște ani grei, unii făcuți tot de biserică.

Creangă, cum știți, a fost preot. Doar o perioadă. A încercat preoția, pentru că nu era altă șansă pe vremea aceea de ascensiune pentru un țărănuș isteț, cu tatăl mort prea devreme și cu o familie rămasă pe cap. Numai că n-a durat. De aceea adevăratul scandal mi se pare ăsta: dacă ai restaurat aiurea, asta e!, poate nu ne duce capul mai mult, dar de ce să chemi Biserica Ortodoxă Română la inaugurare să-i facă celui mai simpatic antipopă slujbă? Creangă a fost un mare critic al Bisericii, un critic jovial, desigur, dar mai radical decât mulți. Cel mult, oamenii de la BOR puteau veni să-și ceară scuze.

Recomandări

Ce înseamnă pentru Ucraina, Orientul Mijlociu și China întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă

La lansarea bojdeucii, alături de tot felul de lideri politici a fost și Teofan, mare boss bisericesc din nordul Moldovei. N-a fost pentru Creangă, a fost să mai pupe niște mâini de finanțatori. Declarația aceasta, de exemplu, e mângâiere pentru Costel Alexe, nu pentru scriitor: „Această bojdeucă a născut discuţii şi controverse. O minune adevărată naşte întotdeauna discuţii”.

În 1872, mitropolitul Calinic l-a exclus pe Ion Creangă din cler pentru fapte incompatibile cu canoanele Bisericii Ortodoxe Române: frecventarea teatrului, tunderea părului. Mai mult, Creangă purtase pălărie! Așa ajunge să-și ia Creangă bojdeuca, pe care o pune pe numele partenerei de viață, Tinca. Începe un trai modest, pentru că fusese dat afară de popi din sistem. Intrase în preoție pe un făgaș clasic oportunist: ia o fată prea tânără de soție (care-l și părăsește) pentru că e fiică de preot, iar socrul îl ajută cu transferul către propria parohie.

Știa maică-sa ce știa de tot insista să se facă preot. Dar omul era exploziv, nu putea fi ținut în frâu.

Gândurile de parvenire ale lui Creangă se fărâmă brusc, pierde rapid și parohie, ba chiar și începutul de carieră didactică (nu era încă la putere prietenul Maiorescu, care să-l împingă înspre mai bine). Își scoate certificat de pauperitate după ce popa Calinic îl lasă fără sutană, ceea ce-i permite să-și deschidă o tutungerie și să-și ia măreața bojdeucă. Apropo, ar trebui să se fumeze în bojdeucă, dacă vrem să păstrăm spiritul lui Creangă treaz.

Recomandări

Kamala Harris, primul discurs după înfrângere: „Am pierdut alegerile, dar nu lupta pentru libertate. Aveți putere”

Când îl recitesc pe Creangă, mai ales cel din povestiri, constat că una dintre cele mai de preț moșteniri rămâne societatea lui de draci. Draci mici și mari, mai toți bătuți în cap, simpatici, derutați, draci care-ți dau speranță, pe care îi mai poți păcăli, îi mai poți fenta. Creangă s-a descurcat, a fost „amuzantul” Junimii, club de mari burghezi și de aristocrați latifundiari. A știut ce e sărăcia, a știut ce e boala (epilepsia a fost coșmarul care i-a bântuit viața matură), a știut să râdă. Cu dracii s-a descurcat. Cu Biserica Ortodoxă, nu.

De aceea, să văd știrea inaugurării bojdeucii cu sobor de preoți mi se pare cea mai nedreaptă știre de săptămâna asta. Lăsați, bre, omul să se odihnească. Ce căutați acolo? Ați venit să-l tundeți?

Notă: Sursa informațiilor despre  Ion Creangă: Dicționarul General al Literaturii Române, Academia Română, coordonator Eugen Simion

Urmărește-ne pe Google News