ComenteazăÎn ultimele zile, politicieni din tot spectrul politic, de la PSD, PNL și USR PLUS, au depus plângeri penale împotriva rivalilor electorali. Nicușor Dan împotriva Gabrielei Firea, Gabriela Firea, la rândul ei, împotriva lui Nicușor Dan, Șerban Nicolae și alți pesediști împotriva lui Nicușor Dan, dar și lideri USR PLUS împotriva Gabrielei Firea.
“Pentru prietenii mei, totul, pentru dușmani – legea”
Nici după atât timp, în care principala temă de dezbatere în societate au fost statul de drept și lupta împotriva corupției, nu reușim să depășim autoritarista meteahnă a fostului președinte venezuelean, Hugo Chavez- pentru prietenii mei, totul, pentru dușmani – legea.
Acesta este și motivul pentru care orice partid, odată ajuns la putere, a încercat să vicieze procesul de selecție pentru șefia parchetelor, punând în funcții procurori ascultători sau controlabili.
Printre exemple se numără Georgiana Hosu (actuala șefă DIICOT) sau Bogdan Licu (adjunctul Parchetului General, un procuror care știe ce tot mișcă în acel parchet)
Pentru clasa politică din România, justiția este bună câtă vreme este folosită drept bâtă în beneficiu politic.
Șerban Nicolae, luptătorul contra abuzurilor justiției care s-a răzgândit
O culme a acestei imposturi o reprezintă pesedistul Șerban Nicolae, cea mai stridentă voce împotriva ”abuzurilor DNA și statului paralel”, care a depus, recent, plângere penală împotriva candidatului la Primăria Capitalei, Nicușor Dan, pentru șantaj, abuz, trafic de influență.
Deși se plângea că DNA e o instituție folosită să regleze jocul politic și să distrugă PSD, Șerban Nicolae nu are nicio tresărire dacă practica pe care el o condamnă s-ar aplica dușmanului.
Sigur, la nivel de retorică politică, orice lucru este permis într-o democrație, iar a depune un denunț penal este un drept la care orice cetățean poate recurge.
Premierul Orban însuși a pățit așa ceva
În România, însă, lucrurile sunt aparte, ținând cont de trecutul recent al DNA care obișnuia să facă anunțuri publice în timpul campaniilor electorale, privind începerea urmării penale a unui candidat, ca ulterior acel candidat să fie achitat de o instanța de judecată.
Este chiar cazul premierului în funcție, Ludovic Orban, care anunța, în primăvara anului 2016, că renunță la candidatura pentru Primăria Capitalei, după ce procurorii DNA l-au acuzat pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței în scopul obținerii unor foloase necuvenite.
Între timp, judecătorii Înaltei Curți l-au achitat definitiv. Iar Orban nu a fost un caz izolat în timpul mandatului fostei șefe DNA, Laura Codruța Kovesi.
Chiar acum un an, în campania prezidențială, când era o luptă strânsă între Dan Barna și Viorica Dăncila pentru a intra în competiția ultimă cu Klaus Iohannis, au existat procurori care au anunțat, pe surse, că DNA a început un dosar in rem privind firmele candidatului USR, Dan Barna și nici după un an, instituția nu dorește să lămurească ce a fost cu acel dosar.
Mediul judiciar caută o soluție
Încercări timide de dezbateri despre cum ar trebui să se comporte parchetele în timpul campaniilor electorale au apărut, de-a lungul timpului, în mediul judiciar românesc. Ca principiu, polițiștii și procurorii au libertate totală și nu există constrângeri, în codul lor deontologic, privind timingul începerii unei anchete penale.
În Statele Unite însă, acolo unde statul de drept se bucură de o literatură foarte bogată, există o cutumă informală, la nivelul Departamentului de Justiție, ”veche de câteva zeci de ani”, așa cum susține jurnalistul american, premiat cu Pulitzer, David Rohde, în cartea sa, ”In Deep. The FBI, the CIA, and the Truth about Americas Deep State”, potrivit căreia, în intervalul celor ultime 60 de zile înaintea unui scrutin, polițiștii și procurorii să nu facă niciun fel de anunț public cu privire la investigațiile la care lucrează. Pentru a nu influența rezultatul alegerilor.
Nuanța este foarte importantă, procurorii se bucură de libertate pentru a investiga orice fel de personaj cu mize politice, dar în campania electorală, nu scurg informații referitoare la ea.
Cum au procedat americanii în 2012
Cutuma s-a aplicat în anul 2012, când Barack Obama a candidat pentru al doilea mandat, împotriva lui Mitt Romney.
În mai 2012, procurorii FBI au început o investigație sensibilă care îl viza pe șeful CIA, David Petraeus, numit în funcție de Obama, care avea o relație extraconjugală cu ofițerul Paula Broadwell și căreia îi oferise acces la informații clasificate, deși ea nu avea autorizații pentru ele.
Șeful FBI, Robert Mueller, împreună cu procurorul general, Eric Holder, au decis să nu facă publică investigația în desfășurare pentru a nu afecta rezultatul alegerilor prezidențiale.
Pe 6 noiembrie 2012, în ziua când Obama a câștigat alegerile – povestește jurnalistul american în cartea sa- FBI l-a informat pe James Clapper, șeful Comunității de Informații cu privirea la ancheta ce îl viza pe Petraeus, iar acesta l-a sunat pe Petraeus cu sugestia de a demisiona. Două zile mai târziu, Obama a acceptat demisia lui Petraeus.
Și ce au făcut în 2016 – complet diferit
Totuși, patru ani mai târziu, în prima campanie electorală a lui Donald Trump, noul șef FBI, James Comey, a spart acea cutumă veche și a anunțat public că deschide investigație împotriva democratei Hillary Clinton (anchetă închisă ulterior), care a și pierdut alegerile în fața lui Trump. În cartea sa de memorii, James Comey a încercat un proces de conștiință, prin care se întreba dilematic dacă a procedat corect atunci când a anunțat public acea investigație, dar a considerat că acțiunea sa a fost în deplină linie a libertății FBI.
”Indiferent ce ar afirma politicienii și comentatorii de presă, nu există reguli scrise privind modul în care FBI-ul și Departamentul de Justiție ar trebui să manevreze investigatorii când se apropie data alegerilor. Însă există o normă clară, pe care m-am străduit întotdeauna să o respect. Dacă este posibil, în timpul campaniei, trebuie să evităm orice acțiune care ar putea influența rezultatul alegerilor”, mărturisește James Comey, în cartea sa de memorii.
Drept concluzie, ar trebui să existe cutume informale în timpul campaniei electorale și pentru structurile de parchete din România?
O posibilă soluție
În opinia mea, e doar o părere, ar trebui ca responsabilitatea atât din partea clasei politice, cât și din partea parchetelor, care să capete aspectele unei cutume. Să naștem, ca societate, o înțelegere transparentă, legală și onestă.
Câtă vreme procurorii au libertatea și obligația să investigheze pe oricine doresc, nu văd o mare problemă în a face anunțul imediat după terminarea unei campanii electorale.
Sigur, aici nu discutăm despre flagranturi sau acte penale necesare. Ci despre dosarele dospite și comunicate în plină luptă politică.
Pe de altă parte, și clasa politică ar trebui să înceteze în a face denunțuri penale în momentele cheie, înaintea votului, ca să influențeze deciziile de vot ale electoratului.
Experiența ne spune că atunci când nu există, din păcate, niciun fel de fairplay în competiția politică, există marele risc să cazi chiar tu în groapa pe care o pregătiseși cu patimă altuia.