ComenteazăComparaţia eronată permite Gabrielei Firea, de exemplu, să se justifice în lupta internă din partid cum că ea “a dublat votul PSD”, deoarece atunci au ieşit cu 17%, iar acum cu 32%. La fel fac alţii prin ţară care trag ilicit spuza pe turta proprie, manipulându-şi adversarii interni sau externi.
Ca să vedem ce nu-i în regulă, exemplul menţionat al Bucureştiului e foarte bun. Este evident un fake news ce a spus fosta primăriţă, deoarece atunci PSD a avut 153.000 de voturi în Capitală, iar acum 210.000, ceea ce nu-i dublare după nici o logică (am rotunjit ca să nu ne pierdem în cifre inutile). Dincolo de cazul concret, nu există în România tipuri de alegeri mai puţin comparabile decât localele şi europarlamentarele, în general, deoarece:
1. În locale, primarii, structurile de activişti şi clienţii partidului se bat cu ghearele şi dinţii pentru propria soartă, funcţii, contracte; la europarlamentare, pe locali îi cam doare în bască de partid, fiindcă nu-i soarta lor în joc, în special în zonele unde votul e controlat clientelar, pe avantaje măsurabile, nu motivaţional-ideologic. Celelalte două tipuri de alegeri – parlamentarele şi prezidenţialele – pică cumva mai la mijloc, între aceste două extreme.
2. Efectul de demotivare al aparatului de partid a fost clar în 2019 în Bucureşti, unde niciunul din cei şapte primari PSD n-a prea tras şi n-a băgat resurse în campanie doar ca să trimită nişte atârnători de-ai lui Dragnea & Voiculescu la Bruxelles.
Gabriela Firea chiar era certată cu şeful de partid şi o făcea pe independenta, deci cine să fi adus voturi pentru listă atunci?
3. La locale nu pot vota studenţii şi ceilalţi fără viză; diferenţa în Bucureşti a fost de la 136.000 de voturi pe liste suplimentare în 2019 la 13.000 de voturi acum, deci o scădere de peste 10 la 1.
E clar că voturile alea nu prea avantajează, de regulă, PSD în marile centre universitare unde apare această asimetrie.
4. Sistemul de alianţe în care PNL şi USR-Plus şi-au împărţit cadidaturile de primari în Bucureşti, ori pe formula primar / preşedinte CJ prin ţară, a influenţat voturile pe listele de consilieri în feluri greu de evaluat ochiometric. Acolo unde un partid nu a avut candidat de primar, e posibil ca şi lista să fi ieşit un pic mai jos. Evident, la fel trebuie gândite lucrurile şi invers, în acele scrutinuri când PSD face alianţe electorale strategice cu împărţire de funcţii şi pierde din voturile directe, doar că de data asta nu a fost cazul.
5. În fine, contextul: mai 2019 au fost alegeri emoţionale, simbolice şi personalizate, masiv anti-Dragnea, încă în funcţie la ora aia, şi tot ce reprezentase el ca model de guvernare timp de doi ani şi jumătate.
Revărsarea furioasă a diasporei la urne a rezonat atunci cumva şi în electoratul de acasă. Toate astea au fost complet absente în septembrie 2020.
Firea, cu 3.000 de voturi în plus, Dan, cu 106.000 peste 2016
Dacă eram Gabriela Firea şi voiam să-mi apăr cauza, m-aş fi referit mai curând la localele din 2016, în care ea a luat 246.000 de voturi, pe care anul ăsta le-a sporit la 249.000. Numai că şi prezenţa la urne a fost acum cu 4% mai mare, deci creşterea se anulează; iar când vezi că adversarul direct Nicuşor Dan a urcat de la 175.000 la 281.000, gloria dispare cu totul.
În concluzie, dacă te uiţi la diferenţele de la cer la pământ între mai 2019 şi septembrie 2020 în ce priveşte baza electorală, contextul politic şi prezenţa la urne (scădere de la 53% la 37% în Bucureşti, de exemplu), devine uimitor ce concluzii beton trag unii, total lipsite de orice precauţii metodologice.
De fapt, specialiştii n-o prea fac, ci mai mult vedem asta în titluri superficiale din presă şi propaganda de partid.