Ce m-a speriat în ce a spus Iohannis la Guvern și cum m-am entuziasmat ascultând un discurs din SUA

O legătură între cele două scene există. Mi-am dat seama entuziasmându-mă în timp ce ascultam discursul lui Cori Bush. Nu e vorba doar despre charismă aici. E vorba despre ceea ce se cheamă îndeobște, într-un mod barbar, ”om simplu”. Cu doi copii, mamă singură, asistentă, Bush nu se dă vreo eroină, ea este o americancă de culoare care a trecut prin toate piedicile posibile, piedici pe care le recunosc și alte zeci de milioane.

Cum ar arăta un ”cetățean recognoscibil” în România? Nu trebuie să cauți profiluri caricaturale de tip ”Las Fierbinți”. Trebuie să te uiți pe statistici, s-o faci aproape științific. Portretul românului simplu: cele mai multe joburi sunt plătite sub o sumă decentă de întreținere (2.600 de lei pentru o persoană adultă – vezi aici), e mare aglomerația pe metru pătrat construit, mamele singure o duc foarte greu, mulți copii se culcă flămânzi, vreo 70% dintre români nu pleacă niciodată în concediu, iar câteva milioane trăiesc într-o zonă incertă, nici angajați, nici zilieri, migranți de multe ori neasigurați.

Și în SUA personaje precum Cori Bush sunt o excepție în lumea politică. Dar sunt. Oameni precum Bush, Ocasio-Cortez îți mai dau ceva speranță, au văzut cum e acolo jos și garanția lor e că nu vor uita ce e acolo. Doar oameni ca ele pot spune lucruri atât de frumoase precum ”vom avea grijă unii de alții până când vom fi cu toții liberi” și vor fi și crezuți de mase.

Recomandări

Castelul Peleș a ajuns o ruină în proptele. Casa Regală și Ministerul Culturii negociază molcom cine să rezolve problema care accelerează degradarea

Suferim de elitism păgubos

Întoarcem privirea către Parlament și Guvern, către politicienii de profesie în general, și constatăm că rata ”pornitului de jos” în România e mai mică decât în SUA, deși suntem o țară infinit mai săracă. Nu avem ”Cori Bush” în politica românească, deși avem o țară plină de destine precum cel al lui ”Cori Bush”. La noi, Cori Bush n-ar apărea la televizor, ar fi acuzată că n-are doctorat. În secret, am judeca-o că n-are destui bani.

Eu nu pretind ca Iohannis să nu fi făcut meditații ca un Sisif ca să-și asigure banii de căsuțe. Dar pretind ca empatia, dar și măsurile anti-COVID pentru o țară ca România, să țină cont de enumerările verificate statistic și științific. ”Omul simplu”, care o duce de la un salariu la altul, e verificat științific, poezia proastă e la Guvern, nu în datele INS, BNR etc. ”Românul statistic” e mult mai real decât majoritatea liderilor noștri politici.

”Românul statistic” ar fi înțeles și cum trebuie abordate niște măsuri anti-Covid. Pentru că e clar că suferim de elitism păgubos, că vin politicieni și specialiști care fac un mix de măsuri cum au văzut ei la știri, ceva combinații de Franța cu Germania și, gata!, livrăm Lockdown 2!

Recomandări

Primele clipe ale dezastrului din Spania. Șoferii din Valencia așteptau liniștiți la semafor | VIDEO

În România nu s-a studiat impactul primului lockdown, s-au luat doar decizii pentru câte un business prieten (ba o păcănea, ba o HoReCa, ba mai știu eu ce). Ori s-au cumpărat tablete mai scumpe ca în magazin, în numele solidarității, distribuindu-se complet aiurea: toți copiii dintr-un sector bogat din București au tabletă, ăia de la țară mai așteaptă.

Măsurile din Franța nu pot fi aplicate în țări cu venituri medii și mici

Un studiu apărut într-o publicație foarte respectată, dedicată sănătății (BMJ), ne indică toate aceste pericole ale deciziilor luate din avion, de politicieni și specialiști care au uitat că sub ei e o lume coomplexă, de cele mai multe ori deja făcută praf economic. S-au constatat următoarele:

Nu trebuie să calculezi doar câți oameni salvezi de virus, ci câți oameni salvezi în general, că te poți trezi că îi salvezi de COVID-19 și îi omori cu foamea – cum s-a întâmplat în India acum 5 luni. 

Țările sărace trebuie să analizeze complex daunele făcute de un lockdown, intervențiile să fie mai bine țintite ca să nu faci pagube și mai mari, ne mai spun autorii analizei citate.

Recomandări

Alexandr Stoianoglo, candidatul prorus la președinția Moldovei, sponsorizat cu bani din România. Afaceristul care i-a plătit o vacanță de lux

Recesiunile adâncesc inegalitățile și omoară oameni. Criza COVID a făcut deja mai multe victime decât criza din 2009. Situația e și mai perversă pentru că politicienii separă sănătatea de economie. Oamenii de știință citați spun foarte clar: atenție, ce măsuri se iau în Franța nu pot fi aplicate în țări cu venituri medii și mici! Nu pentru că oamenii ar fi primitivi și nedisciplinați, cum crede superficial Ludovic Orban. Ci pentru că acei oameni aveau probleme mai mari decât virusul încă înainte ca acesta să apară: nu aveau acces la medic, nu erau diagnosticați la timp, mureau (cum ne învață Eurostat despre România) oricum ”cu zile”.

În țările bogate scade mortalitatea pe timp de lockdown (mai puține accidente cardiace și accidente auto), dar în țări de rangul 2-3 (unde ne aflăm și noi), mortalitatea crește. Indiciile le luăm tot din țările bogate, dar din straturile sociale sărace. Afro-americanii se îmbolnăvesc în SUA de COVID în proporții foarte mari (condiții de locuire, muncă dificile, acces greu la sănătate).

În UK, amânarea operațiilor pentru pacienți aduce 4.700 de morți în plus anual; în SUA, amânările de analize și tratament cauzează 250.000 de decese. Acești oameni nu sunt prezenți în statisticile COVID, dar astfel de categorii au fost lovite și mai crunt anul ăsta. Noi de ce nu lucrăm cu astfel de date?

Să mai vorbim despre soarta migranților? Adică și despre milioanele de români supraexploatați și superîncercați în această perioadă? Dacă nu vorbim noi, Guvernul sigur nu va vorbi.

Nu iei măsuri fără calcule cât poți de precise și explicații amănunțite. De ce e mai ușor să închizi piețele și să nu închizi supermarketurile?  De ce reduci orarul magazinelor? Nu ai învățat nimic din prostia cu lockdown pentru vârstnici și înghesuirea lor pe două ore în spații publice?

Argumentele aduse de liderii noștri politici sau liderii ”crizei” sunt mereu extrem de aproximative.

Nu poți supraveghea o piață? De ce? N-avem destule cheltuieli cu Ministerul de Interne? Sau ai prea mulți polițiști încurajați să-și bată joc de meseria lor – adică să lovească cu amendă și baston, în loc să facă prevenție.

De ce închizi la 9? Ai date că se înghesuie lumea la 11 noaptea în magazine?

Câți angajați pot trece complet la telemuncă? Câți ai în mediul informal? Ce date ai despre munca la negru (că doar industria construcțiilor bubuie, în timp ce se dau plini de șomeri tehnici)? Câți s-au îmbolnăvit la muncă, nu la distracție?

Iohannis trimite  “națiunea puternică” la vot

România suferă în moduri infinit mai diverse decât își poate imagina un medic sau un politician din centrul Bucureștiului. Glasurile critice care mai vin de jos în sus se scufundă imediat în eticheta de ”conspiraționist”. Vă amintiți ce rapid au trecut la eticheta de ”conspiraționism” și politicienii, și ziariști jenanți ai puterii în cazul ”scandalului sparanghel”, imediat l-au trecut la categoria ”conspirații sponsorizate de ruși”.

În fine, Iohannis m-a speriat de-a dreptul cu ceva ce n-am mai auzit de ceva timp: ”națiune puternică”! A spus-o joi seară, la Guvern.

Luăm măsuri, dar facem și alegeri pentru că suntem națiune puternică. Vom fi o națiune puternică atunci când unul care stă la adăpostul funcțiilor și averilor va fi măcar din când în când pus cu botul pe labe de câte o voce care știe cum e prin lumea aia reală plină de cozi, restanțe, datorii, patroni abuzivi, clasă de mijloc indiferentă și/sau nesimțită. Tocmai de aia, din alegerile americane nu m-au interesat nici Trump, nici Biden, ci confirmarea unei tendințe antisistem sănătoase și cu adevărat dătătoare de speranță, reprezentată de femei precum Cori Bush.

Urmărește-ne pe Google News