ComenteazăSpoturile video din campania de informare „Și eu mă vaccinez”, care sunt adaptate ca mesaje și pentru difuzările radio, par să fie făcute pe colțul mesei. În grabă, superficial, fără viziune.
Opțiunea comanditarului campaniei de informare publică, Guvernul României, este corectă, ca la carte: se aleg lideri ai sistemului medical, profesioniști, medici cu mare vizibilitate în spațiul public, care trebuie să transmită mesaje de încredere și siguranță pentru vaccinarea anti-COVID.
Numai că, în practică, frazele spuse (citite de pe prompter) de „vedetele” campaniei „Și eu mă vaccinez!” par să fie scrise de un copywriter care și-a făcut documentarea pe Google.
Iar medicii au acceptat textele puse în față, regia și spun (recită) niște generalități împachetate într-un limbaj rece, de plastic, arid, plin de banalități, irelevant. De aici, percepția de făcătură, niște spoturi care se uită imediat după ce au fost difuzate.
Au ales să fie banali
Un spot, fie că este o reclamă la un detergent de rufe, fie că face parte dintr-o campaniei de informare, trebuie să atragă atenția, să iasă în evidență, să fie memorabil. Altfel, este un eșec. De aceea ne enervează publicitatea, în general: pentru că ne lovește, ne provoacă, ne zgândărește, nu ne lasă să moțăim.
Tocmai de această boală suferă spoturile din campania „Și eu mă vaccinez!”: nu sunt memorabile. Sunt banale. Medicul Valeriu Gheorghiță spune: „România este pregătită să asigure un mediu favorabil, un mediu sigur pentru fiecare persoană care dorește să se vaccineze împotriva COVID-19”. Ideea este corectă: trebuie transmisă încrederea că „mediul este favorabil și sigur”.
„Sincron” și „compatibil”, noua „implementare”
Apoi, ne precizează: „Am organizat activitățile logistice necesare pentru recepția, stocarea și distribuirea vaccinului prin acțiuni sincrone și compatibile” cu cele din țările Uniunii Europene… Aha, suntem pe aceeași linie cu UE, e bine! Dar cât de relevante sunt cuvintele „sincrone” și „compatibile” pentru ca publicul să priceapă, rămâne doar ca un studiu sociologic să răspundă, dacă se va face, ca să măsoare impactul acestei campanii. În realitatea crudă a României, în contrast cu ce-a spus Valeriu Gheorghiță în spot, s-a văzut cât de „sincrone” și „compatibile” au fost acțiunile de distribuție a vaccinului în cutiile de pizza. Dar aici vorbim despre comunicare.
Vă mai amintiți cum, de-a lungul anilor, termeni prețioși precum „implementare” sau „convergență” au ajuns să irite publicul. Din păcate, repetăm erorile.
Într-un alt spot, medicul pediatru Mihai Craiu spune: „Vaccinurile sunt sigure și eficiente” și crede, „ca medic și părinte, că este posibil să ajungem la normal”. Ideea este corectă: trebuie să transmiți speranțe poporului! Numai că atitudinea scorțoasă (așa sunt medicii, scorțoși!), rece, cu exces de prețiozitate, fără nicio urmă de emoție, transformă spotul într-o banalitate. Cu ce rămân din ce-a zis Craiu? Că el e medic și părinte și că este posibil să ajungem la normal, dacă ne vaccinăm.
Un registru de plastic
Medicul Beatrice Mahler ne amintește că „anul acesta (2020) a însemnat o viață cu restricții, a însemnat suferință și vieți pierdute”.
Știm, nu mai era nevoie să ne spună, dar autorii spotului au ținut ca medicul să ne amintească, să ne impresioneze cu… generalități. „Putem schimba acest lucru”, precizează Beatrice Mahler, dacă ne vaccinăm. Și această idee este bună: o soluție salvatoare, adică vaccinarea! Dar și în acest caz, regia solemnă, discursul lipsit de autenticitate și emoție torpilează spotul și-i taie orice putere de a fi memorabil.
Medicul Adrian Marinescu se străduiește să fie pe înțelesul românilor: „O lume întreagă și-a pus mintea la contribuție pentru a obține un vaccin într-un timp-record”. Este o alegere inspirată sintagma „și-a pus mintea la contribuție”, mai pe mintea românilor. Dar ce urmează se înscrie în același registru de plastic și banalități, care-l pierd pe telespectator: „…au reușit acest lucru pentru că au plecat de la o experiență bogată din ultimii ani cu ceea ce înseamnă virusurile din familia coronavirus…”.
Medicii din campania de informare „Și eu mă vaccinez!” par să fie aduși cu forța în această afacere, cu arcanul, nu există niciun gest ori frază care să certifice că a fost dorința lor de a mărturisi, de a încuraja și de a transmite idei puternice ori emoții memorabile.
Mesajele seamănă cu interviurile pe care acești medici le dau zilnic la radio și TV. Spoturile n-au elementul de noutate și originalitate.
Puși în fața camerelor, ei par sunt niște activiști cu propaganda, niște actori improvizați, care își spun „poezia”, trebuie s-o facem și pe asta! E cam greu să cobori din turnul aroganței printre oameni (pacienți). Oricât s-ar forța să explice cu empatie, vezi sforțările patetice ale doamnei Beatrice Mahler, se recunoaște cusătura și improvizația. Când sunt puși să vorbească firesc, ei dau rateuri și devin niște… roboți.
Apropo de gesturi, cred că regizorul a greșit când i-a lăsat să dea din mâini și să și le țină în aceeași poziție (de seminar, de conferință). Datul din mâini nu-i ajută să-și impună mesajele și să fie convingători. Se vede de la o poștă că nu sunt gesturi care vin dinlăuntrul sufletului.
Nu știu de ce, dar aceste spoturi îmi amintesc de recitatorii de pe vremea lui Ceaușescu, numai că aceia erau mult mai „înflăcărați”, sigur, aveau „talent” de mâncători de rahat!, dar medicii noștri sunt mult mai liniștiți, anesteziați, chiar lipsiți de vlagă, puși în ipostaze inconfortabile, artificioase. (Poate a fost indicația regizorală, poate e percepția mea greșită, sub presiunea unor amintiri ale generațiilor care au văzut vechile spectacole!)
Asta nu înseamnă că reproșăm acestor medici lipsa talentului actoricesc. Sunt mai buni în lupta cu virusul decât în lupta cu emoțiile din fața camerelor TV. Ei și-au bifat acțiunea, conform indicațiilor (proaste), care au eliminat orice urmă de autenticitate și emoție. Spoturile nu sunt memorabile. Se vor pierde în zgomotele, isteriile și banalitățile ridicate la rang de probleme majore ale societății românești.
Niște clipuri prea cuminți pentru o societate zdrăgănită la cap și prea timide pentru o problemă de viață și de moarte.
O campanie de comunicare este bună dacă își atinge obiectivele. Rămâne de văzut (ca să folosesc un șablon des folosit în analizele și în datul cu părerea în presă) dacă aceste spoturi își vor atinge obiectivele. Studiile de cercetare post-campanie vor certifica eficiența acestora: dacă au reușit să-i conștientizeze și, de ce nu?, să-i convingă pe români să se vaccineze.