ComenteazăPentru că a renunțat la rigiditatea nedemocratică a lui ”Puneți întrebarea și gata!”, acceptând revenirea jurnaliștilor unde era neclar, președintele Iohannis a generat o discuție sănătoasă despre o situație bolnavă. Cu formatul îmbunătățit, mai multe teme au putut fi dezvoltate la conferința de presă, una e cea a deceselor din spitalele noastre.
România are 3,1 morți de COVID la 100.000 de locuitori în ultimele 14 zile. Suntem campioana sumbră a Europei.
Cu excepția Bulgariei și Spaniei, care și ele au de două ori, respectiv de trei ori mai puțin morți ca noi, nici o altă țară nu atinge cota de 1 deces la 100.000 de locuitori. Toate datele sunt aici și aparțin Centrului European de Combatere a Bolilor
În fața recordului îndoliat, președintele a vorbit despre responsabilitatea PSD și a cetățenilor. A repetat și acea frază care sună ciudat, dacă nu vreți să ajungeți în spital, protejați-vă!
Numai că aici nu vorbim despre numărul de infectări, ci despre rata de mortalitate. Românii pot fi priviți drept indisciplinați, deși și asta e de discutat de vreme ce doar 1 din 25 s-au infectat, așa cum sună studiul de prevalență citat de Nelu Tătaru.
Oricum am lua-o, indisciplina cetățenilor funcționează ca argument al autorităților până când omul intră în spital. După aceea, alții sunt factorii care fac ca pacientul să trăiască sau să moară. Iar noi murim mult. Cel mai mult din Europa, de COVID.
În Spania au fost diagnosticate de 3 ori mai multe cazuri, raportat la populaţie, decât în România, iată că și ibericii sunt indisciplinați, însă spaniolii au avut şi de 3 ori mai puţine decese COVID-19. Iar ei nu au PSD! Serios, ca președinte nu poți să-ți explici lumea exclusiv prin demonizarea PSD.
Rata mortalității ține de un sindicat de factori. Și despre acest complex merită vorbit. Dar nu avem date. La peste 6 luni de la începutul pandemiei, guvernul Orban nu are o statistică a infecțiilor intraspitalicești asociate deceselor de COVID-19.
În continuare neraportate, infecțiile nosocomiale sunt însă tot acolo, în principal în sălile de ATI. Sigur că nu doar ele contează.
Starea de sănătate generală a populației, lipsa de proceduri a sistemului medical, numărul insuficient de medici, mai ales la specialitățile critice, toate contribuie la situația noastră critică.
Tocmai de aceea, dacă încremenim în teoria poporului indisciplinat de la ATI, ratăm discuția esențială: cea a sistemului medical, a procedurilor, a managerilor cu care rămânem și când se va termina pandemia.