ComenteazăDin senin, între Kiev și Chișinău a avut loc un schimb de replici în miezul conflictului ruso-ucrainean. Vicepremierul Irina Vereșciuk a acuzat Republica Moldova că încearcă să fie loială și Kievului, și Moscovei, iar Chișinăul a răspuns că face tot ce-i stă în puteri pentru a susține Ucraina și refugiații ucraineni.
Kievul are așteptări mult mai mari față de Chișinău și nu înțelege de ce politicienii moldoveni nu sunt fermi și nu spun lucrurilor pe nume. Ucraina cere multe, iar Chișinăul explică de ce nu poate să le ofere. Situația pare blocată, existând tot mai multe nemulțumiri în mediile politice, militare și economice ale societății ucrainene, dominată de narațiunile Administrației Prezidențiale Zelesnki.
Atacul lui Vereșciuk
Vicepremierul ucrainean Irina Vereșciuk s-a arătat iritat de faptul că Republica Moldova a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană concomitent cu Ucraina, spunând că este ca un „vagon de tren” agățat de locomotiva ucraineană.
Într-un interviu pentru Jurnal.md, Irina Vereșciuk a invitat-o pe Maia Sandu să viziteze Ucraina, să se convingă că trebuie luate decizii mai dure față de Rusia, adăugând că Republica Moldova este protejată de Ucraina, de „femeile noastre care-s violate”.
Moldova a primit mai mulți refugiați decât Slovacia, care e de cinci ori mai bogată
Președinția Republicii Moldova a răspuns acuzațiilor oficialului ucrainean, susținând că Chișinăul ajută Ucraina „cum poate mai bine”, „oferind adăpost la mai mult de 90.000 de refugiați din Ucraina”.
Chișinăul precizează că a condamnat din prima zi agresiunea Federației Ruse, a calificat atrocitățile de la Bucha și din alte localități drept crime împotriva umanității, susține poziția Ucrainei la ONU și respectă sancțiunile financiare impuse la nivel internațional.
Premierul Republicii Moldova, Natalia Gavriliţă, a declarat că ţara sa este alături de Ucraina cu ajutoare umanitare, însă sprijinul militar în faţa invaziei ruse trebuie să vină de la ţări cu posibilităţi mai mari.
Ambasadorul Republicii Moldova la Kiev, Valeriu Chiveri, a menționat că „declarațiile bazate pe emoții și rupte de realitate nu vor ajuta, ci, dimpotrivă, doar vor dezbina”.
Acestea sunt pozițiile unei țări, Moldova, care, conform datelor la zi ale Agenției pentru Refugiați a ONU, a primit prin granițele sale 426.000 de refugiați ucraineni, în timp ce Slovacia, de pildă, a primit 342.000 de refugiați. PIB-ul Slovaciei este de 5 ori mai mare decît al Republicii Moldova.
Conform acelorași date oficiale, Ungaria a fost tranzitată de doar 10% mai mulți refugiați ucraineni decât Moldova, în condițiile în care PIB-ul Budapestei, de data asta calculat pe cap de locuitor, e de trei ori mai mare decât al Chișinăului. Țări mult mai puternice, ca populație, economie, armată, au primit, relativ la această forță, mult mai puțini refugiați.
Strategia Zelenski este de a cere mai mult
Declarațiile Irinei Vereșciuk se încadrează perfect în strategia Kievului de a cere o susținere maximală pentru sine (ajutoare umanitare, financiare, militare, tehnice) și sancțiuni cât mai dure pentru Rusia.
Volodimir Zelenski, luând cuvântul în parlamentele mai multor state, le-a cerut marilor companii să se retragă de pe piața rusă, să nu mai finanțeze agresiunea militară, criticând, de exemplu, Germania pentru Nord Stream-2 sau Ungaria pentru că „nu este alături de Ucraina în aceste clipe grele”.
Zelenski a criticat decidenții politici din statele occidentale, iar acest stil de discurs a fost preluat de membrii echipei sale.
Numai că Vereșciuk nu are nici charisma, nici autoritatea și nici inteligența politică a președintelui Ucrainei.
Vicepremierul ucrainean a aplicat aceeași metodă ca a șefului său când a fost vorba despre Republica Moldova, fără să aibă vreo reținere. Strategia Kievului este de a cere cât mai mult pentru a obține o solidaritate internațională cât mai mare. Administrația Zelenski se bazează pe principiul: mai bine cerem mai mult ca să obținem minimul necesar. Acest stil de activitate este unul logic și justificat, luând în calcul starea complicată din Ucraina în urma agresiunii Federației Ruse.
Dar când mai mult arăți cu degetul decât să spui mulțumesc, mai ales către cei săraci, care fac tot ce pot, asta lasă urme.
6 avioane MiG-29 nefolosite de Moldova
Societatea ucraineană s-a arătat iritată pe Republica Moldova, după ce în presa de la Kiev a apărut informația că Guvernul de la Chișinău a refuzat să vândă Ucrainei cele 6 avioane MIG-29, moștenite de la URSS, de care forțele armate ucrainene au nevoie.
Ucrainenii nu au luat în calcul analizele occidentale care susțin că, în această fază a războiului, avioanele vor fi rapid doborâte de ruși.
Chișinăul ar dispune de 6 avioane, de care nu se mai folosește de câteva decenii. Sursele citate de presa ucraineană susțin că autoritățile Republicii Moldova ar fi explicat că nu oferă aceste avioane contra cost Ucrainei pentru a nu strica relațiile cu Rusia.
Moldova nu a apărut pe lista statelor neprietenoase a Kremlinului
De asemenea, jurnaliștii ucraineni menționează că în martie, guvernul rus a actualizat lista oficială a „țărilor neprietenoase” împotriva cărora Moscova intenționează să ia „contramăsuri”.
Lista include 48 de țări din întreaga lume, dar nu și Republica Moldova. Pe acest fond, revenind la avioane, Kievul nu a înțeles explicațiile oficialilor de la Chișinău care au argumentat că oferirea aparatelor MIG-29 ar fi o încălcare a statutului de neutralitate a Republicii Moldova.
Treptat, aceste discuții s-au transferat din presa centrală ucraineană la nivelul discuțiilor politice, materializându-se în declarația vicepremierului Irina Vereșciuk.
„Trenul ucrainean” vrea să scape de „vagonul moldovenesc”
Pretențiile Kievului față de Republica Moldova în domeniul integrării europene pot fi considerate o încercare de a obține un tratament special din partea UE și o aderare rapidă pe motiv de război.
Kievul nu vrea să fie tratat la pachet cu Chișinăul. Zelenski a declarat de mai multe ori că ucrainenii plătesc cu viața pentru opțiunea lor europeană. De aici ar reieși, după logica Kievului, că unii mor pentru Europa, iar alții se tem să-și strice relațiile cu Federația Rusă.
Vrând-nevrând, Ucraina nu vede în Republica Moldova un partener pe calea europeană, ci un „vagon de tren” agățat de locomotiva ucraineană.
Republica Moldova: între ciocanul agresiunii ruse și nicovala societății dezbinate
Kievul nu poate să înțeleagă că autoritățile de la Chișinău sunt între ciocan și nicovală.
Primejdia cea mai mare pentru Chișinău nu este o eventuală degradare a relațiilor cu Moscova, ci pierderea controlului asupra societății, mult mai dezbinate decât cea din Ucraina.
Practic, o sărăcire și mai mare, stoparea livrării gazelor și alte metode de care Rusia dispune ca presiune contra Moldovei ar aduce la putere un guvern pro Putin. Cum au mai fost în Moldova.
De aceea mesajele Președinției și ale Guvernului de la Chișinău din ultima vreme au fost de coalizare și minimizare a elementelor ce dezbină. Societatea moldovenească nu este cea ucraineană.
În Ucraina, narațiunile anti-ruse sunt la modă de 8 ani de zile. Au fost blocate posturile rusești de televiziune, rețelele de socializare din Rusia, au fost închise partidele politice finanțate de Moscova, a fost interzisă ideologia comunistă, iar Federația Rusă a fost numită stat-agresor de Parlamentul de la Kiev în contextul evenimentelor din Donbass și Crimeea.
Multe sărbători sovietice au fost schimbate cu altele, ucrainene, decomunizarea din Ucraina fiind dur criticată de Vladimir Putin în preajma declanșării războiului din 24 februarie.
În Republica Moldova, societatea este mult mai divizată când este vorba de Rusia: oamenii privesc liber posturi rusești de televiziune, citesc agenții de presă de la Moscova, exact cele interzise în Ucraina. O parte a populației ține cu sfințenie la simbolurile comuniste, criticând chiar și recenta hotărâre a Parlamentului de a interzice purtarea Panglicii Sfântului Gheorghe ca simbol al ocupanților.
De aceea, conducerea de la Chișinău nu poate striga în voce tare, cum este obișnuit să facă Kievul, că Rusia este un agresor, și că vrea răsturnarea regimului dictatorial Putin.
Aceste mesaje rostite la Chișinău, într-o societate dezbinată, ar minimiza susținerea electorală a guvernului pro-european și ar consolida opoziția pro-rusă.
Cine tace și face ce poate…
Nu toți analiștii din Ucraina susțin poziția vicepremierului Vereșciuk față de Republica Moldova. Unii au numit lupta Republicii Moldova împotriva agresiunii ruse ca fiind una demnă de tactica folosită „de partizani”, însemnând respectarea sancțiunilor, relațiile limitate cu companiile ruse, blocarea spațiului aerian.
Chișinăul a ales să tacă, dar și să facă ce poate fără să jignească Rusia sau fără să respingă electoratul care mai este dominat de nostalgiile sovietice.
Din motive geografice, Republica Moldova respectă și se aliniază informal la majoritatea sancțiunilor occidentale. Relațiile comerciale cu Rusia sunt la pământ din motivul acțiunilor militare din țara de tranzit, Ucraina, conexiunile aviatice cu Rusia sunt blocate din același motiv, piața se orientează tot mai mult spre UE ș.a.m.d.
Acest fapt a fost menționat de analiștii politici din Ucraina, dar nu a devenit un argument convingător pentru Kiev, care așteaptă MIG-uri 29 și declarații anti-rusești mai dure la Chișinău.
Pericolul apariției unor regimuri pro Putin în estul Europei
În esență, Ucraina cere Republicii Moldova nu doar mai multe decât aceasta poate oferi. Ci cere ceva ce-i poate aduce chiar Ucrainei o țară ostilă în coastă. Modelul acesta de înfruntare a mai avut loc, tot cu regimul rusesc în prim plan, acum 70 de ani. După terminarea Celui de-al Doilea Război Mondial, a început Războiul Rece.
Pentru Occident, pericolul nu era acela ca Rusia să atace țările din vestul Europei, fostele lor aliate contra Germaniei naziste. Ci acela ca, pe baza nemulțumirilor post război, polarizărilor politicie și sărăciei, să vină la putere în Vest regimuri de stânga radicală, simpatizante sau aflate sub controlul comuniștilor de la Moscova.
În bună măsură, planul Marshall și politicile publice ale Occidentului au vizat creșterea prosperității propriilor societăți, astfel ca să reducă din divizarea ideologică și să ofere speranță. Este exact ceea ce, astăzi, nu s-ar întâmpla în Moldova, dacă ea ar lua deciziile în funcție de reproșurile Kievului. S-ar naște, dimpotrivă, efectul invers, al radicalizării.
***
Autorul acestui articol, Marin Gherman, are 35 de ani și a scris vreme de 14 ani în presa de limbă română din Cernăuți, Ucraina. După ce războiul a început, ziaristul a venit, împreună cu familia, în România. Au hotărât să locuiască, să lucreze și să continue școala copiilor aici. Marin s-a adăugat echipei Libertatea.