De ce unionismul lui Simion este periculos pentru România 

Este evident că Marcel Ciolacu și-ar dori o finală cu George Simion, în care el s-ar defini personajul pozitiv pro-european în antiteză cu cel care întruchipează ideile politice suveraniste eurosceptice. Toate vulnerabilitățile lui Ciolacu, care împiedică o parte din electorat să îi ofere votul, s-ar putea estompa în fața pericolului extremist, iar românii ar fi invitați – a câta oară?! – să renunțe la propriile standarde electorale și să voteze răul cel mai mic. 

Această finală electorală facilă pentru Marcel Ciolacu ar aduce însă și un risc pentru democrația românească, și anume punerea pe agenda publică a temei unioniste, care nu a fost explicată suficient românilor pentru a înțelege de ce este ea una periculoasă pentru România. Din contră, unionismul are încă putere de seducție electorală și este confundat în mod fals cu patriotismul. 

De altfel, tema unionistă a fost deja pusă în atenția electoratului acum câteva zile, în disputa dintre premierul Marcel Ciolacu și președintele Comisiei de control a SRI, Ioan Chirteș, când premierul a cerut demisia acestuia, pentru că declarase că există dovezi clare că George Simion a avut întâlniri cu agenți GRU și că aceasta ar fi cauza pentru care Simion ar fi primit interdicție din partea Ucrainei și Republicii Moldova să pătrundă pe teritoriile acestor state. În contrareacție, Ciolacu a publicat un document al serviciilor secrete ucrainene care atestă că Simion ar fi primit interdicția de a intra în Ucraina din cauză că a promovat „ideologia unionistă care neagă legitimitatea frontierei de stat a Ucrainei”. Argumentul este valid și în privința interdicției primite de către Simion din partea serviciilor de securitate ale Republicii Moldova. 

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea. Mulți români cred că președintele se ocupă de Economie și Sănătate

Nu este spion rus, este un unionist a devenit astfel mesajul subliminal cu care Marcel Ciolacu a ales să îl apere politic pe Simion în fața acuzațiilor liderilor PNL care sugerează că liderul AUR ar fi colaborator al regimului de la Kremlin. 

Din această eroare logică reiese faptul că unionismul promovat de Simion ar fi, totuși, o ideologie politică acceptabilă, în raport cu acuzațiile mult mai reprobabile de colaborator al rușilor. 

De ce ideologia unionistă este periculoasă pentru securitatea națională 

În primul rând, trebuie explicat faptul că, și dacă ar exista dovezi clare că Simion s-ar fi întâlnit cu ofițeri ai serviciilor secrete rusești, câteva întâlniri cu acești spioni ruși nu te fac suspect a fi încălcat vreo lege a niciunui stat din această lume. Pentru a fi investigat pentru infracțiuni contra securității statului săvârșite în colaborare cu alți agenți străini, autoritățile ucrainene și moldovenești ar fi trebuit să strângă probe solide care să ateste că Simion ar fi plănuit și premeditat împreună cu ei acțiuni care să fi subminat suveranitatea și integritatea teritorială ale acestor state. 

Recomandări

Minodora Ilie, fostul ginere al lui Mugur Isărescu și generali din armată și servicii, implicați în procesul dintre statul român și foștii angajați Petrom. Miza: 3 miliarde de euro

În schimb, autoritățile ucrainene l-au acuzat pe Simion că a încălcat legea ucraineană privind integritatea teritorială și implicarea în afacerile interne ale statului vecin de unul singur, nu împreună cu alți ruși. În același timp, e bine de amintit profilul ideologic și al ideologilor și politicienilor ruși sancționați la fel ca Simion în baza aceleiași legi de către autoritățile de la Kiev. 

Încă din anul 2006, Kievul i-a declarat personae non-gratae pe ultranaționaliștii ruși Aleksandr Dugin,  Konstantin Zatulin și Vladimir Jirinovski. 

Cei trei ultranaționaliști ruși au primit interdicția pe care o are și Simion pentru că participaseră la manifestații anti-NATO în sudul Ucrainei și au avut, la acel moment, declarații revizioniste privind legăturile istorice ale Crimeii cu Rusia. 

În anul 2016, Serviciul de Stat al Ucrainei a interzis intrarea în țară a aproape 140 de figuri culturale ruse pentru activități și declarații care contraveneau intereselor Ucrainei. În fapt, actorii ruși justificau anexarea ilegală a Crimeii folosindu-se de instrumente de propagandă culturală. 

Serviciile secrete rusești au încurajat încă de la începutul anilor 90, după dizolvarea URSS, când aceste două state au devenit state suverane și independente, acțiunile politice revizioniste, indiferent din ce regiune a Europei ar fi venit ele și indiferent cum sunt definite ele în plan local. 

Recomandări

Emanuela Ignățoiu-Sora, feministă: „Asistăm de multă vreme la adevărate mișcări de restrângere a drepturilor femeilor și realegerea lui Trump nu va duce la o calmare a acestora”

Conceptul de „unionism” nu există în domeniul relațiilor internaționale. Terminologia este o invenție românească pentru a defini o ideologie revizionistă care exploatează sentimentele de nostalgie istorică față de teritoriul pe care îl avea România interbelică (România Mare, sau România dodoloață), înaintea Pactului Ribbentrop-Molotov, în urma căruia țara noastră a fost obligată să cedeze teritorii sovieticilor: Basarabia, pe care sovieticii au proclamat-o RSS Moldovenească, și partea sudică a Basarabiei, Bugeacul, și nordul Bucovinei, alipite la RSS Ucraineană. 

În literatura de specialitate, unionismul poate fi încadrat la categoria mișcărilor secesioniste unilaterale. Există două forme de secesiune, cea consensuală (când teritoriul se rupe de țara-mamă cu acordul acesteia, așa cum a fost cazul proclamării independenței Eritreei prin ruperea de Etiopia în anul 1993 sau Sudanul de Sud rupt cu acordul statului-mamă Sudan în anul 2011) și secesiune unilaterală.

În schimb, secesiunea unilaterală se întâmplă atunci când anexarea teritorială se face împotriva voinței statului-mamă, așa cum este speța Ucrainei, dublat în acest caz de agresiune militară, care, din anul 2014, luptă cu regimul dictatorial de la Kremlin pentru că anexează în mod ilegal bucăți teritoriale ucrainene.

Unionismul militează pentru revenirea României la granițele interbelice. Cum s-ar putea ajunge la acest obiectiv politic? Ideologia unionistă nu oferă explicații. Ce trebuie să înțeleagă românii este că, din momentul în care Ucraina și Republica Moldova au devenit state suverane, în limitele unui teritoriu recunoscut la ONU, orice acțiune politică ce are drept scop destrămarea teritorială a acestor state, fără a avea acordul lor, reprezintă infracțiune contra securității acelor state. 

Literatura de specialitate a relațiilor internaționale tratează în același timp fenomenul statelor divizate, un fenomen apărut după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, în perioada Războiului Rece. Însă speța României și Republicii Moldova, formată din vechea Basarabie, nu intră în categoria statelor divizate. Contextul geopolitic în care s-ar fi putut produce reunificarea, în baza unui demers democratic, ar fi fost anii 90, imediat după disoluția URSS, dar acest moment a fost ratat politic.

După anul 1945 și până în prezent, au existat câteva cazuri de reunificări între două state, prin disoluția unuia dintre ele. Astfel de exemple sunt Tanzania (1964), Republica Vietnam (1975), Germania (1990) și Republica Yemen (1990), fiecare caz având propriile particularități. Cum, de altfel, după terminarea Războiului Rece, au existat câteva cazuri de disoluții statale (URSS, Iugoslavia, Cehoslovacia) în urma cărora au luat naștere state independente și suverane noi.

O reunificare a României cu Republica Moldova, prin organizarea unor referendumuri democratice în ambele state și acceptarea disoluției statului moldovenesc de către cetățenii moldoveni și clasei politice moldovenești ar fi un demers extrem de complex, aproape imposibil de pus în practică, în condițiile în care România face parte din NATO și UE și ar fi obligată să ceară acceptul tuturor statelor care fac parte din aceste organizații ca România să își poată lărgi suprafața teritoriului care apare în tratatele de aderare. În contextul războiului rusesc de agresiune împotriva Ucrainei, reunificarea României cu Republica Moldova devine o utopie. Problema nerezolvată a Transnistriei ar reprezenta un obstacol în plus.

La nivel de ideologie, nu există nicio diferență între revizionismul lui George Simion și revizionismul regimului de la Kremlin care a anexat ilegal Crimeea (în baza acelorași apeluri nostalgice la măreția Imperiului rus, când peninsula făcea parte din el), același regim Putin care a semnat, acum doi ani, decrete, pe care le numește în mod fals „tratate de aderare”, prin care Rusia dorește anexarea ilegală a patru teritorii ucrainene ocupate parțial de Moscova: Luhansk, Donețk, Herson și Zaporojie. Acțiunea lui Putin are drept corespondent românesc proiectul de lege al Dianei Șoșoacă prin care cerea anexarea unor teritorii ce aparțin Ucrainei, moment în care Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei a reacționat, catalogând-o drept o „persoană care reprezintă o amenințare la adresa securității naționale”.

Indirect, Marcel Ciolacu încurajează o temă din linia de propagandă a Kremlinului

Apelul unionist la România dodoloață seamănă la nivel ideologic cu apelurile rusești la reconfigurarea „Lumii ruse”, un concept revanșard, cu scopul de a readuce granițele sau influența Rusiei la nivelul Uniunii Sovietice și al Imperiului Rus. 

Diferența dintre Simion ca actor politic și Putin constă în faptul că primul este un politician de opoziție, fără putere decizională, care la acest moment cere voturi în campania prezidențială pentru a legitima în fața poporului ideile unionismului, pe când Putin, aflat la cârma unei puteri nucleare, le-a pus deja în mod autoritar și ilegal în practică. 

Mai mult, având în vedere faptul că iliberalul Donald Trump tocmai a câștigat președinția Statelor Unite, un suporter al „cedărilor teritoriale” din partea Ucrainei, pentru a obține un ipotetic acord de pace cu Rusia invadatoare, o problemă europeană în plus, pusă în brațele liderilor europeni de către unionistul George Simion este tot ce i-ar mai lipsi Uniunii Europene în următorii patru ani. 

În contextul ascensiunii fără precedent a facțiunilor politice iliberale atât în UE, cât și în Statele Unite, încurajarea directă sau indirectă a unor idei politice de revizionism teritorial de către liderul PSD Marcel Ciolacu devine o iresponsabilitate cu nimic diferită față de cea a liderului AUR. Unionismul atât în ceea ce privește Ucraina, cât și Republica Moldova reprezintă, la acest moment geopolitic, nu o dulce nostalgie, ci o utopie ucigătoare. 

În finala pentru alegerile prezidențiale, agenda electorală nu ar trebui să fie ocupată de idei rezivioniste, contrare dreptului internațional, așa cum și-ar dori Marcel Ciolacu și George Simion, ci de teme precum care ar fi cea mai potrivită strategie de securitate pentru România pentru a se apăra împotriva amenințării rusești și ar ajuta, pe cât posibil, Ucraina ca să se apere de dictatura de la Moscova. 

Beneficiind de avantajul celei mai performante mașinării de partid, ideal ar fi ca, în turul 2, Marcel Ciolacu să fie scos din zona de confort și să se bată cu un rival politic total incontrolabil de el, care pune în competiție o ofertă electorală profund democratică, nu să scoată din sertarele istoriei balauri care oricând ar pune în pericol stabilitatea mult invocată de la granița războiului. 

Foto: Agerpres

Urmărește-ne pe Google News