De ce vom avea un an agitat. Care sunt riscurile strategice în viziunea unor specialiști care cu adevărat se pricep

Fondat în 1921 și bazat la New York, Consiliul pentru Relații Externe („Council on Foreign Relations”) este un prestigios think-tank american independent, cu o componență de elită, din care n-au lipsit niciodată foști secretari de stat, ex-directori CIA, mari figuri bancare sau juridice, personalități media sau autorități academice.

În Consiliu s-a reunit crema societății americane, explicând astfel influența globală de care se bucură această structură deja seculară, pe al cărei site – https://www.cfr.org. – vă invit să zăboviți, mai ales că nu avem nici pe departe vreo entitate autohtonă comparabilă (ca expertiză, buget & impact). 

Printre multe alte produse analitice oferite comunității de experți în relațiile internaționale, Consiliul publică anual o listă de riscuri cu care se confruntă Occidentul (și pe care trebuie să le gestioneze ca atare). 

Îmi propun să le comentez succint pe cele aferente anului în curs. Lista cuprinde două secțiuni: una e dedicată riscurilor cu probabilitate ridicată și impact moderat, iar cealaltă include riscurile cu probabilitate scăzută și impact ridicat.   

1. Prima grupă se deschide cu perspectiva degradării situației umanitare din Afganistan, unde penuria alimentară, instabilitatea politică și diminuarea asistenței externe ar putea declanșa un val de refugiați economici orientat. Destinația acestor oameni ar fi UE, care va contabiliza, prin urmare, daunele colaterale retragerii americane din această țară furtunos recucerită de forțele talibane. 
2. Al doilea risc sigur, cu impact moderat, vizează situația din Haiti – un stat practic eșuat – unde revoltele interne, degradarea securității publice și criza de alimente vor produce, de asemenea, un exod (orientat de data aceasta spre state din America Centrală și Latină, dar – via Porto Rico sau Mexic – și spre SUA). 
3. O degringoladă similară este anticipată în Liban – biblicul teren al unor conflicte interreligioase cronicizate – unde ne putem aștepta la colapsul instituțiilor statale, explozia violenței sectare și o consecutivă emigrație canalizată, din nou, spre Europa. 
4. În sfârșit – și la pachet – se conturează deteriorarea situației socio-economice din Venezuela, țară bogată, cu socialism distrugător: și de aici se așteaptă o maree umană disperată, pornită spre Nordul bogat și stabil. 

Recomandări

Anchetă la Castelul Peleș după dezvăluirile Libertatea. Corpul de control al Ministerului Culturii a cerut actele contabile din 2019 și documente interne. Mărturia unui turist șocat de hoția angajaților

Cinci țări în avarie ar putea deveni așadar – precum în faimosul tablou pictat de Théodore Géricault – niște teribile „plute ale Meduzei”. De ce vorbim totuși, în cazurile citate, despre riscuri moderate? Pentru că tot „ce e val, ca valul trece”, iar statele care vor încasa zeci sau sute de mii de străini relocați au capacitatea logistică și financiară de a amortiza șocul. 

Nu același calm relativ însoțește riscurile din grupa a doua (mai puțin sigure, dar cu urmări majore, în eventualitatea actualizării lor). Primul subiect indexat aici de Council on Foreign Relations vizează intensificarea presiunii coercitive a Chinei față de Taiwan, care ar putea provoca un conflict armat în strâmtoare, cu participarea SUA și a unor actori regionali. 

E scenariul-catastrofă – nu doar pentru că Taiwan reprezintă „garanția” simbolică a proiecției forței navale americane în Oceanul Pacific și totodată principalul centru de producție al microcipurilor din industria electronică mondială.

Al doilea motiv al atributului „catastrofă” vine pentru că rațiunea unei politici negociate în rivalitatea geopolitică SUA-China (emblematică pentru secolul XXI) s-ar vedea, ipso facto, suspendată. 

Lista continuă cu o potențială confruntare Israel-Iran, pe tema programului nuclear al liderilor de la Teheran, ca și a tradiționalului sprijin acordat unor organizații islamiste notoriu antiisraeliene. Nici aceasta nu e o tensiune nouă, dar escaladarea ei dă fiori, tocmai pentru că guvernul de la Tel Aviv ar fi forțat, din motive existențiale, să recurgă la lovituri preventive cu urmări imprevizibile. 

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea – Alegeri prezidențiale: candidații cu cele mai mari șanse să intre în turul 2

Al treilea punct din lista „grea” se referă la creșterea competiției înarmării între cartelurile rivale din Mexic, cu tot mai multe victime civile, creșterea corupției politice și (din nou) valuri de refugiați. Aici sunt ceva mai sceptic și nu ader automat la clișeele scenografiei din serialul „Narcos”. 

Membru OCDE din 1994, cu un GDP de peste 1.000 de miliarde USD și o creștere economică de 5,9% în 2021, Mexicul tinde mai degrabă spre liga puterilor emergente decât spre „agenda” de tip venezuelean. 

Ultimele două poziții sunt ocupate de alte situații cu care (din păcate) opinia publică s-a obișnuit: continuarea, în Coreea de Nord, a testelor nucleare balistice (rachete cu rază lungă de acțiune) – care mențin stresul strategic din Coreea de Sud – și respectiv tensiunea Rusia-Ucraina, pe care recentele negocieri SUA-Rusia, de la Geneva, ca și reluarea, după 8 ani, a Consiliului NATO-Rusia nu au reușit să o diminueze. 

E greu de spus dacă vechimea – și aparenta banalizare – a acestor „dureri planetare de cap” reprezintă o sursă de oarecare optimism sau, dimpotrivă, de alertă sporită. Fapt este că toate cele zece puncte survolate aici își au originea comună într-o formă mai mult sau mai puțin virulentă de revizionism antioccidental. 

Urmărește-ne pe Google News