ComenteazăLa ora 11.00, Măria Sa a participat la prezentarea bilanțului anual al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ora 11.30 a ținut o alocuțiune despre acest bilanț.
La ora 14.00, președintele a participat la ședința CSAȚ.
La ora 15.15, fostul primar al Sibiului a ținut o alocuțiune despre ședința CSAȚ.
La ora 16.00, Klaus Iohannis s-a consultat cu PNL.
La ora 16.30 s-a consultat cu PSD, la 17.00 au venit la consultări cei din USR.
La ora 17.30 a venit rândul celor de la UDMR să-l obosească pe președinte,
iar la ora 18.00 s-au înființat la Cotroceni cei de la PMP, pentru ca seria consultărilor să continue cu cei de la ALDE, la 18.30.
La 19.00, grupul parlamentar PRO Europa a adăugat și el o cărămidă la zidul oboselii prezidențiale,
iar la 19.30 a venit rândul reprezentanților parlamentari ai minorităților naționale pentru a nu exprima nici o opinie, dar și aia obositoare.
În fine, la ora 20.15, Înălțimea Sa a rostit ultima alocuțiune a zilei, anunțându-ne că îl desemnează pe Florin Vasile Cîțu drept premier al României.
Klaus Iohannis își dorește cu orice preț alegeri anticipate. E
dreptul lui. Pentru că suntem într-o țară liberă, unde ultimul care ne poate fi
interzis este dreptul de a visa. Dar nu toate visele sunt benefice. Ceea ce îl
binedispune pe președinte atunci când se odihnește sub plăpumioarele din casele
care i-au mai rămas, un astfel de vis care-l face să zâmbească și în somn,
poate fi, pentru cetățenii țării, un adevărat coșmar. Puterea absolută
(președinție, guvern, parlament, servicii) strânsă în pumnul scrâșnit al unui
om incapabil de empatie nu este chiar ceea ce și-ar dori un popor care de-abia
se deprinsese cu libertatea, după 30 de ani grei.
Ideea în sine de a propune ca ministru de Finanțe un individ care a participat la un atac speculativ (nereușit, e drept) împotriva monedei naționale a României a fost, în felul ei, năstrușnică.
Dar a-l propune pe același speculator valutar în chiar fruntea guvernului este o sfidare greu de imaginat în vremuri de sănătate mintală. Sau este un risc asumat de către aproape monarhul din fruntea țării. Riscul de a părea atât de obosit după prima zi de muncă plină a anului, încât n-a mai putut să și judece limpede atunci când a făcut nominalizarea de premier. Pentru un om dedat pârtiilor, tenisului și plajelor însorite, un program de lucru între ora 11.00 și 20.20 este de-a dreptul devastator. Dacă nu ești obișnuit cu efortul, peste nouă ore de muncă pot avea drept rezultat golirea totală a creierului. de sânge, de idei, de bun-simț.
Este revoltătoare pretenția politicienilor conform cărora politica este „un joc“. Dar când politica ajunge direct bătaie de joc, nici măcar revolta nu mai este suficientă.