Spre deosebire de colegii mei de investigații, eu nu am iluzii că vom apuca o Românie mai bună. Viața ni se scurge într-un ritm mai mare decât cel în care progresează țara asta. E adevărat că sunt influențată și de analizele medicale din mână. Oricum, autoritățile sunt la curent.
Cum a arătat DIICOT la camerele TV medicamentele unui jurnalist
Ce i s-a întâmplat joi lui Cătălin Tolontan.
La intrarea în DIICOT, ziaristul a fost ținut minute în șir, timp în care unul dintre angajații în civil de la poartă a luat folie cu folie de medicament din rucsacul lui, silabisindu-le denumirea tare și clar „Tertensiv, așa…
Atacand… Aveți probleme cu inima?”. Angajatul DIICOT așeza tacticos foliile și rostea numele pastilelor apăsat de le auzeau și le filmau ziariștii lipiți de geam, în afara clădirii.
Tolontan, care mereu ne spune că o să fie bine și să avem răbdare, și-a păstrat moaca lui de optimist defectuos. Regret că nu am fost eu în locul lui.
Scena s-a încheiat abia după ce a intervenit un alt om din DIICOT, care și-a dat seama că e martorul unui moment bine calculat pentru ca toată lumea din hol și de afară să afle ce medicamente de inimă, tensiune și colesterol ia Tolontan.
Cum ziceam, eu nu îmi fac meseria din optimism, ci din convingerea că șmecherii trebuie arătați cu degetul. Pentru ca oamenii cumsecade și muncitori din public să-i știe cu nume și prenume.
Mihai Toma, chemat la DIICOT pentru o știre preluată cu citare?
Cine caută pe Google numele lui Mihai Toma, ați reținut, pe Google, da?, jurnalistul Libertatea reclamat de Daniel Băluță, vede că Toma nu a scris despre Băluță sau despre Primăria Sectorului 4. Toma scrie, în general, despre bandele de interlopi, dar s-a nimerit să nu fie cele din sudul Capitalei.
Când cine trebuie a strecurat cui trebuie, adică găștii Budeanu-Ghiță-Andronic, plângerea lui Daniel Băluță la adresa ziariștilor, ei n-au publicat-o pe toată, că devenea evidentă făcătura și lipsa oricărei substanțe în povestea isterică a primarului.
Dar din ce au publicat în Gândul, a fost suficient să se dea de gol. Am terminat Politehnica, metalurgie, fraților!, am lucrat cu oțel înroșit la 1.200 de grade Celsius, așa că știu că și o parte din zero tot zero barat e.
După ce au strecurat pasaje din plângere a devenit clar, alb pe negru, că, de fapt, primarul acuză niște articole. Asta anchetează DIICOT folosind drept martori ziariști. Procurorii anti-crimă organizată cercetează articole de presă la adresa unui primar care s-a supărat!
Dar în cazul lui Mihai Toma, chemat și el martor ca și Tolontan, despre ce articole e vorba, că Toma n-a scris despre Băluță?!
În tot anul 2021, din ce am găsit eu, apare un singur articol al lui Toma unde e pomenit Băluță. E o știre un pic mai lungă, preluată din Newsweek România.
În preluarea ziarului Libertatea apare citat site-ul sursă, Newsweek, că așa face toată presa civilizată, spui publicului de unde ai o informație. În plus, jurnalistul Libertatea a căutat și Primăria, care n-a răspuns. E vorba de o licitație publică, nici Newsweek n-a descoperit mare scofală acolo, hai că mă enervez dacă îi zicem chestiei ăsteia investigație. Sunt enumerați niște pași oficiali dintr-un proces de achiziție de la Primăria Sectorului 4.
Băluță zice că „Tolontan e autor moral” al unui articol
Cei de la știripesurse au remarcat, din ce s-a scurs din plângere, că, în susținerea lui Băluță, Tolontan nu apare nici el ca autor de articole, ci ca „autor moral” al articolului lui Toma. „Autor moral”, expresia aparține chiar primarului.
Asta cu „autor moral” mi se pare bestială, de mult mă gândeam la o poziție mai relaxată în redacție. O să le zic șefilor că le predau „moral” niște articole. Să văd dacă ține!
Dacă pentru asta i-au chemat pe Toma și pe Tolontan ca martori la DIICOT, unul autor care a preluat o știre cu informații publice în ea și altul ca „autor moral”, atunci așa arată niște magistrați șmecheri care își bat joc de propriul lor Parchet. Și care rușinează munca unor colegi onești.
Discuția mult mai amplă e de când Parchetul antimafie stă drepți în fața unui primar din sectorul bucureștean unde mafia a pătruns în administrație? Și cum am ajuns o țară în care primim lecții despre cum se face presă de la procurori?
Imaginea cu mine discutând cu Blidar
Dar nu doar Parchetul ne dă indicații despre cum se face presă. În operațiunea de compromis jurnaliști de investigație s-a băgat, fix în aceeași zi, și o cunoscută vedetă de pe net. Dana Budeanu. Planificarea este evidentă.
Vedeta a publicat trei poze cu mine și cu Tolontan, pe când stăteam de vorbă cu directorul fabricii Astra Arad, Valer Blidar. Filaj la ziariști cum ar veni. Păcat că nu a fost și Răzvan Luțac acolo, apăream toți trei. Răzvan scria însă la subiect, în redacție. E mai tânăr, are analize mai bune.
Când ajung indicată cu săgeți în pozele creatoarelor de modă, care mă învață meseria de reporter, eu nu tac.
Doamna respectivă, prietenă declarată a Gabrielei Firea, dă impresia că a descoperit ceva groaznic și își dă ochii peste cap. Enunță defăimări despre jurnalism și ne predă lecții despre profesia noastră.
Este o mizerie de la cap la coadă. Noi înșine am scris un articol, pe 13 septembrie 2020, despre această întâlnire. Am fost transparenți și față de public și față de patronul și directorul Astrei Arad.
I-am spus lui Blidar de la început că nu ținem cu nimeni. Am relatat că directorul a fost șocat că l-am trimis la plimbare, când a început să vorbească despre faptul că el știe că, uneori, presa așteaptă recompense. „Sunteți primii jurnaliști care nu-mi cer bani!”, ne-a spus Blidar la plecare.
Cine mă cunoaște poate să confirme că atunci când zic că „l-am trimis la plimbare” a fost la propriu așa. Nici sucul nu l-am lăsat să ni-l plătească el.
Cum ziceam, eu una, după 30 de ani de jurnalism la firul ierbii, nu am iluzii. Miza defăimării nu suntem noi, ci jurnalismul de investigații, presa independentă. E o infracțiune să relatezi despre primar, e periculos să te întâlnești cu oameni?
Văd multă lume în jur care ne încurajează și ne cere să nu renunțăm. Băiat, Cristi Chivu, mereu mi s-a părut un tip special.
Iar despre renunțare, în ce mă privește, abia am început!
Pentru Dana Budeanu, doar atât: trăim pe planete diferite!
*în imagine, jurnaliștii GSP și Libertatea Răzvan Luțac și Mirela Neag/Colectiv