Demagogii și scurtăturile care duc în prăpastie

Întotdeauna, dincolo de o criză sau un cumul de crize (cum trăim acum) se află un demagog – gata să acționeze radical în numele poporului. Toate aceste afaceri se termină prost. Dintre toate formele de doritori de putere, demagogii sunt cei mai periculoși. Ai spune că după sute de cazuri de catastrofe în care populiștii și-au afundat popoarele, un asemenea pericol ar fi pe înțelesul chiar și minții de post-sapiens. Ei bine, nu e.

Încă mai confundă grohăitul isteric de clișee patriotarde cu dragostea de neam și țară. E un lucru normal să iubești locurile unde te-ai întâmplat (cum nu e un lucru de condamnat nici să îți cauți în altă parte fericirea). Dar patriotismul se măsoară altfel, nu în intensitatea decibelilor emanați de demagogii degrabă iubitori de țară, dar și de sluj la ambasade.

Politic, România stă catastrofal. Vrei să ții țara pe dreapta dai de tov. gen. dr. plag. Nicu Ăăăă. Ciucă, un individ a cărui flexibilitate morală face plastilina invidioasă. PNL a devenit, călărit fiind de voiajorul din Sibiu, un partid în care zadarnic mai cauți o coloană vertebrală. Cohorte de aplaudaci, puși să aplaude, pentru încă o tură de parazitat bugetul, ba pe minionul Cîțu, ba pe masivul tov. gen. dr. plag. E și asta o realizare: în doar câțiva ani, Iohannis a reușit triplarea dimensiunii premierului.

Pe stânga, PSD e calea sigură. Așa e, calea sigură către subdezvoltare. Calea sigură către umplerea instituțiilor de stat de stătători. PSD a funcționat zeci de ani în contra intereselor naționale și în contul câtorva baronași de țară, pe care democrația i-a împiedicat să le mai cânte greierii prin călcâie. Dar na – și poporul român e poporul român. Să fure, dar să ne dea și nouă. Atât îl duce pe popor – capul și morala. Ca atare, PSD rămâne calea sigură. Cu PSD în continuare, România va continua să rateze toate șansele de modernizare, cum a tot reușit de aproape patruzeci de ani încoace de când neocomuniștii iliescieni și-au tras un zâmbet de Joker la care au asortat trei trandafiri.

Alternativele la acest Front al Salvării Naționale care mimează democrația funcțională – avem dreapta?, avem stânga? – sunt fie irelevante electoral, fie debile. Și mai avem și extremiștii pe care îi avem. Și la nivel de extremiști suntem tot ultimii din partea asta de lume. Șoșoacă și Simion sunt personaje de Caragiale. Kickl și Le Pen sunt tragedii istorice așteptând să se întâmple.

Iar omul fiind om nu învață, desigur, nimic, oricâte lecții i-ar da istoria. Mai ales că de istorie avem noi nevoie când avem TikTok? Și a mai expirat și garanția de sănătate politico-mintală pe planeta Pământ pe care o oferise Al Doilea Război Mondial. Au trecut două generații – a fost demult și s-a uitat. Urmează aducerea aminte.  

Foto: Dumitru Angelescu

Urmărește-ne pe Google News