În prima lună de guvernare PNL, Banca Națională a României a
cheltuit un miliard de euro din rezerva valutară a țării pentru a păstra la un
nivel acceptabil cursul valutar, excitat de declarațiile și acțiunile
iresponsabile ale actualului ministru de finanțe.
Și, totuși, se șoptește cu sfială pe culoarele lumii bancare,
niște băieți deștepți și bine informați din interior au câștigat milioane din
fluctuația cursului leu-euro, fie și cu doi, trei sau patru bani.
În doar o lună de guvernare a PNL, sub bagheta magică a aceluiași
Florin Cîțu, deficitul bugetar al României pe 2019 a fost dus la peste 4% din
PIB, deși putea fi foarte bine păstrat la sub 3%, așa cum cere UE mai ales
rudelor sărace.
În doar o lună de la preluarea guvernării de către PNL, Florin
Cîțu a reușit să se împrumute în numele nostru la dobânzi-record.
Trebuie să ne amintim că Florin Vasile Cîțu a primit aviz negativ
din partea comisiilor economice ale Parlamentului, atunci când au fost audiați
posibilii membri ai cabinetului Orban. Dar, cu toate acestea, a fost numit
ministru.
Luni, în Senat, a fost adoptată o moțiune simplă împotriva ministrului
de finanțe. Acesta, însă, a declarat imediat că nu demisionează din funcție
decât dacă i-o cere partidul. Iar partidul nu doar că nu i-a cerut-o, dar l-a
mai și mângâiat pe creștet, l-a pupat părintește pe fruntea din ce în ce mai
lată și i-a spus că e bine așa, că trebuie să continue.
Și va continua, căci până și președintele Iohannis încă I-ul (va
fi Iohannis al II-lea de-abia după ce depune jurământul pentru noul mandat) a
spus că moțiunea simplă care l-a sancționat pe Cîțu a fost „o golăneală a PSD“.
Cam asta au ajuns instrumentele democrației în ochii
președintelui României: „o golăneală“. Căci, oricum am da-o, o moțiune simplă,
asemeni unei moțiuni de cenzură, cum este cea care a adus PNL la guvernare,
este un instrument constituțional și democratic în România. Sau era, până să
devină, oficial, „o golăneală“. De ce? Pentru că nu-i place domnului președinte
și nu-i place mai ales rezultatul. De-aia este, așadar, „o golăneală“.
Măria Ta, iartă-mă că îți deranjez marșul triumfal spre hăul
istoriei, dar mai are cineva voie să aibă și alte păreri decât ilustra-ți
persoană?
Mai avem voie să deschidem gura, să vorbim rostind cuvinte ce
nu-ți sunt favorabile?
Mai avem voie să scriem ceva ce nu te preamărește și nu-ți înalță
satuie în fața fiecăreia dintre casele luate cu banii din meditații?
Nu, serios, mai are sens să ne zbatem să te învățăm democrație
sau s-o lăsăm baltă, ca să nu fim catalogați drept golani?
Știi, Măria Ta, ce tocmai ai făcut?
I-ai trimis pe pesediști în Piața Universității, îndreptățiți din
ce în ce mai mult să cânte, legănându-se, „Imnul golanilor“. Ironie istorică,
știu.
Dar o ironie amară, tristă, sufocantă.
După 30 de ani de la Revoluția din 1989 ne întoarcem la huliganii
lui Ceaușescu și la golanii lui Iliescu.
Poate că atât putem suporta libertatea, ca națiune…
Foto reprezentativă : Inquam Photos / Octav Ganea