14 comentariiFemeia stă picior peste picior, pe un scaun de grădină. O pereche de ochelari fumurii îi protejează ochii. O pălărie fără boruri o apără de soare. Mânecile suflecate ale bluzei de culoarea lămâii îi descoperă niște mâini scheletice.
Atât apuci să observi din poza pe care ți-a trimis-o, pentru că ea se grăbește să-ți spună: „Peste o lună va împlini 98 de ani!”. 98, formidabil! – repeți cu un entuziasm de parcă baba asta ar fi o suporteră a lui Arsenal. Ea ți-a mai trimis vreo cinci poze, cu niște străzi și case din Londra, care arată la fel cu cele din filmele BBC, dar tu n-ai nicio părere, nu încerci să pari curios, pentru că ea o să înceapă să-ți povestească despre acele case, despre cartier, iar pe tine nu te interesează. Pierdere de vreme. Tu trăiești într-un cartier de blocuri din București. Ea muncește într-un cartier select din Londra. (Cum ai putut să-i uiți numele?) Adică, are grijă de bătrâna asta din poză. De-aia a plecat în Anglia, în urmă cu zece ani, ca să aibă grijă de bătrâni. Mai pe românește spus, să-i șteargă la fund. Și pe asta o șterge.
Ea te îndeamnă pe un ton admirativ: „Uite cum arată la 98 de ani! Crezi că noi vom prinde 98 de ani?”. Nu! – răspunzi brutal, dar îți păstrezi comentariul pentru tine: în țara noastră de rahat n-ai cum să trăiești atâta!
Mai bine ai întreba-o, dacă va ajunge la 98 de ani, oare se va găsi cineva care să aibă grijă de ea? Va avea bani să plătească un serviciu de îngrijire? Sau va muri singură, neputincioasă, cu mințile spulberate, într-o cămăruță cu pereții prin care mișună șobolanii, pentru că nu va avea bani să stea într-un cămin cât de cât decent? Acum, ea se bucură că are grijă de bogătașii englezi, dar e posibil ca să moară singură, în mizerie. Nu e momentul să-i vorbești despre moarte, tocmai acum, când te-a sunat din Anglia, pe banii ei…
Ea începe să-ți povestească, n-ai cum s-o oprești, că femeia a lucrat în tinerețe în cancelaria lui Winston Churchill, în timpul războiului, și când războiul s-a sfârșit, i-a povestit doamna, o veritabilă lady, au tras o petrecere, de neuitat, bucurându-se că nenorocirea se terminase, că erau tineri, aveau toată viața înainte și vor putea să muncească pe rupte ca să reconstruiască, să fie fericiți… „Ce tare, nu-i așa?”. Tare! – o aprobi, dar și de data asta îți păstrezi comentariul: altă generație decât cele din prezent, care așteaptă să le vină totul pe tavă, să li se dea moca, să fie asistate!
Apoi, lady a lucrat într-o bancă, a ajuns într-o funcție înaltă în banking, nu s-a măritat niciodată, dar n-a mai tras-o de limbă, o să afle până la urmă de ce nu s-a măritat, pentru că mai are ani de trăit într-o casă cu șase camere! Mamăăăă! – te forțezi aiurea. Și la ce ți-ar folosi să afli, dragă Silvia, de ce nu s-a măritat clienta ta? – îți vine s-o întrebi, mai bine ai grijă să nu se prăjească la soare, în grădină, să nu amețească și să se lovească cu capul de ceva, Doamne ferește!, să te bage englezii în pușcărie că ai omorât o lady din neglijență, asta ți-ar mai trebui!
Nu s-a întâmplat nimic în România
Ea te întreabă, ca de obicei, ce se mai întâmplă în țară, tu îi răspunzi: „Citește presa electronică!”. Ea îți răspunde că n-are timp și te face nesuferit. Tu gândești: are dreptate, de ce să citească presa din țară, de vreme ce atâtea lucruri are de văzut acolo? Totuși, îi răspunzi politicos: nu s-a întâmplat nimic în România. Ai vrea și tu s-o întrebi ceva: cum e vremea la Londra?, e soare, idiotule!, n-ai văzut-o pe bătrâna de 98 de ani scăldată în soare?, cum este cu inflația?, cât costă pachetul de unt la supermarket?… Oprește-te! Întreab-o ce-ai de gând s-o întrebi cu adevărat:
– Ajungi la reuniunea de 35 de ani?
Ea se grăbește că-ți spună că i-ar plăcea să vă plimbați din nou pe faleza Dunării, a auzit că s-a surpat și este lăsată de izbeliște, dar nu are timp, are acest angajament cu lady, plus că și avionul este scump, pentru ea și prietenul ei. Aha, măcar ai aflat ceva, în sfârșit, prietenul ei! Noutatea te crispează, dar nu-ți blochează gândul pe care n-ai să i-l mărturisești niciodată: mai bine recunoaște, dragă Silvia, cum ar fi să apari la cursul festiv, în fața profesorilor care mai trăiesc și a foștilor colegi, unii angajați la stat sau la privat, alții așteptând să devină bunici și alții cu situațiile realizate în România noastră, cu copii trimiși la facultățile din Anglia ta, poftim!, și să le spui verde în față că tu, cu două facultăți în România noastră, ai ajuns să-i ștergi la fund pe bătrânii din Anglia ta? Cum ar fi?
În fond, nu suntem ceea ce scrie pe „cartea de vizită”, ci suntem prin ceea ce ne deosebim de ceilalți. Iar tu, dragă Silvia, ai știut să te faci diferită de noi. Asta ai văzut în noi, cei rămași aici: resemnarea.
Noi i-am dat totul României, cu vârf și îndesat din viața noastră. Dar România ne-a dat mai puțin decât ne-am fi dorit, iar tu n-ai avut chef să mai primești și acel puțin al României și ai plecat…
Trecutul să rămână acolo unde e
Ea te întreabă direct: „Tu te duci? Sigur că trebuie să te duci, să te lauzi cu realizările tale!”. Nu, nu mă duc! – îi răspunzi cu o ură abia ascunsă, sperând că n-o să te simtă. Iarăși îți îngropi gândul: n-ai să te mai întorci niciodată la foștii colegi, probabil cocârjați și ramoliți ca și tine, nu poți să-i revezi, poate pentru ultima oară, pe profesorii care mai trăiesc, oamenii care te-au învățat și ți-au dat o diplomă, nu poți să țopăi într-un balet ipocrit, o bucurie scremută, lacrimi și suspine, „cei mai frumoși ani, anii tinereții!”. Așa vrei tu: trecutul să rămână la locul său, în trecut, lasă-l așa! Și-apoi, la petrecerea de după cursul festiv, oricâte pahare de vin ai bea, cum ai putea s-o mai strângi în brațe pe ea și să-i șoptești înfrigurat la ureche: „Dragă Silvia, ce țâțe mișto ai”! Asta i-ai șopti dacă ea s-ar întoarce, chiar și cu prietenul ei, dar nu te va mai crede, lașule! Las-o așa!
Mai arunci o privire la poza cu femeia scăldată în soare. Ar fi bine să-i oferi un compliment: dragă Silvia, îți doresc să rămâi în lumină și la 98 de ani la fel ca… Abține-te! Spune-i sincer ce-i mai poți dărui:
– Auzi, cine ia campionatul la voi, Arsenal sau City?