ComenteazăE un lucru bine-cunoscut că America e cea mai religioasă țară din „lumea vestică”. De la puritanii fondatori până la aprigii predicatori evangheliști din ziua de azi, sentimentul religios e bine înfipt în cultura și politica americană, iar legile țării reflectă acest lucru.
În majoritatea jurisdicțiilor de pe teritoriul Statelor Unite, angajații la stat, precum și părinții copiilor de școală au dreptul legal să ceară derogări de la vaccinuri – inclusiv cel anti-COVID – pe motiv de incompatibilitate religioasă. Situația angajaților firmelor private este însă mai complicată, dreptul lor constituțional de exercitare liberă a religiei intrând deseori în conflict cu dreptul patronului de a tăia și spânzura în propria firmă.
Tradiția „refuznicilor”
Primul Amendament la Constituția americană interzice instituirea monopolului unei religii de stat sau îngrădirea practicării libere a religiei. De-a lungul timpului, această garanție a fost luată foarte în serios de judecătorii americani, care au permis de multe ori cetățenilor să spună statului: „Îmi pare rău, Dumnezeul meu nu mă lasă să fac de-astea!”.
La ora actuală în America există mai mult de 2.000 de legi, la nivel de stat sau guvern federal, care permit derogări religioase.
Probabil cel mai cunoscut exemplu în acest sens este refuzul unor credincioși americani de a lupta pe front – un gest a cărui istorie e mai lungă chiar decât cea a Constituției Statelor Unite. Quakerii și Menoniții, printre multe alte grupări religioase, au refuzat să se lupte cu indienii în timpurile coloniale, au refuzat să lupte în Războiul de Independență contra englezilor și au refuzat să lupte în Războiul Civil. Câteodată au fost aruncați în închisoare, alteori au fost doar amendați, iar alteori au fost lăsați în pace.
În cel de-al Doilea Război Mondial, zeci de mii de „obiectori de conștiință” au fost puși la lucru departe de front (construcții, agricultură, medicină etc.) și alte câteva zeci de mii au picat controlul medical cu îngăduința doctorilor militari. Războiul din Vietnam a atras sute de mii de „obiectori de conștiință”, iar Curtea Supremă a Statelor Unite a modificat în sens permisiv condițiile refuzului participării la ostilități, acceptând de-acum înainte și „obiecțiile” etice, nereligioase, cu condiția să fie „sincere”.
Celulele fetale și „templul lui Dumnezeu”
„Refuznicii” și-au lăsat amprenta și în domeniul medical. Aici, cel mai cunoscut exemplu este cel al Martorilor lui Iehova, care refuză transfuziile de sânge pentru că Biblia interzice în câteva locuri ingerarea de sânge (ex. Facerea 9:4, Leviticul 17:10). Legea americană le permite să facă asta, însă nu și în cazul copiilor lor.
În cazul vaccinurilor, argumentele aduse de cei care cer derogare religioasă se împart în general în două categorii mari:
1) obiecții legate de faptul că multe vaccinuri au fost dezvoltate cu ajutorul unor celule fetale obținute din avorturi;
2) obiecții izvorâte din porunca biblică de a nu-ți pângări trupul, care este „templul lui Dumnezeu” (I Corinteni, 3: 16-17).
Vaccinurile Pfizer, Moderna, Johnson & Johnson și AstraZeneca, cocktailuri de anticorpi de la Regeneron, precum și medicamentul Remdesivir (cu care a fost tratat Trump când era bolnav de COVID) au fost dezvoltate cu ajutorul unor linii celulare provenite din feți avortați în anii 70 și 80. (S-au folosit feți avortați intenționat, nu spontan, pentru că avorturile spontane vin cu riscul de dereglări genetice). Vaccinurile propriu-zise nu conțin celule de feți avortați. Însă faptul că asemenea celule au fost folosite la testarea vaccinurilor îi determină pe unii credincioși, pentru care avortul e un păcat grav, să refuze inocularea.
Tratamentele menite să contracareze COVID-ul însă nu sunt singurele care beneficiază de acele linii celulare provenite din feți avortați. O mulțime de medicamente folosite în America în mod uzual au trecut și ele prin aceleași proceduri de laborator, inclusiv Tylenol (adică Paracetamol), Motrin (ibuprofen), aspirină, Albuterol, Benadryl și Claritin.
Niciuna dintre religiile majore ale lumii și niciunul dintre cultele majore creștine nu au interzis inocularea cu vaccinurile anti-COVID. Biblia nu spune nimic, bineînțeles, despre vaccinurile propriu-zise, iar tratamentele medicale în general sunt privite ca un lucru normal și benefic.
- „Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin… “ Luca, 10: 33-34.
Nici faptul că vaccinurile au fost făcute cu ajutorul unor celule rezultate din feți avortați nu i-a determinat pe șefii doctrinari ai Bisericilor creștine să interzică inocularea anti-COVID. Papa Francisc chiar a numit vaccinarea anti-COVID un „act de iubire” și o „obligație morală”.
„O barieră în fața relației cu divinitatea”
Am vorbit cu un tânăr american, Joshua Levy, despre obiecțiile de natură religioasă pe care el le aduce vaccinurilor anti-COVID. Mi-a spus că acceptarea vaccinurilor de către marile culte îl lasă rece, el bazându-se pe o citire a scripturilor lipsită de medierea vreunui preot, citire pe care a moștenit-o de la părinții lui.
„Unul dintre părinții mei este evreu, iar celălalt e creștin”, explică Levy. „Eu sunt adept al credinței iudeo-creștine. Relația noastră cu Dumnezeu este una cât mai directă posibil. Noi suntem creaturi spirituale cu experiențe fizice. Orice afectează acest aranjament, inclusiv eliminarea unei boli naturale, constituie o barieră în fața acelei relații cu divinitatea”.
Levy nu respinge toate tratamentele medicale, ci doar pe acelea care alterează constituția corpului omului sau percepția sa asupra realității.
Dacă îmi rup piciorul, nu mă rog la Dumnezeu să mi-l vindece. Mă duc și-l pun în ghips. Am fost și la dentist. Dacă am nevoie să mă folosesc de-o cârjă, mă folosesc de-o cârjă. Asta nu-mi schimbă compoziția sângelui.
Joshua, un tânăr din statul New York:
În anii 80, părinții lui Levy s-au judecat cu statul New York pe tema vaccinurilor obligatorii pentru accesul copiilor la grădiniță. Au câștigat și copiii au primit derogări. L-am întrebat dacă va face și el la fel când va avea copii. „Dacă aș avea copii acum, nu i-aș da la școală, din diferite motive – inclusiv cel cu vaccinurile. Aș face homeschooling cu ei”, mi-a spus Levy.
Baza legală a derogării religioase
Levy este meseriaș independent (tâmplar) și nu este angajat niciunde, așa că nu îi e teamă că-și va pierde locul de muncă dacă nu se vaccinează. În plus, lucrează într-o zonă rurală din statul New York, unde rata vaccinării e un pic peste 65 la sută, așa că nici clienții nu pun mare presiune pe el.
Pentru milioane de americani nevaccinați însă, obiecțiile de natură religioasă față de vaccinul anti-COVID se pot ușor solda cu pierderea slujbei. Există într-adevăr o lege federală care permite (și reglementează) cererea derogării pe bază religioasă de la directivele companiei angajatoare, însă patronul poate foarte ușor să respingă acea cerere și să-și concedieze angajatul pe motiv de insubordonare. Aici vin în contradicție două principii de care americanilor le e foarte drag: sensibilitatea la imperativele religioase ale omului și dreptul antreprenorului de a-și conduce afacerea așa cum vrea el.
În 1964, sub presiunea mișcărilor de masă antirasism conduse de Martin Luther King jr, Congresul american a dat Legea Drepturilor Civile prin care se desegregau toate instituțiile și locurile publice, se interzicea discriminarea la locul de muncă (inclusiv pentru unele firme private) și se asigura un mecanism prin care să se verifice accesul egal la vot în toate statele.
Articolul VII al acestei legi vorbește explicit despre discriminarea pe motive religioase, iar o agenție federală cu numele de Comisia pentru Oportunități Egale de Angajare a formulat o serie de norme de aplicare după care să se ghideze angajatorii atunci când un angajat le cere o derogare religioasă de la una dintre regulile companiei.
Angajatul are dreptul de a-i cere o derogare șefului său spunând ceva de genul acesta: „Vreau să mă scutești de la obligativitatea de a mă vaccina, pentru că Biblia spune că trupul meu e templul lui Dumnezeu, ceea ce pentru mine înseamnă că nu pot să-mi introduc serul anti-COVID în corp”.
Angajatorul trebuie să ia în considerare această solicitare, însă nu trebuie să-i dea angajatului ce cere dacă poate arăta că derogarea ar necesita la locul de muncă aranjamente care ar presupune mai mult decât o sumă modică sau un mic efort sau dacă derogarea ar pune în primejdie colegii de muncă sau clienții.
Testul sincerității
Legea spune că obiecțiile angajatului trebuie neapărat să fie de natură „religioasă” (nu „socială” sau „politică”) și trebuie să fie „sincere”. (În 2002, un tribunal californian a hotărât că veganismul nu constituie o ideologie religioasă și ca urmare nu poate fi invocat pentru obținerea unei derogări la locul de muncă).
Legea nu stabilește însă și un test al sincerității. Normele metodologice precizează doar că trăirea religioasă a angajatului nu trebuie să fie în asentimentul vreuneia dintre religiile recunoscute oficial. Rămâne însă angajatorului sarcina de a determina sinceritatea credinței omului. (Cam cum încearcă Autoritatea pentru Imigrare să stabilească dacă petentul imigrant s-a căsătorit „pe bune” cu partenerul-cetățean).
În contextul actual al vaccinului anti-COVID, unii angajatori au cerut „obiectorilor” să dovedească că n-au dat de religie doar recent, cu ocazia dezvoltării vaccinului. Alții le-au cerut să dovedească că nu și-au mai făcut în trecut nici alte vaccinuri. Alții le-au cerut să semneze o declarație cum că nu iau nici Paracetamol, nici aspirină, acestea având și ele legături cu celulele de feți avortați. Alții le-au cerut să scrie un veritabil eseu, explicându-și credințele. Alții au cerut să vadă o „scutire” de la un preot. Dacă angajatorul nu e convins de sinceritatea „obiectorului”, cererea poate fi respinsă. „Obiectorul” își poate căuta dreptatea la tribunal, dar e puțin probabil că va avea câștig de cauză.
Dacă angajatorul e convins de sinceritatea omului, îi acordă derogarea – însă nu neapărat în felul în care ar vrea angajatul. De exemplu, unele firme au zis „Bine, nu trebuie să te vaccinezi și nu te dăm afară. Dar te suspendăm fără plată pe o anumită perioadă”. Altele au zis „De-acum încolo, vei lucra în tura de noapte”. În general, astfel de „soluții” au fost aprobate de către judecători.
Drepturile angajatorului primează
Jurisprudența americană a dreptului muncii favorizează clar angajatorul, mi-a spus Rebecca Pontikes, avocat la Pontikes Law, LLC din Boston.
„Am avut un client acum câțiva ani care era evreu ortodox. Angajatorul a schimbat programul de muncă și i-a spus că trebuie să lucreze vinerea. El a zis: «Eu nu lucrez vinerea. E ziua de Sabat. Am o derogare religioasă de 30 de ani!». Și ei i-au răspuns: «Asta e. Am schimbat programul. Trebuie să lucrezi». Până la urmă am ajuns la o înțelegere și am evitat să ajungem în fața unui judecător”, spune Pontikes.
Legea Drepturilor Civile din 1964 nu e singura lege americană care spune că angajatorul trebuie să ia în considerare drepturile și confortul angajatului la locul de muncă. Legea Americanilor cu Dizabilități (ADA) din 1990, de exemplu, cere angajatorului să se asigure că angajații cu dizabilități au aceeași posibilitate de a-și desfășura activitatea ca și colegii lor.
Însă ADA vine acum cu norme de implementare și cu decizii juridice mult mai stricte decât cele ale legii din 1964. „Cineva care are o dizabilitate poate să ceară să lucreze cu un ecran mai mare sau să beneficieze de mai multe pauze de-a lungul zilei sau să aibă biroul într-o parte a clădirii unde se poate ajunge cu ascensorul. Dreptul angajatului de a cere astfel de lucruri este mai zdravăn decât dreptul de a cere o derogare religioasă”, explică Pontikes.
Când statul dă ordine privaților
Problema legalității (și moralității) impunerii vaccinului pentru angajați se complică și mai mult când luăm în considerare faptul că deseori legea cere lucruri diferite de la stat și de la privat. Deoarece Primul Amendament al Constituției americane (care se află la baza derogărilor religioase) se referă strict la puterile statului, nu și la cele ale patronilor privați, un funcționar de la Ministerul Mediului, de exemplu, are mai multe șanse de câștig în instanță când se plânge că i-au fost încălcate drepturile constituționale. Angajatul unei companii private e la mâna șefului. Dacă patronul insistă să te vaccinezi și n-are chef de derogări religioase, ori te vaccinezi ori pleci din companie. Dacă însă patronul n-are treabă cu vaccinurile, poți să mergi în continuare la lucru fără să te „înțepi”…
…Dar doar dacă nu lucrezi într-o companie care are contracte cu guvernul federal. La sfârșitul anului trecut, președintele Biden a ordonat firmelor cu mai mult de 100 de angajați, precum și companiilor care primesc bani federali să le ceară oamenilor lor să se vaccineze, folosindu-se de agenția federală care se ocupă de protecția muncii. Republicanii au sărit imediat în sus, spunând că includerea vaccinului în categoria măsurilor necesare pentru protecția muncii e trasă de păr și au dat în judecată administrația Biden pe unde au putut. Parcursul acestor procese a fost unul sinuos: unii judecători i-au dat dreptate lui Biden, alții nu.
De curând, Curtea Supremă a Statelor Unite a hotărât că lucrătorii din domeniul sănătății care depind de finanțarea federală trebuie să se vaccineze, dar că angajații celorlalte companii mari nu pot fi forțați de către Biden să se inoculeze.
Până acum întregul aparat federal de stat, inclusiv forțele armate, a adoptat obligativitatea vaccinului. La fel au făcut și multe megacompanii: Delta Airlines, Disney, Walmart, Facebook, Uber, McDonalds, Microsoft, Google, American Express etc.
Se înmulțesc derogările religioase
Mișcarea antivaccin a existat dintotdeauna în spațiul public american, însă în primele două decade ale secolului XXI subiectul nu suscita nici pe departe emoții atât de puternice precum avortul, dreptul la armele de foc, rasismul, criminalitatea sau imigrația. Până la declanșarea pandemiei COVID-19, organizațiile antivacciniste se concentrau mai mult pe ajutarea părinților să obțină derogări (medicale, religioase sau „filozofice”) pentru copiii lor decât pe eliminarea prin lege a obligativității vaccinului.
La ora actuală, toate cele 50 de state, plus Washington, D.C. și teritoriile asociate, impun unele vaccinuri drept condiție pentru înmatricularea copiilor în școlile de stat. (Ce fel de vaccinuri sunt cerute diferă de la stat la stat). Toate statele permit derogări de natură medicală. (CDC, „ministerul” american al sănătății, nu a identificat nicio boală ca motiv suficient de acordare a unei derogări de la vaccinurile anti-COVID și recomandă scutirea doar a celor care sunt alergici la unul dintre componentele vaccinurilor și a celor care au avut reacții negative puternice la prima doză).
- 15 state au prevederi pentru toate cele trei tipuri de derogări.
- 29 de state, plus D.C., permit doar derogările medicale și religioase.
- În sfârșit, șase state permit doar derogările de natură medicală și nu stau de vorbă cu cei care au obiecții religioase sau filozofice la vaccin: California, Connecticut, Maine, New York, Mississippi (!) și West Virginia (!).
În acele state în care derogările religioase sunt însă permise, trendul acestui tip de cerere este în creștere. În prezent se estimează că 2,5 la sută dintre copiii de grădiniță americani beneficiază de o derogare de un fel sau altul de la vaccinuri.
Pe la mijlocul decadei trecute, pe fondul unei scăderi relative a ratei de vaccinare a copiilor, au izbucnit câteva focare de pojar, lucru care a dus la eforturi susținute în unele state de eliminare a posibilității obținerii de excepții nemedicale. Aceste inițiative se bucură de sprijinul Academiei Americane de Pediatrie, o asociație profesională cu mai bine de 67.000 de membri răspândiți peste tot în țară.
Istoria Statelor Unite ne arată că fiecare vaccin a avut de la bun început contestatarii săi vocali și că eforturile statului de a-și vaccina cetățenii au oscilat dintotdeauna între persuasiune și forța brută. După ce criza COVID se va atenua și spiritele se vor calma, sunt șanse bune ca fragilul armistițiu încheiat acum mai bine de un secol între autorități și antivacciniști – armistițiu care le-a permis acestora din urmă să ceară și să primească derogări de la vaccin – să-și reintre în drepturi.