Despre erorile lui Zelenski și „oboseala războiului”

În România, Bulgaria, Italia sau Germania cresc discuțiile în transportul public, în cafenele sau pe Facebook, sub semnul: „Oare ce mai vrea Zelenski? De ce își ucide poporul?”. În același timp, ucrainenii continuă să lupte și să apere politica președintelui lor, om politic care era în prăbușire de autoritate și de simpatie înainte de război. Cum explică ei?

Cine pe cine a invadat

În discuțiile din societate, ucrainenii se întreabă care este adevărata cauză a „obosealii războiului”, numită și „oboseala Zelenski”. Termenul definește saturația europenilor, americanilor și altor popoare în legătură cu știrile despre război. Oboseala include și tot mai desele întârzieri, așa le numesc kievenii, ale decizii de sprijin dinspre Vest. 

Ucrainenii nu cred că „oboseala” elitelor vestice vine din informarea insuficientă. Dimpotrivă, cei care o teoretizează au o cunoaștere bună a spațiul estic, dar consideră că Rusia are un privilegiu în această parte a lumii.

Prima și cea mai importantă replică, spun ucrainenii, ar fi remarca la care Kievul nu renunță: „Cine pe cine a invadat? Ucraina bombardează orașele din Rusia și ucide civilii sau invers?”.

Recomandări

Un posibil scenariu în războiul dintre Rusia și Ucraina. Sergiy Gerasymchuk, expert ucrainean în securitate: „Numai epuizarea ambelor părți poate duce la o încetare viabilă a focului” | Interviu

Volodimir Zelenski este criticat de cele mai multe ori pentru că nu se predă, pentru că lasă Rusia să atace orașele ucrainene în timp ce militarii săi opun rezistență însângerată, pentru că nu a capitulat în fața unei forțe militare superioare. Făcând asta, nu este „un tată bun” al națiunii politice ucrainene. Am scris special despre națiunea politică ucraineană, în timp ce Zelenski mai este criticat pentru faptul că are rădăcini evreiești și „nu îl doare inima” pentru Ucraina ortodoxă.

În căutarea păcii utopice

Ucrainenii au înregistrat curentul de opinie potrivit căruia imediat ce a fost atacată Ucraina, Zelenski și Guvernul său trebuiau să le dea cheile de la orașul Kiev.

Cu alte cuvinte, și aici devine opinia publică din Ucraina extrem de tăioasă la adresa a ce ei numesc „pacifiști”, Zelenski trebuia să-l lase pe Putin să denazifice liniștit Ucraina prin genocid și să o demilitarizeze. Așa li se impune să fie definit patriotismul, se întreabă ei?

Scenariul cedării „pacifiste” ar fi avut următoarele consecințe.

Existau liste cu „dușmanii poporului”

Dacă Kievul capitula foarte repede, comisarii lui Putin ajungeau în toate regiunile Ucrainei fără excepție. Ei veneau cu listele întocmite de Kremlin – de existența cărora se știe de la bun început – ca să-i lichideze fizic unul câte unul pe toți naziștii, definiți ca toți cei suficient de deranjanți pentru Moscova. Ucrainenii susțin că s-ar fi activat turnătorii, colaboraționiștii de cartier. Istoria urma să se repete.

Recomandări

Guvernul Colectiv. La nouă ani de la tragedie, demisionarul Victor Ponta și colegii lui de cabinet sunt în continuare în prim-planul politicii

Dușmanii poporului din perioada bolșevică se numesc acum naziști și trebuie omorâți, așa cum a fost ucis opozantul Boris Nemțov în centrul Moscovei. 

Lăsați în voia sorții, cei care au ținut la identitatea civică ucraineană, cei care au avut colaborări cu NATO, UE sau cu diverse state din Occident ce sprijină, potrivit Kremlinului, „nazismul din Ucraina”, ar fi devenit țintele regimului ucrainean demilitarizat. 

Când statul român a cedat, românii au suferit

România a ales „calea păcii” acum 80 de ani. Românii din nordul Bucovinei și Basarabia și acum își aduc aminte cu lacrimi în ochi de decizia Bucureștiului de a ceda temporar aceste teritorii Imperiului Sovietic pentru a le (a se) salva. 

Rusia de atunci, ce purta numele de URSS, a intrat în casele oamenilor, a deportat jumătate de populație în Siberia, Kazahstan și Karelia, a ucis civili, a distrus elita românească. În plus, a adus popoare din nordul și estul Rusiei pentru a schimba componența demografică la Cernăuți sau Chișinău.

Mulți dintre cei persecutați de Imperiul Sovietic au murit în pădurile siberiene cu gândul că pentru ei nu a luptat nimeni. Ei nu au înțeles de ce nu au meritat să fie apărați de armată. Aceleași răni, dar alte vremuri…

Recomandări

Maia Sandu obține o victorie a la Pirus: o victorie importantă care anunță un an foarte greu

Războiul și drepturile românilor din Ucraina

Sunt voci, inclusiv din mediul analitic românesc, care susțin că Ucraina trebuie lăsată să fie sfâșiată de Rusia pentru că „și-a bătut joc de români în cei 30 de ani de existență statală”. Libertatea de exprimare este sacră și, într-adevăr, drepturile istorice ale etnicilor români reprezintă unul dintre cele mai dificile subiecte în relațiile bilaterale dintre Ucraina și România. 

Kievul, cu adevărat, nu a făcut prea mulți pași concreți în întâmpinarea solicitărilor argumentate ale Bucureștiului. 

Însă nimic nu poate justifica uciderea militarilor, a civililor, copiilor, bătrânilor, distrugerea orașelor, jefuirea centralelor nucleare, violarea femeilor și pustiirea unor localități care acum 2 ani erau atracții turistice europene.

Cel mai trist este că cei care vor ca Rusia să se răzbune pe Ucraina pentru românii înstrăinați de identitatea lor națională, le doresc de fapt fraților lor o repetare a anilor 1940-1945, când au fost abandonați pentru prima dată.

A existat atunci speranța că oamenii vor fi salvați mai târziu, că teritoriile vor fi recuperate după ce inamicul va slăbi, dar nu a fost să fie.

„Rusia să își ia ce i-a aparținut”. Dar Kaliningrad?

Se discută foarte mult și despre istorie când vine vorba de război, dar se discută doar pentru a justifica agresiunea unui stat și a critica apărarea celuilalt. Ucigașul devine, în aceste mesaje de propagandă, victimă.

Se spune că Hrușciov a oferit Ucrainei Crimeea în 1956, care până atunci era a Rusiei – dar și a tătarilor, a Imperiului Otoman, a grecilor antici. Însă doar Moscova, nu grecii, turcii sau tătarii, oricând are dreptul istoric să recupereze peninsula pe cale militară!

Soluția păcii durabile în viziunea „pacifiștilor” este următoarea: „Rusia să își ia ce i-a aparținut”. Ok! Dar Rusia consideră – după cum a declarat în decembrie 2021 ministrul rus de externe Serghei Lavrov, dar și președintele Putin – că i-au aparținut toate statele comuniste, inclusiv jumătate de Germanie.

În plus, dacă se discută în logica revizionistă, și Crimeea ar aparține „de drept istoric” Rusiei, de ce Rusia nu cedează Kaliningrad, enclava cu istorie seculară prusacă, niciodată rusă, deținută de Kremlin doar în urma tratatelor?

Despre vina lui Zelenski

Zelenski a comis greșeli, pe care mulți ucraineni le cunosc și le admit. Din 2019, el pe de o parte nu a reușit să se pregătească mai bine de război, pentru că a crezut în ideea că se poate discuta cu Putin. 

Pe de altă parte, a urgentat decizia Moscovei de a invada Ucraina, a spulberat în mod direct iluzia Kremlinului că societatea ucraineană poate fi reintrodusă în logica „lumii ruse” pe cale non-militară și nu a găsit un model de comunicare eficientă cu minoritățile naționale.

Popularitatea lui Zelenski era în cădere liberă până la război. El a revenit în ratinguri ca lider absolut după ce a decis să nu părăsească Kievul asediat de trupele Rusiei.

Deci, Zelenski e văzut de ucraineni, inclusiv de cei ce riscă cu propria viața pe front, ca un apărător, ca un lider, și nu ca un ucigaș de națiune. Cred că ei știu mai bine ce stat și ce președinte își doresc să aibă.

Niciun păcat al Kievului nu justifică însă războiul declanșat de Rusia. Încercând să înțeleagă și dilemele Vestului, ucrainenii continuă însă să revină, zi după zi, temă după temă, dincolo de orice, la întrebarea esențială și tulburătoare a omului simplu: „Ce mai vrea Rusia asta? De ce a ales să ucidă un popor frățesc?”.

Urmărește-ne pe Google News