ComenteazăÎncet, dar sigur ni se pregătește privatizarea, fie și parțială, a sistemului de sănătate. Nu o privatizare în termeni clasici, ci mai degrabă un acces al privatului spre banii publici și așa foarte puțini. Colega noastră Victoria Stoiciu ne arată de ce coplata, redenumită acum „contribuție personală”, este „un pas spre privatizarea sănătății pe banii noștri”.
Sorin Paveliu, unul dintre marii noștri specialiști în domeniul Sănătății Publice, ne avertizează și el: „Lovitura pregătită de Guvernul Cîțu sectorului sanitar de stat dezvăluie că indiferent de cine deține frâiele puterii, influența banului este mai puternică decât interesul public”.
Corupția de stil PSD vs corupția de tip corporatist
Am mai spus, repet a suta oară. Corupția e ceva damnabil, însă corupția de stil vechi e mult mai ușor de combătut. Dar cel mai important: ea nu destructurează statul și mecanismele legale și instituționale. Faptul că un partid deturnează fonduri nu schimbă natura structurii legilor, statului, instituțiilor. Doar le afectează funcționarea. Dar totul poate fi reparat.
Corupția de stil nou la care asistăm azi este infinit mai periculoasă. De ce? Schimbă natura statului, legilor, instituțiilor. După „furtul legal”, nimic nu mai poate fi reparat.
Una e să deturnezi fonduri stil PSD, de exemplu, de la stat spre privat: ușor de demonstrat și de găsit făptașul. Reparabil. Cu totul altceva e să introduci o ordonanță de urgență prin care faci legi care transferă fonduri publice dinspre stat spre privat.
Mai simplu: una e să furi și alta e să schimbi legile, prin mecanisme de lobby sau interes de grup, prin care furtul devine legal.
Ce se întâmplă acum în sistemul de sănătate este acest furt colosal: un „furt legal” prin care banii statului sunt făcuți cadou sectorului privat. Scurt: ai bani – trăiești, nu ai bani – mori.
Profesorul de filosofie Paul Gabriel Sandu sesizează bine: „Privatizarea sănătății via OUG, prin introducerea coplății pentru internări la privat este un caz școală de corupție. E un caz în care bani din bugetul statului sunt redirecționați către companii private. În acest caz, spitale private. Faptul că această tranzacție e făcută printr-o lege este cu totul secundar. Mai ales de vreme ce impactul acestor măsuri va reverbera în întreaga societate”.
Sistem subfinanțat din care se mai taie
Acum pare limpede care era rolul lui Costache, numit ministru al sănătății în timp ce era angajat al Sanador. Și e limpede de ce actualul ministru al sănătății este un director de spital privat. Nu i se pare nimănui ciudat faptul că un director de spital privat sau un angajat al unei mari rețele de clinici private ne spun că ar trebui să privatizăm în acest mod sistemul de sănătate?
E clar că scopul subfinanțării cronice a sistemului n-a fost altul decât acesta: privatizarea lui. Că dacă serviciile sunt slabe, soluția nu e schimbarea managementului, nu este creșterea finanțării, nu este aducerea unor oameni competenți, ci… privatizarea.
Iar dacă până acum a fost subfinanțat, de acum înainte situația se va agrava. Pentru că spitalele private vor drena de bani sistemul public. Vor dispărea locuri de muncă, iar calitatea serviciilor va scădea și mai mult.
Cine va avea bani, sigur, se va descurca. Cine nu va avea bani va fi condamnat practic la moarte. Iar ceea ce este și mai grav e că spitalele private vor fi finanțate și din banii celor care trăiesc pe salariul minim și nu și-ar permite niciodată să se interneze într-unul, dar care își plătesc taxele și impozitele.
Efectul acestei privatizări etapizate a sănătății va fi, evident, și acela că în anii următori va avea loc un transfer de personal de la stat la privat, cu efecte iarăși devastatoare asupra sistemului public. Adăugați la asta faptul că guvernul PNL nu știe cum să ne convingă mai rapid că ar trebui să ieșim la 70 de ani la pensie. Și veți avea imaginea unei societăți viitoare „sănătoase, fericite și prospere”.
Unde e vocea „luptătorilor anticorupție”?
Dar ceea ce mă revoltă cel mai mult în acest caz e liniștea: unde e vocea „luptătorilor anticorupție”, a „societății civile” până mai ieri isterice? De ce această tăcere asurzitoare? Pe cine mai reprezintă toată această „elită parvenită”? Și interesele cui? Sigur nu interesele grosului populației acestei țări. Cei mulți nu au bani pentru a-și plăti un dinte, cu atât mai mult o intervenție serioasă. Ei nu mai pot nici măcar mușca…
În acest moment, statul român pare un stat capturat și privatizat de ultimele domenii fundamentale, precum sănătatea. Avem un stat pus să slujească și să deservească o mică elită. Restul? Restul stă la coadă. În ritmul acesta, România se transformă într-o coadă, un rând, în așteptarea morții.