Despre salarii, lene și productivitate la români

Incriminarea lenei este unul dintre discursurile preferate ale politicienilor, în special cei mandatați de români, pe salarii zdravene, să facă cele de mai sus. Pentru că asta ar trebui să fie treaba statului: să creeze un cadru legislativ în care cetățenii și firmele care le plătesc salariile, excursiile prin străinătate, diurnele, cazările, plimbările cu mașini scumpe și elicoptere să poată prospera, laolaltă.

În realitate, însă, statul a devenit un fel de Robin Hood pe contrasens, care colectează bani din surse individuale, îi aruncă într-o harababură de buget la grămadă, apoi își exercită creativitatea în a-i dirija, din nou, spre surse individuale (desigur, nu aceleași din care provin). 

Așa au ajuns ”românii leneși și neproductivi” să construiască sau să cumpere vile prin Costa Rica, stațiuni de lux prin Madagascar, ferme uriașe în Brazilia, mașini de sute de mii de euro și tot felul de mausoleuri luxoase care țin loc de domiciliu prin țară.

Să revenim, însă, la tema românului leneș, întins pe iarbă și doinind din fluier, în timp ce statul ”muncește” în locul lui, plantând panseluțe de mii de euro bucata la umbra mastabalelor și piramidelor făcute din cele mai scumpe – probabil din lume – borduri.

Statisticile europene (pentru că pe cele românești nu ne putem bizui, spre exemplu guvernarea Năstase obișnuia să strecoare locomotive de tren în coșul de consum, ca să demonstreze că nu există inflație) spun că românii muncesc cel mai mult timp dintre toți cetățenii UE. 

Recomandări

Dosarul asasinatului de la Arad. Lipsurile care au dus la eliberarea suspecților și cine este marele absent din boxa arestaților

Știu, nu poate fi decât o minciună sfruntată; știm din discursul public că suntem niște asistați social, niște cerșetori din banii statului, care-i aduce de acasă! Românii stau cel mai mult la muncă, deși noi știm că refuză să se angajeze pe generosul salariu minim pe economie prin făbricuțele de textile, și preferă să stea degeaba acasă, pe aproape aceiași bani? Incredibil!

Și totuși, asta spun cifrele. Mai mult, 7 din 10 români muncesc peste program, explică un studiu citat de Mediafax. 

Dacă demonstrează ceva, atunci statistica arată, mai degrabă, o apetență a românilor către muncă. Conform strict acestui tablou, veniturile ar trebui să fie pe măsură, iar România ar trebui să fie dacă nu o țară dezvoltată, măcar una în care poți trăi decent. Și atunci, unde ar fi problema?

Problema ar consta, spun alte statistici, în proverbiala lipsă de productivitate românească. Suntem o forță de muncă ieftină, care muncește mult și prost; cam așa arată imaginea noastră în spațiul public. 

Textul citat arată că „Specialiştii în resurse umane spun că românii nu au o cultură a performanţei, iar angajatorii nu sunt obişnuiţi să plătească pe ce se livrează, ci pe cât se stă la lucru”.

Recomandări

Trei măsuri arbitrare ale regimului comunist au cauzat catastrofa de la Certej. Un munte de nămol și cianură a îngropat de vii 89 de oameni

Unul dintre principalele argumente, atunci când se discută în spațiul public mărirea (e drept că din pix, fără studii coerente) salariului minim al românilor, este exact acesta. Și pare și coerent: nu poți să dai un salariu de tehnician german de la BMW unui angajat al fabricii din Mioveni, pentru că diferența de valoare adăugată a produselor pe care le fac cei doi este zdrobitoare.

Și totuși, dacă ar fi să comparăm salariile managerilor români cu veniturile celor străini, am constata ceva uluitor: nu doar că nu țin cont de ”lipsa de productivitate”, ci, dimpotrivă, raportul dintre ele și salariile subalternilor este mai mare decât cel din Germania!

Cei care nu știu să planifice eficiența sunt plătiți cel mai bine!

Deci șefii, fix cei care ar trebui să poarte responsabilitatea lipsei de productivitate și valoare adăugată – pentru că nu omul care trage de șuruburi la bandă este răspunzător cu viziunea și managementul – îi penalizează la salarii pe cei care muncesc, dar se recompensează pe sine! 

Lor li se pare firesc să se plătească la nivelul unor manageri europeni, care conduc business-uri foarte puternice și competitive, dar când vine vorba despre angajații lor, țâțâie din buze, cu dispreț, și ne trimit să vedem cât de bine și eficient și productiv lucrează angajații străini!

Recomandări

Șofer român de TIR blocat trei zile pe autostrada distrusă de inundațiile din Spania: „Nici în războiul din Iugoslavia nu am văzut așa ceva”

Din punctul meu de vedere, datele pe care le-am prezentat anterior arată, pe de o parte, diferența dintre discursul public și realitatea din teren, însă și o înfiorătoare lipsă de lideri, manageri și viziune. Pentru că nu forțează nimeni nicio firmă să defrișeze păduri, să vândă lemnul brut ca materie primă, pe nimic, apoi să cumpere mobilier de la IKEA. Nimeni nu forțează cooperativele agricole să vândă produsele către marii samsari, la primă mână a lanțului alimentar, și apoi să cumpărăm alimente importate. Nici să vindem afară Dacii și să importăm BMW-uri.

Patronii români par să fie la fel de ”urechiști” precum angajații pe care-i acuză de lene și hoție. Și ei spun că lucrează, în medie, 10 ore pe zi pentru afacerile lor, ba mulți dintre ei ajung, chiar – fatalitate! – să muncească 16 ore din 24.

Departe de mine reflexele comuniste sau păcatul generalizării; sigur că există excepții și printre angajați, și printre patroni, și printre manageri. Însă, în fiecare caz, există și rețete pe care le poți urma pentru a-ți asigura succesul afacerii. Spre exemplu, în cazul patronilor, o întrebare simplă – câți dintre ei credeți că reinvestesc profitul în afacerea care l-a generat? 

• Câți cumpără utilaje mai bune?
• Câți trimit angajații la cursuri profesionale?
• Câți investesc în îmbunătățirea raselor de animale? 
• Câți cumpără cunoaștere externă și certificări de calitate? 

Și câți considerați – în cel mai sincer mod – că-și păstrează banii în mașini scumpe, vile cu etaje, iahturi, concedii de lux, în cele mai fine și alese lucruri la care au acces? Sigur că e dreptul lor. Spun doar că poate n-ar trebui să faci asta, și în aceeași frază, să-ți acuzi angajații că sunt proști și leneși.

”Motivul pentru care managerii sunt mai bine plătiți în România este acela că a existat deficit de șefi când au intrat multinaționalele în România, la sfârșitul anilor ’90. Companiile au dat bani mai mulți ca să aibă oameni la conducere, iar asta le costă și acum. Așa am ajuns la diferențe colosale între cel mai bine plătiți și cel mai prost plătiți angajați”, spune un specialist în resurse umane.

Practic, managerilor li se pare absolut firesc să fie plătiți de 10 ori mai mult decât ceilalți angajați, din moment ce este penurie de șefi pe piața muncii. 

Ce nu li se pare la fel de firesc este să încerce să depășească criza forței de muncă din România, despre care țipă cu orice ocazie, prin aceeași soluție: mărirea salariilor pentru muncitori.

Pentru că, nu-i așa, am stabilit deja, românii sunt leneși, nu sunt productivi, nu au viziune în afaceri în pofida salariului minim pe economie cu care-i binecuvântează generozitatea patronală, și preferă să producă Dacia în loc de BMW. Cât ghinion pe noi și țara noastră!

Urmărește-ne pe Google News