ComenteazăZiua demisiei ministrului Florin Roman a venit pe neașteptate, adică la timp. O societate românească sătulă de atâta încasat, aproape resemnată, a avut o izbucnire de orgoliu cetățenesc. O coajă de speranță.
Găurile din CV-ul ministrului cercetării, o întâmplare mică, nu o mare dezvăluire, nu ne umflăm în pene, au fost urmate de plecarea din Guvern. Derularea evenimentelor arată că democrația e, într-adevăr, precum curentul electric, cum spunea un președinte al Statelor Unite. Ca și energia, nu prea poți să pui democrația într-un depozit, o creezi în fiecare zi sau rămâi fără ea.
Reacțiile oamenilor simpli au fost admirabile. Iar Universitatea Babeș-Bolyai a intrat în istoria acestui colț de lume care, vorba unui ziarist vestic, nu doar că îngăduie, dar premiază scurtăturile, drept prima care alege calea dreaptă și înfruntă minciuna unui ministru și politician.
Premierul Nicolae Ciucă, cel care strecurase pe surse vineri seara că îl susține pe colegul de partid Florin Roman până în pânzele albe, a acționat marți imediat, cu o promptitudine nespecifică scenei noastre publice, nu a mai stat la mâna „organelor abilitate”. Prim-ministrul a simțit, cumva, că dacă lasă valul de protest și dezgust să urce, va fi rău pentru toată lumea. Reverberațiile nu s-au oprit în buricul Bucureștiului și la Cluj.
Un jurnalist din Alba Iulia, comunitatea de unde vine politicianul prins că și-a falsificat CV-ul, ne-a trimis miercuri seară un mesaj în care a spus că „de la un 1 Decembrie, cu mulți ani în urmă, n-a mai vuit așa orașul, de satisfacție”. Parcă din senin se manifestă contra-puterea oamenilor.
„Nu credeți pe nimeni, nici măcar pe noi”
A existat, însă, și o deplorabilă excepție: Digi 24. Televiziunea trustului RCS-RDS a difuzat toată ziua informația fără să spună de unde a aflat-o.
Regula jurnalistică de aur cere citarea sursei știrii, așa cum cere atribuirea sursei într-o lucrare științifică, nu prioritar ca o recompensă pentru munca celuilalt, ci ca respect pentru corecta informare a omului care privește sau citește. Citarea e un fenomen complex, necesar pe scara consolidării eficiente a cunoștințelor la scară socială.
Vorba postului de radio underground B92 din Serbia, una dintre puținele voci de opoziție de pe vremea lui Slobodan Milošević: „Nu credeți pe nimeni, nici măcar pe noi”. De aceea, spui „am aflat de la X”, ca să lași publicul, în cazul presei, sau lumea academică, acum împuținată cu un specialist prin plecarea lui Florin Roman, să decidă dacă „X” e de încredere.
Șefii Digi 24 și-au instruit și interzic redacției să procedeze corect, potrivit informațiilor de la mai mulți angajați. Ei iau. Plagiază. Își însușesc. Miercuri de dimineață, când doar Libertatea publicase informația și dialogase cu rectorul Daniel David, postul Digi 24 spunea „s-a aflat că…”. S-a aflat de unde? O redacție muncise multă vreme la CV-ul politicianului.
Nimeni din media occidentală nu face precum Digi 24
Nu e prima oară când Digi 24 face asta, dar probabil că o decență reziduală ar trebui să-i facă să se gândească până unde poate merge acest furt de la alții și, prin urmare, desconsiderare a propriului public.
Greu de estimat dacă șefii trustului înțeleg ce riscă în materie de reputație, însă corpul numeros de jurnaliști care trag din greu acolo cunoaște adevărul.
Nicio televiziune serioasă din lumea occidentală, nicio redacție de calitate nu procedează ca Digi. Sigur, în România, există televiziuni sau site-uri care merg la limită în privința citării. Dar nimeni nu egalează Digi 24. Nici măcar Știrile ProTV, care au mai ieșit din egoul lor cât China. Digi 24 e plagiatorul perfect, un Florin Roman cu ștaif, „de partea binelui”, cum era și liberalul până deunăzi.
Exemple. Dacă ziarul Adevărul se spetește la o poveste locală interesantă, o vezi seara la Digi 24, necitată. Dacă Hotnews, G4Media, Spotmedia, Ziare.com sau agențiile de presă Mediafax și news.ro, sau orice alte colective de oameni cărora îmi cer scuze că nu le numesc aici, dacă o redacție din România găsește o știre, Digi o ia și o prezintă ca și cum a plouat cu ea în studio.
În cazul ministrului Roman, în urma unei știri Associated Press, The Guardian, Washington Post, ABC News și alte mari instituții au citat investigația jurnalistică din Libertatea, iar Digi 24, nu. Dar cine e The Guardian față de șefii Digi?
Televiziunea centrală care fură și de la presa locală
În general, televiziunile de la noi sunt destul de cinice cu munca altora, dar de câr-mâr, mai de rușine, mai din impulsul sănătos al redacțiilor, nu ocultează întotdeauna sursa. Dintre toate titlurile care contează pe piața știrilor, poate numai Agerpres și Radio România au această politică de „liber la luat, embargo la citat”, precum redacția Digi 24.
Ceva e, însă, și mai trist. Nu doar știrile bune produse de redacțiile centrale sunt însușite pe furiș. Victimele malpraxisului citării de la RCS-RDS sunt și redacțiile publicațiilor locale.
Ziariștii din presa locală sunt vitregiți de resurse și cei mai lipsiți de recunoașterea efortului lor profesional, făcut în favoarea serviciului public. Și de la ei fură, zi de zi, Digi 24.
Celelalte redacții de presă scrisă citează, în general, ceea ce apare la Digi. Unele sunt extrem de scrupuloase și oferă oamenilor link. Nu întotdeauna, toți greșim, dar raportul este de 100 la 1 la cota necitării în conduita RCS-RDS. Pentru fiecare atribuire pe care o face, canalul de televiziune subtilizează zeci și zeci de știri de la alții, jurnaliști care se străduiesc și ei să descâlcească faptele, cu propriile puteri.
În acest timp, miercuri spre prânz, un jurnalist excepțional al postului Digi 24, om de cursă lungă în presă, mi-e jenă să-l numesc de dragul talentului și al valorii lui, era invitat sub reflectoare taman când a izbucnit scandalul. În direct, el s-a apucat să citească de pe telefon din dialogul nostru cu rectorul Daniel David, fără să citeze. Parcă descânta din eter, din sursa Samsung, din Huawei, din iPhone. Momentul a fost suprarealist.
Nu contează numele. Contează că Digi 24 reprezintă, în materie de copiat informația, eșecul instituțional al respectului pentru public. Florin Roman a plecat și a rămas.