Te duci la baie. Totul pare în regulă. Pereții sunt îngălbeniți. Poate ar trebui să zugrăvești. E vară, au anunțat caniculă la radio, să te interesezi cât mai costă o lavabilă. Ce-ar mai fi de făcut aici? Să mai tragi o dată apa la closet. Tragi apa.
Îți amintești de gunoi. Te întorci la bucătărie, iei găleata, deschizi ușa, ieși pe palier, te duci la ghenă și arunci gunoiul. E gunoiul tău. Cade pe burlan în lume. Gunoiul tău a devenit parte a gunoiului public. Nu-ți mai aparține, nu-ți mai pute. Pute în gunoiul lumii.
Te întorci. Mai sunt și două PET-uri sub masă. Arunci PET-urile în sacul de plastic de lângă ghenă. Socotești dintr-o privire sacul: alții din bloc au băut mai mult decât tine. Închizi ușa. Bună treabă!
Trebuie să pleci. Ai atâtea lucruri de făcut în această zi. Nici nu știi de care să te apuci mai întâi. Dar te simți în siguranță învârtindu-te prin casă, cu mintea la ziua pe care trebuie s-o trăiești. De ce „trebuie”? Trebuie s-o trăiești.
Te așezi pe taburet, în bucătărie. Îți aprinzi o țigară. Mai tragi de timp. Se vor scumpi și țigările. Treci în revistă lucrurile pe care trebuie să le faci. Sunt aceleași lucruri pe care le-ai făcut și ieri. Și alaltăieri, și săptămâna trecută, și luna trecută. Asta se numește rutină. Dacă te plângi, toți vor sări să-ți spună că ai nevoie de o schimbare, de o resetare, de o pivotare, de un nou început, de o călătorie inițiatică, de o nouă experiență, de un nou început… Vrăjeli! Ce ușor este să dai din gură: schimbarea! Pentru că lumea se schimbă în timp ce tu tragi din țigară. Unii îți vor spune, ca și cum ți-ar da o țigară, că trebuie să pleci într-o altă direcție. Mai ales acum, în această zi…
Nu poți să rămâi același, când lumea nu mai este cum o știi, cum o vrei tu. Trebuie să te adaptezi, să te încolonezi, să mergi în coloană, să accepți comandamentele și urgențele vremii. Trebuie să fii empatic cu lumea. Nu individualist, ci atent și generos.
Să-ți însușești trendurile și, cu puțin efort, chiar ai putea să le arăți altora direcția bună ce trebuie urmată, de ce nu? Să faci ceva cu totul deosebit, o chestie care să bubuie, ceva memorabil, o invenție, o descoperire, o revoluție, dacă poți! N-ai vocație de revoluționar, precum Lenin, dar măcar să ții discursuri tot ai putea… Taci!
Stingi țigara în scrumieră și arunci mucul în găleata de gunoi. Și scrumiera asta merită spălată! Dar trebuie să pleci! Nu-ți vine să crezi că ai ajuns să trăiești această dimineață în care nu mai poți să pleci. O dimineață pe care vrei s-o înșeli. De care vrei să fugi, să scapi, pe care n-o mai poți împinge. Recunoaște: nu mai poți s-o împingi în viața ta, în lumea asta! Dar nici să te declari învins nu poți. Să arunci „prosopul” și să spui: până aici a fost, renunț, m-am convins, lumea merge înainte, dar pentru mine e gata! Ești nebun? Toți vor sări cu prefăcută indignare: ce te-a apucat?, ce-ai de gând să faci?, de ce dai bir cu fugiții?, ți-ai găsit altceva?, putem să te ajutăm?
Apoi, te vor uita. Repede. N-o să le porți pică, uitarea e un gest atât de firesc în lumea asta. Nici n-ai un loc în care să fugi. Și chiar dacă ai avea, nu poți să fugi, pentru că te simți ca un personaj dostoievskian… Mai lasă-l dracului în pace pe Dostoievski, ăsta a călătorit prin toată Europa și și-a pierdut banii la ruletă! Tu n-ai ce să pierzi.
Te întorci în baie. Pereții îngălbeniți. Vară, caniculă, lavabila… Nu! Ce-ar fi să speli chiuveta? Iei Cif-ul, picuri crema și începi să freci cu cârpa fără niciun scop. E târziu, trebuie să pleci! – arunci cârpa.
Te încalți. Îți iei geanta pe umăr. Tragi cu ochiu în dormitor. Nu ți-ar lua decât jumătate de minut să te dezbraci, să te întinzi în pat, să închizi ochii și să nu te mai gândești la nimeni. Să meargă lumea înainte, să se descurce și alții să-ți împingă viața. Fără tine. N-or să-ți simtă lipsa.
Tragi ușa și bagi cheia în yală. S-o închizi sau s-o deschizi? Să pleci sau să rămâi? Să te duci sau să renunți? Hotărăște-te! Acum!
Strângi cheia și o învârți în partea pe care o simți că este bună pentru viața ta. La mulți ani, bătrâne!
Foto ilustrativ: Shutterstock