Din nou despre inegalitate: Ce trebuie să facă România politică?

Diaspora, mult clamată și lăudată în trecut pentru modul cum vota ea „răul cel mai mic” sau binele cel mai mare, i-a cam dezamăgit pe marii intelectuali publici și a devenit subiectul ironiilor.

Societatea românească e economic fracturată. Când 1% dintre cei mai prosperi români (180.000 de oameni) au venituri echivalente cu jumătate din populația României (adică cei 9 milioane de la bază, de la jumătate în jos) – vezi graficul de mai jos, ei bine, atunci știm că situația nu e prea roz. Tot graficul de mai jos ne arată că cei 10% de la vârf câștigă mult mai mult decât jumătate din populația țării. E asta normal?

Figura 1. România: inegalitatea veniturilor după taxare – pentru cei 1% de la vârf linia graficului e pretaxare

Sursa datelor: World Inequality Database.

Dacă mereu ne-am comparat cu vestul Europei, „vrem o țară ca afară”, nu?, haideți să vedem care-i situația în Austria – de pe World Inequality Database am generat un grafic similar cu cel de mai sus. Iată cum stă Austria – vedeți diferențele? – linia celor mai prosperi 1% dintre austrieci e mult sub linia celor 50% de la bază, adică 8,4% versus 29,9% pentru Austria, 13,4% versus 18,5% pentru România – în anul 2023. 

Recomandări

Cine sunt influencerii lui Călin Georgescu care au fost percheziționați. Bogdan Peșchir și Makaveli, printre cei vizitați de mascați. O jurnalistă a fost amenințată

Figura 2. Austria: inegalitatea veniturilor după taxare – pentru cei 1% de la vârf linia graficului e pretaxare

Sursa datelor: World Inequality Database.

Prin urmare, dacă vrem să fim o țară ca afară, va trebui să luăm de la vârf și să distribuim la bază, altă soluție nu e. Pentru că, la nivel de UE, ce se întâmplă mai are echivalență doar în Bulgaria, în rest, totul e diferit în țările uniunii.

Nu trebuie să ne ascundem după deget, între clasele sociale se cască niște prăpăstii formidabile și nu mai ajunge să ținem discursuri sforăitoare despre democrație, Uniunea Europeană etc. Și mai trebuie să mai impozităm și niște multinaționale, unele care și-au făcut o obișnuință din a declara profituri 0 sau chiar situații contabile pe minus. Austeritatea pe care tot o flutură politicieni ca Bolojan e parte a problemei, nu e soluție la boli societale. 

Ni se tot spune că nu se mai poate cu risipa banului public. Așa o fi, nu contestăm, dar a echilibra bugetul, asta nu se traduce prin a-i pedepsi pe cei de la bază, pe cei cu 2.500-3.000 de lei pe lună. A crede că așa cum arată acum diferențele dintre clasele sociale e cumva un dat natural sau, mai rău, o problemă ce ține de meritocrație, și nu precum ceva ce derivă din politicile publice luate de-a lungul deceniilor trecute, asta înseamnă să te îmbeți cu apă rece. 

Recomandări

Lista finală de candidați la alegerile prezidențiale 2025. Cine sunt cei 11 români care vor să ajungă la Cotroceni

Politicienii trebuie să mai înțeleagă că sănătatea și învățământul nu trebuie transformate în marfă, nu sunt produse care se vând și se tranzacționează pe o piață oarecare. Ele sunt bunuri publice câștigate cu efort și trudă de-a lungul ultimelor secole. Când ni se spune că o treime din elevii români nu ajung în clasa a douăsprezecea, asta indică o mare problemă societală. Dacă 33% dintre copiii românilor nu ajung să termine liceul, ce putem aștepta de la viitor? 

Mai trebuie să înțeleagă politicienii că nu tabloul general contează – cum ar veni, stăm bine la nivel macro, i-am depășit pe greci, unguri și portughezi pasămite. Nu, nu e suficient să privim așa. 

Geografia ne învață că trebuie să privim totul spațial, să vedem ce se întâmplă și în profil teritorial. Așa că trebuie să înțelegem ce se întâmplă în orășele precum Mizil, Plopeni, Segarcea, Băilești, Filiași, Huși, Huedin, mai mult, ce se întâmplă în toate orașele medii și mici, în toate localitățile rurale, nu doar în cele enumerate mai sus. Să înțelegem că în aceste spații, principala problemă o reprezintă lipsa locurilor de muncă. Să apăsăm pe mai departe pedala, „românii sunt leneși și nu vor să muncească” e iarăși parte a problemei, nu soluție. A trecut demult vremea băsismelor și a gedesismelor ieftine. 

Recomandări

Ce înseamnă un armistițiu Rusia-Ucraina pentru securitatea Mării Negre. Rolul determinant al Turciei | Analiză

Să înțelegem că a migra în vest și a câștiga 1.000-1.500 de euro pe lună nu mai e soluție viabilă. Și să mai înțelegem că migrația nu e câmp cu flori, migrația înseamnă inclusiv durere, instabilitate și segregare socială. 

Și, cel mai important, trebuie ca politicienii să înțeleagă că neoliberalismul ca proiect economic și social trebuie abandonat. Pe scurt, după cum se exprima Andrei Mocearov, sunt de rezolvat două probleme macroeconomice: 

1. Creșterea veniturilor bugetare – și nu scăderea cheltuielilor, cum se aprind marii corifei neoliberali de la noi.
2. Rezolvarea deficitului major între salarii și profituri – cifre care sunt încastrate inclusiv în Figura 1 – situația pentru România. 

Într-un dosar pe Project Syndicate, unul la care au participat cu opinii inclusiv doi laureați Nobel, Joseph E. Stiglitz și Daron Acemoglu, Did Neoliberalism Kill American Democracy? („A ucis neoliberalismul democrația americană?”), se scrie, printre altele: „Economistul laureat al premiului Nobel, Joseph E. Stiglitz, consideră că problema fundamentală este una cât se poate de evidentă: «40 de ani de neoliberalism au lăsat SUA cu o inegalitate fără precedent», stagnarea veniturilor și «scăderea speranței medii de viață», iar muncitorii sunt disperați după o alternativă. Pentru a deveni acea alternativă, Partidul Democrat trebuie să abandoneze neoliberalismul și să se întoarcă la «rădăcinile sale progresiste din timpul lui Franklin D. Roosevelt și Lyndon B. Johnson».”

Dacă asta se întâmplă în Statele Unite, o țară cu o economie puternică, cum credeți că stau lucrurile în România? Continuăm tot cu obositele „ne pleacă investitorii” și „corupția e de vină”, „trickle down economics” (teoria trickle-down spune, pe scurt, că scutirile fiscale și beneficiile pentru corporații și cei bogați vor ajunge în final către toți cetățenii, teorie intens criticată și peiorativ intitulată Reaganomics – urmare a politicilor neoliberale promovate în anii ‘80 ai secolului trecut de la Reagan)? Dacă vom merge în aceeași direcție ca până acum, vom ajunge să nu mai organizăm nici alegeri. 

Trebuie totul simplificat. Trebuie înțeles că baza economică e suprastructura care susține întregul eșafodaj politico-social. Altfel, vom ajunge cu pași repezi la colaps – un proces, de altfel, care se derulează sub ochii noștri, in the making…

Fotografii colaj: Shutterstock

Urmărește-ne pe Google News