ComenteazăO elevă foarte isteață mă întreabă săptămâna trecută: domnu‘, dar ce-i cu războiul ăsta? Chiar o să fie? Copiii de 10-11 ani nu se uită la știri, nici la TV, nici în telefon. Și nici nu sunt prea interesați de îngrijorările adulților. Aveam o lecție despre cum se fabrică știri false pe rețele de socializare și fetița mi-a trântit un exemplu de primă mână. Pentru că TikTok e plin de alarme și imagini ciudate, în general falsificate, despre cum se pregătesc ofensive, războaie etc.
Printre glumițe și meme, copiii au văzut prima oară în viața lor propaganda de război la lucru. Conturi false sau personaje dubioase răspândind tot soiul de informații. Ce e fascinant e că majoritatea nu sunt trolii plătiți cu care au visuri umede serviciile noastre, sunt pur și simplu pagini care caută audiență și bani. Piața liberă media și propaganda de război n-au mers nicicând mai bine mână în mână. Exemple?
Semisvasticile din filmulețele de propagandă
Un copil drăguț ține cu mânuțele un pistol automat. Un soldat mascat îl ajută să îl încarce. O doamnă în vârstă ia lecții de tras cu arma de la un soldat. Imagini războinice și drăguțe difuzate mai ales în presa americană, aia care se pretinde quality (nu vorbim despre acele canale care sunt doar colectoare de dejecții), fără niciun context.
Pentru că poate contextul spune și el ceva: imaginile erau de la antrenamentele grupărilor de extremă dreapta din Ucraina, care s-au gândit să facă niște clipuri de propagandă virale. Și le-a ieșit, deși în imagini se văd și ecusoanele cu acele semisvastici specifice, presa vestică liberă și frumoasă nu a părut îngrijorată că a ajuns difuzor de pliante extremiste.
Pentru că, printre atâtea incertitudini, sunt și niște chestii sigure: actualul președinte Vladimir Zelenski poate fi ușor înlocuit de grupări de extremă dreaptă fascizante, la care oricum presa occidentală a tot închis ochii în timp ce visa cai verzi pe pereți cu europenizarea și natoizarea Ucrainei.
Americanii și europenii
Primul efect al propagandei de război este împărțirea din ce în ce mai radicală între europeniști, ceva cu picioarele mai pe pământ în ce privește Rusia, și războinici americanizați.
Stereotipul războinicilor e reprezentat de Lucian Mândruță și Radu Tudor, care scot gemete de plăcere în public la pătrunderea fiecărui blindat pe teritoriu românesc.
Cei mai războinici sunt și cei mai proamericani. Mulți sunt din filmul „fanul lui Trump”, deși oricine cât de cât atent la politică internațională, vede că tocmai adversarii lui Trump, tabăra democratică, sunt apucați cu „războiul cu marele URSS”.
Vă amintiți de figuri venerate de presa românească, precum Victoria Nuland, dar și de mesajele venite dinspre tabăra dnei Clinton, care toate erau de o violență extremă antirusească – aia nu mai era diplomație. Trump e dezgustător. Dar mă dezgustă și mai mult grupurile de interese care trăiesc din tranzacții și lobby prorăzboi care stau în spatele unor think-tank-uri democrate. Pentru binele Estului, mai bine conduce orice clown republican SUA decât un democrat, asta e. E părerea mea.
Cum să pricepi criza, dacă nu te pricepi?
Nu sunt vreun specialist „geopolitic”, dar am niște sfaturi de expert în presă. Îngrijorător deocamdată nu e războiul, ci comportamentul lamentabil al presei, nu doar de la noi. Se discută totul în alb și negru, complet amatoristic. Rusia e Satana, noi suntem Alba ca Zăpada. Rusia masează trupe. Noi suntem niște fluturași care visăm să cumpărăm F35.
Unii ziariști au ajuns să îndemne iresponsabil și direct la conflict total cu Rusia. E o presiune incredibilă pentru decizii fără întoarcere. Să se taie complet legăturile economice cu Rusia!, strigă unii. Să nu se facă niciun compromis! Iar în România tonul e de-a dreptul ridicol.
Îi îndemn pe nespecialiștii ca mine să-și urmeze bunul simț. Că va fi război, că nu va fi, nu depinde de noi.
Suntem într-un joc unde nu avem niciun control. Aici nu e cu decizie suverană. Marele hegemon de până acum, SUA, se clatină, se tot clatină mai ales din cauza unei Chine tot mai puternice. Cu cât se clatină, cu atât va deveni mai brutală în decizii. Ce au de făcut țări mici precum a noastră? Să redescopere diplomația, nu lătratul prin gard aiurea.
Ce putem face e să mai calmăm jurnalismul și „analismul” isteric. Tot felul de soldați închipuiți se războiesc deja de un deceniu cu China și Rusia pentru că se simt ei protejați de „licurici”: urlete fără substanță împotriva 5G-ului chinez, urlete la Rusia că e „bolșevică”, numai înjurături analfabete am auzit de la experți anii ăștia. E momentul să devenim adulți și să mai eliminăm din spațiul public intervențiile nebunești. Măcar atât să învățăm din războiul/nonrăzboiul ăsta.
George Simion vrea și el înarmare
Tot „analismul” românesc s-a radicalizat în așa hal, probabil de la atâtea fonduri vărsate în conturi după achiziții militare uriașe (și fără sens, dacă mă întrebați), încât până și Macron pare „un vândut la ruși”, deși încearcă o partitură europeană normală de calmare a situației.
Exemplul Ucrainei rămâne exemplul unui popor cu care marile puteri s-au jucat iresponsabil. A rămas blocat între proiectul vestic (unde de fapt nimeni nu-i vrea în mod real să-i înglobeze, de aceea jocul UE de acum 8-9 ani rămâne complet iresponsabil), jocul cinic și corupt (vezi aventurile lui Hunter Biden prin Ucraina) al jandarmului lumii și jocul imprevizibil și dur al unui Putin. Ucraina va rămâne o țară sfâșiată cinic de două mari fronturi de putere.
P.S. La cursa prorăzboi și proînarmare s-au alăturat și iresponsabili noi în politică. Simion de la AUR tot urlă că Ucraina e prea bine înarmată și că trebuie să cheltuim și mai mult pe armată. Ca și cum n-am cheltui ca nebunii deja. Mai bine ar vedea că fix minoritatea românească din Ucraina o duce mai rău „sub protecția” guvernelor provestice susținute de Vest în ultimii 10 ani. Oare de ce?
***
Libertatea este un ziar care încurajează libertatea de exprimare și consideră că o conversație națională civilizată și argumentată, pe teme polemice, este esența unei societăți democratice. Dacă doriți să citiți și alte opinii și perspective, în diverse chei, despre conflictul Rusia – Ucraina – NATO aveți la dispoziție în secțiunea de „Opinii Libertatea” articolele lui Ovidiu Raețchi, Răzvan Luțac, Vasile Ernu, Patrick Andre de Hillerin.