E ceva normal să cumperi apartamente de lux ca pe pufarine sau covrigei de Buzău. E ceva normal să faci peste noapte afaceri de zeci de milioane de euro din nimic. De ce să nu fie normal?
Mentalitatea cea mai odioasă din spațiul românesc – dar a și făcut! -, calea sigură spre subdezvoltare morală și economică, și-a desăvârșit opera.
Societatea nu mai are niciun reper și nicio tresărire de revoltă. „Indignați-vă!” e un urlet în deșert. Nicio indignare. Anestezie. Amorțeală. Moarte.
Pentru mai puțin, Năstase, nepotul mătușii Tamara, era purtat ca un portdrapel al corupției. Clanul Ciolacu de la Buzău îi dă rușine lui dr. Ponta și nu e departe de performanțele economice ale lui Dragnea și ale fiului său, porcarul. Și nimeni nu e în stradă. Nimeni nu urlă. Tăcere. Omerta.
Capacitatea românilor de a se revolta s-a fâsâit. Acceptă cu nonșalanță jugul taxelor și impozitelor. Mita electorală e la vedere: weekendul prelungit etern, loc de muncă la stat, să se stea, leafa-leafă. Trai neneacă pe bani împrumutați. Și clanul Ciolacu prosperă, prosperă, prosperă.
Cei zece ani cu Iohannis i-au adormit pe români. Adio, atenție, adio, îngrijorare. Vrăjeala ordinară a liberalilor că nu sunt tot pe-se-de, dar pe galben, i-a scârbit. Impotența generală a opoziției i-a decepționat.
Și românii trec prin istorie cum au trecut întotdeauna: fără să învețe nimic din greșeli. La nouă ani de la incendiul din clubul Colectiv au tot atâtea spitale noi de mari arși câte vor avea și peste nouăzeci de ani: niciunul.
Iar Ponta și Piedone se pregătesc să-și așeze confortabil dosurile în jilțurile din Casa de Toleranță a Poporului.
Și un metru pătrat de apartament amărât în Capitală (oraș care nu a ajuns încă până la tainele apei calde) a ajuns să fie atât de scump că trebuie să fii nepot, amantă, cumătru, tușică, finuț de politruc vlah ca să-ți permiți luxul de a locui în lumea a patra cu pretenții de lorzi.
Asta e țara, așa popor – așa revoltă! Iar generațiile următoare vor fi și în politică și mai toxice, având imunitate totală deopotrivă la ridicol și în fața legii.
Au brazilienii pe steagul lor național cuvintele ordine și progres. Românii ar trebui să-și brodeze alte cuvinte: gargară și vrăjeală. Și să coloreze fostul tricolor integral în maro și să-l lase că merge și așa.
Mai o combinație, mai o învârteală, mai o gargară, mai o vrăjeală, mâine va fi rândul altui clan să prospere și românul o să se vaite în continuare că parcă putem noi să facem ceva?!
Carevasăzică a înțeles și din democrație (fie ea și originală), cât a înțeles și din dictatură: nimic.