ComenteazăTotuși, este bine ca, din când în când, să ne urmăm poeții doar
la nivel de simbol și metaforă. Dacă, acum 161 de ani (de fapt, 164 de ani),
ne-am fi luat după Alecsandri și am fi secat, ca națiune, Milcovul dintr-o
sorbire, astăzi nu am mai fi avut graniță naturală între melodramatismul de
trei parale (trimitere la Bertolt Brecht, doamna Costache) și lumea reală.
De la muma lui Ștefan cel Mare (trimitere la Dimitrie
Bolintineanu, doamna Costache), trecând prin, pe lângă, peste și pe dedesubtul
a zeci și sute de mii de mame, istorica provincie Moldova ne-a dăruit borne
istorice, repere morale, mostre de rezistență, patriotism și viziune. Dar ne-a
și vărsat în cap hârdaie de ridicol incomensurabil (trimitere la DEX, doamna
Costache). Îmi cer scuze pentru localizare, nu este etică, dar simțeam că este
necesară. Cumva.
Muma ministrului sănătății, Victor Costache, i-a trimis acestuia
o scrisoare deschisă. Tocmai din Iași. Slavă internetului că această scrisoare
a ajuns aproape instantaneu aproape peste tot. Păcat că ministrul Costache nu a
avut timp să o citească. Adică bănuim că n-a avut timp. Domnia sa este prins cu
lucrul în beneficiul societății (cu răspundere limitată) atunci când este la
birou, în funcție. Iar în timpul liber operează. Când să mai și citească?
Adică, totuși, dacă ar fi citit-o, probabil că s-ar fi simțit
rușinat din cale-afară.
Căci scrisoarea doamnei Costache începe umilitor: “În 1997, când
a apărut «Paradoxul moralei» de Vladimir Jankélévitch, ţi-am citit următorul
pasaj […]“
În 1997, “dragă Victor“ avea 23 de ani. Foarte probabil putea să
citească și singur. Dar doamna Costache încă simțea nevoia să-i citească domnia
sa. Poate ca să-l adoarmă, poate ca să-l liniștească, poate ca să…
“Erai student. Aveam încredere în viitorul tău. Toate rezultatele
tale la şcoală şi la facultate fuseseră şi erau excelente. Aveai bursă de
merit, lucrai în timpul liber, la 18 ani fuseseşi vicecampion la primul
campionat de karate seniori. Cântai şi la pian“.
Înălțător spre sublim. Magnific spre dumnezeiesc. De la karate
seniori la pian cu sau fără coadă, via bursa de merit. Iar nenorocita de presă
îndrăznește să te întineze, “dragă
Victor“. Să-ți șifoneze șorțulețul, să-ți știrbească supușenia educată. Cânți
și la pian, Victor, nu uita asta. Mulți dintre plebeii pe care-i vezi pe
stradă, dacă mai vezi ceva din limuzina de ministru, nici măcar nu au habar
ce-i ăla pian. Fi-le superior, așa cum mămica te-a crescut.
“Lasă-i pe PSD-işti să se bucure de infecţiile
intraspitaliceşti!“.
Uau!
Când mamițica, Victoraș, gândește precum artizanii soluției
finale naziste și nu se ferește să facă asta public, e deja de mirare că în
trei luni n-ai apucat să bagi gaze în toate spitalele pentru săraci. Alea de
stat, adică.
Dar nu-i nimic. OUG trebuia dată acum, repede, cât mai erai în funcție.
În rest, dacă mai supraviețuiește cineva acestei mișcări antiautoritare, n-ai
decât să verși o lăcrimioară și vine mămica să-ți împrăștie “dujmanii“. Hai,
Victore, hai, concentrează-te! Fii bărbată, măcar acum!