România părea să nu mai iasă din întunecata epocă Dragnea. România fusese teleormanizată forțat, abuziv. Se umpluseră instituțiile statului de alde Carmen Dan. Dar uite că se poate și mai rău. Că a venit apoi Marcel din clanul Ciolacu-Nordis.
Și cu ce era mai breaz Marcel de la Buzău, Marcel din clanul Ciolacu-Nordis, decât fostul soț al Bombonichii Dragnea? N-avea fecior băgat în învârteli? Are nepot. Ce n-avea?! N-avea țiitoare? Se făcea de râs pe la București fără amantă cu zeci de ani mai tânără? Mai mare rușinea, of. N-avea cârdășie cu Grindeanu, cu „nea” Paul Stănescu? Să ne întoarcem iar la nemuritoarele vorbe din „O scrisoare pierdută”: „Ce, eș copil?!”.
Ultimul președinte decent al PSD a fost tot săracul Ion Iliescu. În rest, doar unul și unul: Năstase (cu misterioasa găurică a glonțului, mai misterioasă decât diploma de Bacalaureat a lui Marcel de la Buzău din clanul Ciolacu-Nordis), Geoană (cumnatul unui infractor fugar și el însuși cu destule semne de întrebare peste integritate), dottore Ponta, inenarabila, indimenticabila doamnă Dăncilă, raza-la-pătrat.
Îi pui pe toți la un loc și nu strângi de o jumate de Iliescu. Și Iliescu ar trebui să aibă pe conștiință (dacă ar avea) morți și de la revoluție, și de la mineriadă. Și în continuare se poate mai rău: suveraniștii!
Au trecut treizeci și cinci de ani (da) de la revoluție și românii s-au deplasat de la Ceaușescu la Georgescu. Atât au putut ei, cu tot cu citrice în magazine, droguri la liber, only fans, curvăsărie pe toate drumurile, televiziune în color (plină de nulități vocale), influenceri deosebiți, șerpăria de pe TikTok, care a înlocuit irevocabil educația. O realitate: s-au emancipat și idioții.
Aproape patruzeci de ani cât să treci de la Ceaușescu la Georgescu – asta e definiția exactă a retardului istoric românesc, a vitezei istorice de deplasare a românilor prin timp.
Iar Georgeștii sunt fix Ceaușeștii după treizeci și cinci de ani de democrație originală. Parcă cu un ușor plus pentru tovarășa Elena față de doamna Cristela.
Nu importă că, la traversarea deșertului tranziției, sunt gata să se întoarcă la punctul de start. Românii se zbenguiesc fericiți în subsolul piramidei trebuințelor. Deocamdată s-au pus luminițele, o splendoare, și se așteaptă fasolică și ciolan, să se dea, spre a fi frumos.
Iar alegerile de pe 1 decembrie sunt, de aceea, decisive. Un front „suveranist” la putere va îngropa și mai repede România. Dacă mai aveți cap, folosiți-l. Acum ar fi util.
Altfel, românii vor deveni, în sfârșit, ceea ce tot dădeau semne că vor să fie: mai proști chiar și decât prevede legea pentru existența unui stat de sine stătător.
Foto: Hepta