29 comentariiDe ce, după o perioadă de criză medicală și apoi o criză energetică, de după invadarea Ucrainei, s-a văzut un singur rezultat: o și mai mare concentrare a averilor?
De ce Europa nu a fost un pion-cheie pentru forțarea unei păci între Ucraina și Rusia, în locul unei măcinări dezastruoase pentru cei dintâi? De ce Europa s-a angajat într-o susținere halucinantă pentru Netanyahu și Israel într-o acțiune militară care îngrozește lumea?
Începem cu cea de-a doua. Influența americană, lipsa Europei de traseu autonom în politicile externe au dus la un dans ridicol de susținere militară a Ucrainei fără alt orizont decât acela de a alimenta industria de război. Rusia a invadat, gestul lui Putin e condamnabil, dar sancțiunile n-au făcut decât să lovească fie în populațiile vulnerabile ale UE, fie în ucrainenii de rând. Iar încurajarea Ucrainei într-un conflict căruia nu i se vede capătul nu a adus decât pierderi civile enorme acestei țări.
Apoi, susținerea necondiționată a Israelului, după acțiuni în Gaza care de la început au fost denunțate de factori imparțiali ca fiind oribile pentru civili, ridică și ea noi întrebări despre un dublu standard vestic. După acțiunea Hamas, solidaritatea cu Israelul a venit firesc. După spitale bombardate și zeci de mii de civili morți din Gaza, nimic n-a mai fost de înțeles.
Au fost luni de blocadă mediatică asigurată prin presa clasică și prin algoritmi ai rețelelor sociale. La cuvinte-cheie precum Hamas sau Palestina, postarea era instant aruncată în fundul internetului, iar pe Facebook sau Google nu-i întreabă nimeni nimic. De câteva luni, lucrurile n-au mai putut fi temperate, dar asta și pentru că acțiunile armatei israeliene au adus noi orori care n-au mai putut să rămână nedenunțate. Protestele din universitățile americane și europene au fost doar vârful unei nemulțumiri generale față de lipsa de explicații în fața unor munți de cadavre.
Europa a reacționat dar tot „național”. State precum Spania, Irlanda și Norvegia (non-UE) au recunoscut statul Palestina. Dar un răspuns coordonat UE nu există. Iar întrebările se adună. Aflăm că șeful Mossadului o amenința pe o fostă procuroare a Curții Penale Internaționale care deschisese o anchetă acum 10 ani ce privea tot chestiunea palestiniană. Curtea Penală Internațională era perfectă când îl viza pe Putin. Acum sunt politicieni americani care cer represalii împotriva procurorilor care au îndrăznit să emită mandate de arestare pentru liderii Hamas și israelieni.
Polarizarea între un Vest și un „Sud Global” vine și cu această problemă: devine stridentă dubla măsură în justiție, în judecarea aliaților. Toate se reflectă și în opinia populară. Cetățenii europeni chestionați în diverse sondaje nu vor decât politici clare de neimplicare în război, nu vor decât diplomație și lipsa escaladării conflictelor. Le dă cineva dintre politicieni vreo garanție în direcția asta?
Concentrarea averilor
Inflație. Adică salariile s-au diminuat în mod real, în ce privește puterea de cumpărare. Salarii mici, afaceri profitabile, combinația perfectă pentru deținătorii de mare capital. Tot văd bilanțuri românești, dar e clar că toată UE a urmat un trend perfect marele business: acumularea averilor la vârf și cam atât. Am liberalizat piața de energie, după aceea, criza generată de invadarea Ucrainei a scumpit energia, „fraierii” au plătit la greu, dar doar fraierii. Ceea ce ne aduce aminte ceva uitat despre război: că e și distrugere, și acumulare teribilă de bogăție pentru unii.
Băncile rup iar toate recordurile de profit. Bineînțeles, niciun politician nu se întreabă ce fac proștii care au tot plătit rate cu dobânzi uriașe, pe ei cine i-a ajutat în timp ce băncile au fost taxate ridicol de puțin?
Rețelele mari de magazine, marii producători de bunuri alimentare, toată lumea a rupt barierele profitului. S-a văzut asta în salarii? Nu. Dimpotrivă. Văd că încă mai sunt așa-zis jurnaliști și analiști care chirăie că se mai mărește puțin salariul minim.
Un articol excelent publicat de Libertatea ne arată în ce grad e diferită viața reală și injustiția socială de balivernele politicienilor scoși în față de aceste alegeri.
„Concomitent, un studiu din iunie 2023 realizat de către Fondul Monetar Internațional (FMI) arăta că 45% din inflația înregistrată în anul 2022 în zona euro poate fi atribuită profiturilor domestice. Acesta a arătat că societățile care se află în poziția de a beneficia de prețurile mai mari ale materiilor prime și de necorelările dintre cerere și ofertă și-au majorat cel mai mult profiturile.”
Da, adică am rezolvat crizele cu bani publici, am luat iar de la sănătate și educație, am turnat în piețele de energie, am scutit de impozite megacorporații, iar acum inflația se datorează în mare parte lăcomiei și puterii monopolistice. Dacă nici ăsta nu e subiect pentru politică, atunci nu știu ce mai e. Taxarea e necesară, trebuie făcută rapid, banii reorientați. Cei care vă spun că e bine că se fac bani, că ajung oricum la toți sunt doar niște zombies ideologici care ne bântuie ecranele din 90 încoace. De fapt, se cheltuie puțin pentru toți și mult pentru foarte puțini. De aici și neîncrederea tot mai mare pentru orice fel de elită economică și politică.
La toate aceste întrebări incomode se răspunde în continuare doar cu: putiniști, conspiraționiști, extremiști etc.
Foto: Hepta